Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Brana Mare a Caraimanului – Monumentul Eroilor – Varful Omu – Hornul Mare – Cabana Malaiesti – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Traseu de week-end pe Bucegi, cu niste prieteni.

Anterior excursiei, la gara din Busteni ma salut cu un prieten si ma reintalnesc intamplator in Brasov cu el, ceva mai tarziu. Atunci mi-a spus ca va urca pe Jepii Mici in week-end. In tren, stau langa alt prieten care, la fel, voia sa urce a doua zi pe Jepii Mici.

La telefon stabilisem o urcare pe munte cu o a treia persoana, Jepii Mici fiind parte din traseu 🙂

Evident, a doua zi, am urcat Jepii Mici toti, si ne-am intalnit fie pe la jumatatea traseului, fie pe la Cruce. De la Cruce am continuat impreuna. Fiind Ziua Crucii, nu avea cum sa lipseasca de pe munte si persoana care si-a fixat un scop in viata cu reabilitarea Crucii, d-l Marian Ilie, fostul administrator public al Busteniului.

Pe munte, oameni oriunde intorceai privirea. Ai zice ca nu a plecat nimeni din tara si ca populatia a sporit considerabil…

Pe la 8:30 intram pe str. Telecabinei si la 10:15 eram la cabana Caraiman care era deschisa.

Pe Jepii Mici:

„Cascada” Caraiman, evident fara apa

Iesirea din vale si continuare pe punct albastru spre Cruce-Monumentul Eroilor

Fosta cabana Caraiman deschisa

La odihna

Recunoasteti locul unde vor rasari niste constructii… acesta fiind si utilitatea reala a DJ 713, de accesibilizare a terenurilor aflate pe stanga si pe dreapta drumului. Drumul acesta nu a avut niciodata un scop normal, util. A fost un plan inteligent, intins pe o durata mai lunga de timp, doar cu timpul faci ce-ti propui, o mare afacere imobiliara.

Monumentul in proces de restaurare

Mai departe spre Cerdac-Omu:

Zona Baba Mare

Unii considerau cu mare spaima ca s-a ridicat o biserica in acel loc. De fapt, in jurul datei de 14.09. un schelet metalic este acoperit cu o copertina. Impotriva ridicarii unei biserici in zona aceea s-a facut acum niste ani o mare petitie, au fost tot felul de articole… Oare va fi la fel si cu proiectul imobiliar de langa Dj 713?!

Zona cabanei Babele

Era mort, lovit in cap…

Loc de servire a mesei 🙂 Frumos, nu-i asa…

Cabana Omu, Stanca, Statia meteo…

De la Omu coborare spre Malaiesti prin Horn, ca sa-l vada toata lumea :))

Indicatoare montate de Asociatia Carpati

Valea Gaura…

Intrare in horn

Un traseu care nu poate inlocui niciodata poteca de vara, ca peisaj 🙂 Este de evitat din cauza pietrelor ce stau sa cada peste cei aflati mai jos de tine, a cablurilor ruginite de care daca incerci sa te sprijini, risti sa ramai cu niste gauri in maini, de la sutele de sarmulite iesite din acestea…

Deci, nu va agatati de vreun cablu prin acest horn.

De unde coborasem.

Frumoasa este aceasta vale Malaiesti.

Pe acolo este Brana Caprelor, un alt traseu pitoresc.

Probabil, de la jumatatea lunii iunie si pana la 15 septembrie, nu a fost nicio zi fara minimum 100 de persoane pe zi la aceasta cabana… singura din Bucegi la care nu poti ajunge cu masina.

Cabana Malaiesti si refugiul

Pe la 17 eram la Gura Diham…

Traseul turistic: Busteni – Jepii Mici – Sfinxul – Baza Salvamont Baba Mare – Vf. Omu – Valea Gaura – satul Şimon

Vreme buna, timp perfect pentru excursii. Ieri s-a aratat si ceva ploaie pe aici, dar primele zile ale lui septembrie chiar au fost perfecte. Intruna din aceste zile am facut si excursia de mai sus, o drumetie inceputa cam atipic pentru altii, destul de tipic pentru mine.

Itinerariul stabilit tot de mine… desi s-ar fi vrut altceva. Totusi m-am gandit ca este mai bine cum zic 🙂 fapt recunoscut apoi in unanimitate, asa ca am plecat din Busteni peste Bucegi la Simon. Eu dorind sa fac acest traseu exclusiv pe jos, am fixat intalnirea la Babele. Acelasi eu am uitat ca nu pot fi mereu punctual din cvasi-motive si ora 9 la Babele a fost de fapt un 9:40 pe la Baza de la Baba Mare. Nu mai conteaza cine te asteapta, fete sau baieti, batrani sau colegi, conteaza ca intarzii.  Pe la 7:40 eram abia in Busteni in centru 🙂 Si eu care trebuia sa fiu peste 80 de minute la Babele… nicio sansa.

Ulterior, am aflat eu ca inca o fata care a fost cu noi, urcase cu o zi inainte tot pe jos, singura, pe Jepii Mici. Foarte curios, am intrebat-o mai tarziu cand am aflat, de ce a mers, chestii din acestea, si mi-a zis ca a auzit ca este cel mai greu traseu si ca vrut pe acolo, ca a parcurs traseul in 4 ore. Pe masura ce povestea, in mintea mea a aparut contextul… deci cum statea asa intre blocuri, si-a zis „ce naiba fac eu pe aici, ia sa merg pe Jepii Mici ca este greu, de ce sa stau acasa” 🙂 . Am zis ca mor de ras si am necajit-o de cateva ori pe traseu cu treaba asta. Bine, i-am zis ca traseul de azi este un traseu lung dar a spus: „cu cat e mai lung, cu atat mai bine”, si mi-am dat seama ca se va descurca.

Deci am urcat repede Jepii Mici, pe la 8 am intrat in padure si pe la 9:25 eram iesit din Vale… mai exact, tin minte ca am primit un sms la 9:28 si semnal ai mai sus de cabana Caraiman, deci trecusem de aceasta locatie.

1La 8:11 eram la indicator, cu multumiri pentru cei care au sters porcariile scrise pe indicatoarele aflate de-a lungul traseului. Probabil cei de la Salvamont… m-am gandit cand le-am zis ca trebuie sterse… ca s-ar putea sa nu inteleaga si sa o ia ca pe o gluma. Dar au facut o treaba foarte buna.

2

3Treptele sapate

4Cascada Caraiman fara apa… Aici eram la 9:08, nu am urcat chiar rau…

5O capra neagra cobora prin spatele meu si… gata am ajuns 🙂

6In traseul spre cabana si varful Omu, marcaj banda galbena… cabana se vede acolo unde este sageata rosie

7O privire spre Coltii Morarului apoi pe sub Cerdac am continuat… sa ne apropiem de cabana Omu, intai cu privirea si apoi cu pasul 🙂

8Nu parea cine stie ce animatie pe la cel mai inalt varf al Bucegilor

9A aparut si un indicator nou, acesta cu cele trei trasee. Felicitari celor care au ridicat stalpul, l-au fixat si au adus indicatorul. Conteaza mult asemenea actiuni mici pentru ca ele decid niste evenimente… fiind indicatoare stie oricine unde merge.

10Dupa „Pe aici coboram” ma uit spre vf. Bucura

11si inteleg ca fie nu a vrut, fie ca a fost pe acel varf. Mai jos am aflat ca nu si-a dat seama ca acela este varful si de intors inapoi nu mai putea fi vorba, fiind deja foarte jos.

De la Omu, ne-am mai uitat asa de jur-mprejur:

12Traseul ce coboara pe Bucsoiu Mare, coboara tocmai dupa acel varf din imagine

13Traseul spre Bucsoiu are marcaj banda rosie si pe el se ajunge in Busteni in 4 ore… pe fundal se vede orasul Rasnov

14Releul Costila… vedere peste gardul fostei rezervatii de la Vf. Omu care nu mai exista decat pe hartie

15Cabana si refugiul Malaiesti

16Traseul turistic Bucsoiu-Malaiesti, marcat cu triunghi albastru, denumit si Brana Caprelor. Adica treci de varful Bucsoiu, cobori vreo 20 minute cel mult si se face o poteca la stanga cu marcajul pe care vi l-am spus. Foarte pitoresc traseul. Se coboara in Valea Malaiesti pe unde vedeti sagetile din poza.

17Peste muntele Padina Crucii zarim Lacul Tiganesti precum si traseul turistic ce urca spre Saua Tiganesti

18Lacul Tiganesti, considerat a fi singurul de origine glaciara din Bucegi

19Si deja suntem pe Valea Gaura, in opinia mea valea cea mai pitoreasca din Bucegi

20Pe stanga vedem bordeiul unde dorm noaptea ciobanii. De la Omu eu vazusem o turma de cai ce pasteau pe aici, insa ajunsi la fata locului caii erau de fapt magari :))

22De acolo am inceput sa coboram

23Cum spunea cineva mai jos: „De sus nici nu iti dai seama cat de frumoasa si de lunga este valea”

24Aici, am cuprins un intreg univers intr-o fotografie. Aceasta este cea mai faina poza a traseului… din punctul meu de vedere 🙂 …un element introdus in acest cadru poate naste o lume noua, zic si eu 😉

25

Imagini pitoresti dupa depasirea segmentului abrupt de coborare, prevazut cu lanturi, care, spre surpriza mea a parut din punctul celorlalti de vedere, partea cea mai interesanta a traseului:

26

27

28

29

Insa dupa admirarea acestor „peisaje desenate” ne-am asezat la un popas:

30Dupa ce am auzit de regim, de vegetarian, vegan si mai stiu eu ce… mi-am dat seama ce bine ma simt eu cu Pepsi si gratar. Probabil tot asa se simt si altii, important este sa faca fiecare ce crede.

31Un coacaz rosu ni s-a aratat chiar in zona de deasupra cascadei Moara Dracului, cadere de apa inexistenta acum 🙂 Coacazele care nu erau coapte cum ar trebui, deci cine mai trece peste vreo 2 saptamani 🙂 Important este sa nu le confundati cu altceva.

32

33Pana in Simon 1 ora si jumatate pe marcaj triunghi galben

34Pe aici am aflat ca suntem prieteni pana la urs. Adica daca vine ursul nu mai suntem prieteni 🙂 scapa cine poate 🙂

Dupa o coborare destul de accentuata am ajuns si la firul apei, poteca urmareste acest fir, traverseaza poieni superbe si ajunge intr-un drum forestier:

35

36

Am trecut si pe la monumentul militarilor cazuti cu elicopterul in muntele Gutanu:

37

38Constatam ca doar steagul Israelului mai este si ca lipseste al Romaniei. Poate trece cineva pe acolo si pune un steag…

39Tratament cu apa rece de munte 🙂

40

41

42Toamna, tu ne bati la geam sau deja ai venit pe nestiute…

Mergem ce mai mergem si vedem masina Jandarmeriei:

43

44Vreo 4-5 taurasi pasteau, pe dreapta observam o casuta si un mar. De o creanga a pomului fructifer atarna o sacosa. In sacosa, se ghiceau niste mere. Concluzia? Cineva mai trece pe acolo din cand in cand si atunci cand se mai coace un fruct, il aduna si-l baga in traista 😉 Hai ca toamna e lunga…

45Vestea buna este ca am ajuns in Simon. Vestea mai putin buna este ca urma un drum de cativa kilometri pana la statia de autobuz 🙂 Pentru mine era o placere, aveam de pozat cate ceva de prin Simon.

46Tatal era foarte atent la noi, ca nu cumva sa pricinuim ceva familiei 🙂

47I-am atras rand pe rand pe catelusii astia dupa noi, promitand ca vor fi parte din meniul de seara. Bietii caini, ce am mai ras de ei… Am vrut sa-i pacalesc si sa-i bag intr-o curte oarecare si sa-i inchid acolo, dar ideea mea a fost primita cu rasete si cu indemnul sa mergem ca ne ia lumea de pe acolo la bataie. Dintr-o curte, un mar isi intindea crengile peste gard venind in intampinarea dorintelor turistilor ca noi… Desi pornisem de la o casa cu un numar apropiat de 400, parca numerele scadeau foarte greu, abia am ajuns pe la 220, prin urmare mai era pana la statie… Eu ma vaitam cel mai tare, „cat mai e, ca nu mai ajungem” ca sa nu aiba loc nimeni de mine :))

48„Nu-l pozezi, uite ce frumos este…” Eu da, dar nici nu-l vazusem 🙂

49

50Asta voiam in mod special sa pozez. Este clar ca aici m-am rupt de grup, pentru vreo 20 de poze.

51Biserica din Simon, parca mai trecusem pe langa una… sau nu?!

52Aici trebuie sa mai vin… super poza.

Cand am ajuns la statia de microbuz, un nene de pe acolo ne-a spus ca trebuie sa apara si autobuzul, era vreo 17:35. Deci de la Omu si pana in Simon am facut circa 5 ore si jumatate de mers lejer.

53Poza din autobuzul spre Brasov, un bilet costa 7 lei. In Simon, am ajuns la concluzia ca nu vom prinde trenul de 19:35 spre Busteni si ca abia la ora 21 vom mai avea un microbuz.

Insa nu a fost asa, un moment de geniu al unuia dintre noi si am coborat din autobuz langa un taxi, un mijloc mult mai rapid. Cu 10 lei am ajuns la 19:24 la gara din Brasov.

Deci am prins trenul 🙂 Si excursia s-a terminat cum trebuia.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – cabana Malaiesti – La Prepeleag – Pichetul Rosu – Poiana Izvoarelor – Gura Diham – Busteni

Un nou traseu prin Parcul Natural Bucegi. Anul acesta este anul descrierilor de trasee :)) Intai, sa va spun ceva de ieri. Rares a facut un parc intreg sa rada…fugea el pe acolo, si la un moment dat s-a plictisit, asa ca…? Fuga-fuga spre caruciorul lui. Sub privirile tuturor, s-a catarat pe roti si s-a suit in carut. Acolo s-a asezat mai bine, ca sa doarma :)) La un an si jumatate face tot felul de chestii, lista este prea lunga, asa ca revin la traseu.

Noi am urcat cu telecabina, impartiti in grupulete, care cum i-a fost norocul, raportat la numarul mare de turisti ce asteptau sa le vina randul…

Si cafeaua de dimineata trebuia sa o bem la Babele, gata, ne-am obisnuit in batatura omului acela :)) Cum va spuneam anterior, recomandabil este sa cumperi un expresso la 5 lei, decat de la aparatul cu fise.

Mai departe am trecut de Babele, am zabovit putin la Sfinx si am pornit mai departe spre Varful Omu, unde trebuia sa ajungem cam in 2 ore.

1

2Muntele Obarsia

3Aici este zona La Cerdac, bine, de aici incepe. Din acest loc, se bifurca traseul spre Omu, in stanga este mai lung, fiind o varianta de iarna. Traseul Babele-Omu fiind inchis iarna, va dati seama ca este improprie aceasta denumire de traseu de iarna. Totusi este o alternativa utila primavara cand inca mai este zapada pe asa-zisa poteca de vara.

4Dupa unii, acesta este Saturn. Adica mai-marele zeilor, intelegeti, tampenii din acestea. Este frumos sa pozezi stanci cu anumite chipuri, frumos asa ca dovada a ceea ce face natura. Dar sa ajungi sa consideri stanca aceasta drept nu stiu ce zeu, trebuie sa nu fii intreg la minte. Chiar spuneam unei persoane apropiate, ce s-ar fi intamplat daca autorii unor albume ar fi avut conditie fizica si ar fi mers prin tot muntele, probabil ca din cauza acelor nebuni, ar fi mers tipografiile non-stop. Astfel de idioti, prezentand tot felul de stanci sub diverse denumiri, nu sporesc misterul Bucegilor, ci reprezinta un atentat la bunul-simt. Nu poti sa fii atat de idiot…

Datorita acestora si altora care ii copiaza, Dumnezeu nu mai conteaza, pentru ca inainte de el a fost Saturn, atlantii, acum sunt reptilienii, iar ceea ce trebuie inteles si reprezinta realul, dar mai greu de acceptat, este si mai mult incalcit. „Acum vorbeste invidia din mine!” 😉 🙂

5bAcest chip este mult mai real decat acel „saturnian”…si nu lui i s-a adus o floare, simbolului

6Valea Morarului; cu rosu, traseul Omu-Bucsoiu-Busteni ce trece pe marginea acestei vai

7Spate in spate cu Valea Morarului se afla Valea Gaura. Pe acolo, pe unde vedeti sagetile este traseul spre Bran

8La cabana Omu, am baut cate un ceai, „am luat toate cabanele la rand” :)). Ceaiul era foarte bun…erau trei femei in bucataria cabanei, ele tin aceasta cabana cu mult mai bine decat proprietarul, cabanierul Popa. Bine ca in ultimii doi ani nu l-am mai vazut pe acest incurca-lume pe acolo.

Am ajuns la indicatorul aflat la circa 500 metri distanta de cabana Omu. Atentie, pe timp de ceata se poate sa nu vedeti poteca. Marcajele sunt indeosebi pe bolovani. Va recomand sa evitati traseul prin Hornul Mare. Daca ar fi dupa mine, as inchide acel traseu, daca este sa cobori unul dupa altul, cine stie cum desprinzi o piatra si-l accidentezi pe cel de mai jos…acesta nu se poate feri. Vara, mai bine evitati acel horn.

9Asa incepe poteca

10Salutam destul de repede si primul Bolovan 🙂

11Se vede poteca mai jos. Inca de la intrarea in acest traseu ce coboara Valea Malaiesti, se observa ca poteca descrie o bucla larga, accesibila, desi poate exista iluzia de verticalitate accentuata. Daca ramai pe poteca nu ai ce sa patesti. Ma intreba un prieten daca sunt pietre pe poteca, da sunt, si multe, pana la baza Hornului Mare, dupa care cobori mult mai bine. Problema este daca vrei sa mergi, mergi, daca gasesti cusur si probleme in si la orice, nu vei gasi determinarea necesara de a vedea un loc superb ca Valea Malaiesti.

12Ca o pista de decolare, frumos acest colt de stanca ce pare suspendat

Rotind aparatul foto, prin imprejurimi, vedem si noi un chip. Nu-i punem nume acum, poate vin fotografii profesionisti din Valea Prahovei. Parerea mea este ca in tinerete au fost ei prosti, dar la batranete au atins un nivel ce este practic imposibil de egalat. Fantezia lor, povestea lor, nu este asezata pe vreun crampei de realitate. Iar daca vreun copil vede albumele lor si ce au scris, trebuie sa li se atraga atentia ca sunt mai bune povestile lui Creanga, basmele lui Ispirescu…

13

14

15

16Aspect poteca

17Zapada destul de multa prin imprejurimile traseului

18In departare, traseul turistic din Valea Tiganesti, ce porneste de la cabana Malaiesti pana la refugiul din Saua Tiganesti, marcajul este banda galbena

19Jos, se vede cabana Malaiesti

20Aspect din muntele Padina Crucii, ce desparte vaile Malaiesti si Tiganesti. Dupa cum se observa exista o imensa despicatura…multi au zis ca vor sa parcurga culmea acestui munte. Le-am zis deseori de aceasta despicatura, fara echipament de alpinism nu ai cum sa treci dintr-o parte in alta

21

22

23Nu-ma-uita, unul dintre cele mai clare exemple de melanism

24Intrarea in Hornul Mare

25Asa arata hornul

26Drept inapoi cum o fi?

27

28

29Pe la jumatatea acestui versant se afla Brana Caprelor, traseu marcat cu triunghi albastru

30Macul galben, una dintre cele mai superbe flori din Parcul Natural Bucegi. Observati un mic manunchi de maci, in mijlocul grohotisului

31Maci galbeni, relicte glaciare

32Cimbrisor, un alt pionier

33

35Aici incepe visul 🙂

34

36

37

38Mai postez si cruci, pentru a se intelege cat mai multe…

39

40

41

42O floare de colt, cum mergeam sa vedem buchetul de mai jos de garofite, era si ea in drumul nostru

43

44Cele mai frumoase garofite vazute vreodata in Bucegi, multe si superbe

45Din nou, floarea de colt

46Valea Malaiesti ramane una dintre cele mai frumoase vai din Bucegi. Daca ma credeti, nu am zarit un gunoi, un pet, nimic, desi traseul este unul circulat. Probabil din cauza ca doar turisti cu rucsacul in spate ajung pe aici…adica oameni educati. Cabana Malaiesti ramane singura locatie turistica din Bucegi unde nu se poate ajunge cu masina.

47Mai avem putin pana la cabana.

48Bucsoiu, din orice parte l-ai privi, ramane un munte impunator

49Ferigi foarte mici

50Molizi, parca lipiti de stanca muntelui

51Indicatoare langa cabana

52O privire inapoi, de unde venisem

53Preturi la cabana Malaiesti

54Sala cabanei

55Mancarea noastra, ceaiul lor

56Refugiul Malaiesti situat in imediata vecinatate a cabanei

57Nu se poate descrie in cuvinte cat de frumos este in aceasta vale, la cabana. Unii vin si monteaza cortul, sunt putin sau mai putin inspirati. Cred ca este o greseala sa amplasezi cortul la doi pasi de albia unui parau, fie ea si seaca. Daca noaptea ploua si te ia vreo viitura?!

58

59Superbe picturi prin interiorul cabanei…dar, aici a gresit pictorul, observati ca eu imi dau cu parerea la multe :)) , pai i-a facut coada acestei pasari prea lunga. Mie imi seamana a pasare rapitoare de zi, pare o acvila, ori pasarile de acest gen nu au ditamai coada 🙂 Si acvila nu are dusmani naturali sa priveasca in sus, ea de regula cand se afla pe un colt de stanca priveste in jos, dupa prada…gata, l-am criticat si pe omul acesta 🙂

60

61O replica a cetatii de la Rasnov

62Aici plecam, dar sa pozam si indicatorul traseului nostru. Acum este randul salvamontului, ce naiba este scris acolo? Spre Pichetul Rosu prin cabana Poiana Izvoarelor…o prostie. Intai ajungi la Pichetul Rosu, dupa aceea vine cabana aceea. Exprimarea este total eronata. Pichetul Rosu este o intersectie de trasee, o mica poienita. De acolo, faci dreapta spre Busteni prin Poiana Costilei, inainte continui spre Poiana Izvoarelor, in stanga pe punct rosu mergi la cabana Diham Phoenix, deci abia acolo apare punctul rosu…le-au incurcat si oamenii acestia 🙂

63Nu-i asa ca sunt frumoase aceste locuri? 🙂

64Eu daca alerg pot spune ca sunt in 4 ore in Rasnov, altii cu rucsacul in spate nu cred ca reusesc 🙂 Pana la Valea Glajariei intalnesti un drum forestier…lung de 17 km 🙂 Daca abordati acest traseu calculati-va sosirea in Rasnov dupa 6 ore, cel putin, pentru ca pana la acel drum mai este de mers. Apoi vin cei 17 km

65Traseul spre Valea Glajariei si Rasnov, ca sa urcati la cabana Diham trebuie abordat marcajul cruce albastra de la valea mentionata…urmeaza un urcus de 45 minute- o ora

66Traseul nostru, marcaj triunghi rosu. Recomandarea mea, daca vreti sa mergeti vara la cabana Diham Phoenix, este sa urmati acest traseu. Este mai pitoresc, mai usor…decat sa-ti fortezi picioarele prin padure pana la Glajarie, privind la copaci, mai bine mergi pe curba de nivel, mai cobori, este mult mai frumos…si sa urci toata panta aceea de la Glajarie, nu este nicio placere, cand esti la plimbare.

67Turisti spre Glajerie

68

69Cabana si refugiul de la Malaiesti

71Rasnovul este undeva mult in dreapta 🙂

72O banca montata de curand pe acest traseu, intr-un loc pitoresc. Pe ea asteptau niste persoane sosirea salvamontului. Nu mai puteau sa mearga, asa am inteles ulterior. Dar nici noua si nici altor turisti, oamenii acestia, accidentatii, nu ne-au zis nimic. Mie nu mi s-a parut ca au ceva. Dar totusi ceva de mancare, o fasa elastica, etc, o vorba buna, cred ca aveam la noi. Mai jos, am intalnit si salvamontisti din Busteni si jandarmi montani si voluntari, plecati sa-i salveze. Ar trebui sa existe cadrul legal sa fie puse astfel de persoane la plata actiunii. Nu poti chema atatea persoane…pentru ca nu mai ai chef sa mergi sau ai febra musculara. Sunt tot felul de copii de bani gata care nu stiu nimic pe lumea asta, li se pare ca orice se poate cumpara cu bani, si ca pot face orice…aici sunt de acord sa le fi dat cineva vreo doua suturi in fund, ori amendati pentru apelarea nejustificata a nr. 112

73

74

75Cabana Diham Phoenix, traseul din Glajarie urca toata padurea din stanga

76

77Indicatoarele acestea doua reprezinta intersectia La Prepeleag. Pe banda rosie urci pe Bucsoiu, noi am continuat spre Pichetul Rosu pe marcaj triunghi rosu

78Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti care au murit pe munte

79Hribi uriasi

80Banca amplasata de prietenii lui Traian Murgilas, prins anul trecut de o viitura pe Valea Bucsoiului, din apropiere. In acea zi, cand a murit, 23 iunie, si noi am dat de o alta viitura pe Valea Gaura, dar am scapat, uzi pana la piele am ajuns in Bran

81Cred ca era masina salvamontului, dar nu am pierdut ocazia sa ma pozez in ea, ca sa ma vada ei :)) Cum pui mana pe volan simti diferenta intre Atv si masinuta aceasta. Este mai puternica si mai sigura aceasta 🙂

82Aici este Pichetul Rosu, mai departe se merge foarte lejer spre cabana Diham Phoenix, noi am mers insa inainte

83Tringhiul rosu continua tot spre Busteni, dar prin Poiana Costilei. Nu avea rost sa mai umblam si pe acolo, asa ca am luat varianta mai simpla spre Busteni, pe marcaj banda rosie

84Printre ierburi Atv-ul Jandarmeriei…

85M-am urcat si pe el, pentru o poza. Cu acordul lor 🙂

86Coltii Morarului

87Indicatoarele noi montate de Salvamontul din Busteni la Poiana Izvoarelor

88Observati pe gardul cabanei Poiana Izvoarelor si indicatorul spre cabana Diham Phoenix. Mai stiti de cate ori am scris si cate sesizari am facut ca a fost montat pe acel stalp metalic, in directie gresita? In sfarsit, dupa vreo 2 ani l-a dat cineva jos de acolo, probabil salvamontistii, si acum arata directia corecta. Cine stie pana cand…

89Crucea cu ochi, aici suntem la Gura Diham

90Toate poienile Vaii Cerbului sunt pline de rulote si corturi

91

92Incheiere superba de zi, eram in Busteni

Astfel, am mai descris un traseu, nu baliverne si povesti insirate, ci realitati. Drum bun si atentie maxima pe munte, la orice 🙂

Spre cabana Malaiesti…un alt loc de poveste din Parcul Natural Bucegi

Am un prieten…lucreaza de ani buni prin strainatate. Isi dorea sa calatoreasca, i s-a implinit visul…muncind. Cand vine acasa, nu se odihneste, lucreaza la casa pe care si-o ridica tot de ceva ani. Este un exemplu de a castiga bani cinstit…cand am timp il mai ajut si eu, doar ma pricep la cateva lucruri.

Sambata a fost si el pe munte cu alti prieteni, trasee diferite si deci nu ne-am intalnit. Sambata seara am vorbit la telefon…tot isi dorea sa ajunga la cabana Malaiesti si nu mai ajungea. Asa ca am mers duminica…rucsacii in spate si la drum. Pe la 8:30 am pornit din Busteni pe strada, de fapt este bulevard ca asa scrie, Nestor Urechia.

Trecem pe langa case si ne apropiem de bariera de la drumul spre Gura Diham, unde se percepe o taxa de 10 lei de masina…noi eram pe jos…intelegeti, cred ca de la anul vor pune si taxa pentru accesul „pe jos” :)) Iti iau banii daca ai masina, insa drumul este plin de gropi…daca mergi prea tare, prin unele locuri mai drepte, auzi injuraturi de la corturi, de la turisti, trecatori…majoritatea despre mamă. Injura pentru ca masinile ridica nori de praf…si daca ai 50/h tot praf ridici…mai trece si un tractoras cu turisti…

De acum inainte ar trebui sa reconsideram zona: la un picnic cu praf pe Valea Cerbului, o gura de „ozon” spre Gura Diham.

Trecem de bariera, taxatorul nici macar nu ne vede, atent in zare dupa masini…o veni, n-o veni. Nu mergem 300 metri si auzim o bubuitura puternica in spate, dinspre zona ultimelor case. Evident ca nu vedeam dupa curbe…peste 5 minute auzim sirene de ambulanta, vedeti la urma ce a fost. Am vazut si noi cand ne-am intors.

Prindem din urma un grup de 4 turisti. Unul dintre ei, al doilea cum priviti de la stanga la dreapta, mergea cam ciudat, rasucit. Nu stim unde mergeau asa inhamati dar deja cand te chinui in acest fel mai bine nu pleci de acasa. Nu i-am mai revazut…cine stie, cred ca s-au intors. Baiatul acela chinuit de rucsac nu cred ca a mers nici 2-3 km cati mai erau pana la cabana Gura Diham.

Apoi ne-a izbit un miros ingrozitor…apa din apropiere mirosea, de necrezut, cred ca de la cabana vine…Imediat am intalnit taberele de corturi si de rulote, unde se sta din luna iunie pana in septembrie…unii oameni vin an de an.

Priviti si drumul, cratere si transee, cam asa sunt toate obiectivele de interes de prin preajma orasului…degradate

Pana la urma, mancand chec si cascand ochii prin padure am ajuns si la Poiana Izvoarelor

Valea Bucsoiului…nu am mai urcat de vreo 2 ani pe acolo. Poienitele acelea inconjurate de mine cu rosu sunt de vis…sa mergi acolo la…o prajitura, plaja, admirat stanci, jnepeni si capre negre…

Mai de aproape

Acum putina pauza ca este gata orezul cu lapte…in fiecare seara, de o vreme m-am trecut pe orez cu lapte…stiti faza cu „acasa, ca se raceste grisul”…revin…

Gata, 2 portii, ca una nu ajunge niciodata…si sa trec mai departe.

Cand traversam valea mentionata mai sus, vedem si indicatorul turistic, adica pseudo-turistic, bani de plimbat mijloace motorizate prin zone interzise din Parcul Natura Bucegi au, de inlocuit indicatoare nu au…dar stati ca uitasem pe aici nu poti sa intri ca incultul cu ATV-ul, ca nu este drum…pe acolo trebuie sa mergi pe jos. Ai mai vazut salvamontisti din Busteni sa mai mearga si pe jos…ar fi culmea! Cat timp sunt banii Primariei, primarul nu are nicio problema cu ei…fac bine ce fac, bravo lor!

Cativa dintre ei se plimba prin judetul Dambovita, nu stau doar in Prahova…cu Atv-ul Primariei :)))

In memoria tanarului luat de viitura de pe Valea Bucsoiului…viitura produsa in iunie, cand eram si noi pe munte pe Valea Gaura, noi am scapat…viituri au fost pe toate vaile din jurul Vf. Omu

Cei care l-au iubit, au montat  si o banca in memoria lui…Dumnezeu sa-l ierte! Nu stiu de ce nu facem astfel de gesturi cat timp suntem in viata…mereu ma intreb, chiar si pe mine. Cu vointa au adus acea banca pana in acest loc situat in preajma Vaii Bucsoiului.

Dupa un scurt popas pe banca, am pornit spre intersectia La Prepeleag.

Trecem de Prepeleag, superb traseul pe aici, spre Malaiesti…poze, priviri, exprimari, impresii…lume multa…ce locuri avem prin Bucegi

Si imi aduc aminte de Radu :)) Pe asta nu-l stiai 🙂

Il vezi din poteca, nu este prea bine ascuns 🙂

Si ajungem in frumoasa vale Malaiesti…cand ajungi pe o astfel de vreme vrei ca timpul sa se opreasca si sa porneasca atunci cand vrei.

Cabana Malaiesti, un loc unde nu ai voie sa asculti manele, sa faci galagie, sa deranjezi pe ceilalti…nu este frumos asa? Normalitate departe de civilizatie si anormalitate in civilizatie…la 1720 m altitudine

Sala cabanei

Picturi pe peretii interiori ai cabanei…pe mine ma fascineaza astfel de realizari…chestiile acestea pentru mine fac cat un Grigorescu 🙂 . Astea imi plac, pe pereti sau pe lemn, culori vii, fara forme geometrice, ceva nedefinit, limite ici-colo…as fi stat eu si as fi privit minute bune dar nu se putea…oricum nu am plecat pana nu le-am pozat pe toate, sa le privesc acasa :)) Foarte frumoase…

Pentru ca tot vorbesc de pereti, iata ce sade zidit in peretii exteriori ai refugiului salvamont din apropierea cabanei…o cana din vremurile comuniste, Salvamontistii din Rasnov au prins-o in piatra…un gest deosebit…cat au muncit la acel refugiu…ani de zile

Acesta este refugiul, cea mai frumoasa cladire din Bucegi, in opinia mea…si primarul din Rasnov am inteles ca a desfiintat echipa salvamont a orasului…cred ca este si el tot PDL-ist, altfel nu-mi explic.

Turisti la mesele de langa cabana

Refugiul vazut din traseul spre Vf. Omu

La Monumentul din Padina Crucii se zareau alte persoane. Padina Crucii este muntele din spatele cabanei Malaiesti

Asezarea montana Malaiesti …m-am gandit eu sa o botez astfel, mi se pare potrivit

Ne-am intors pe acelasi traseu pentru ca este pitoresc 🙂 Aici este la traversarea vaii Bucsoiului, recunoasteti banca

La intersectia de la Pichetul Rosu, alte indicatoare, la fel de ruginite, ce arata preocuparea edililor in domeniul turismului montan. Busteniul este singurul oras din perimetrul Parcului Natural Bucegi care tine astfel de indicatoare…

Suntem deja pe Valea Cerbului, o vale plina de tot felul de mirosuri. Aici au impadurit primarul si alti apropiati ai sai….cu pini. Nu s-a prins niciunul din vreo 200 de bucati. Cand a avut loc actiunea s-au filmat intre ei ca mari ecologisti…ce penibil…cand tu razi sute de arbori sa te faci ca iubesti natura si sa te apuci de plantat puieti…asta nu le-a iesit :))

Iesim din padure, ajungem la case si…vedem o masina data peste pod, in parau…asta era bubuitura ce o auzisem de la distanta…nu se stie cum, o familie, doi adulti si doi copii s-au rostogolit peste pod…un pod care nu are balustrada, daca era un copac de taiat veneau o armata de oameni, asa pentru o balustrada cine sa se deranjeze…

Toti cei din masina au fost transportati la spital…unii in stare mai grava.

Am ajuns acasa pe la ora 18, dupa o plimbare superba intr-o zi la fel…sper sa mai fie astfel de zile, caniculare cum le spun unii…la munte mereu adie vantul, mai slab, mai tare, prin padure este bine, pe munte si mai bine…

Abruptul Bucsoiului

Muntele Bucsoiul cu varful său de 2492 m. O particularitate a Parcului Natural Bucegi, cu o panorama deosebita, un loc unde cerul ai impresia ca atinge pamantul. Cel mai dificil traseu turistic din Bucegi, „Bucsoiu este cat 2 vai Caraiman”…

Traseul marcat cu banda rosie Busteni-Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepeleag-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu este cu siguranta cel mai dificil traseu turistic al Bucegilor. Secondat indeaproape de traseul marcat cu triunghi galben Bran-Poarta-Valea Ciubotea-Vf. Omu…cea mai dificila vale marcata turistic. Si evident cel mai spectaculos traseu turistic din Bucegi este printr-o vale glaciara, Valea Gaura, traseu marcat cu cruce rosie.

Am mers pe Bucsoiu cu Razvanel si Euroturistul. Pana ieri pe ultimul il chema Marius, dar de azi inainte va fi Euroturistul, aluzie la mai multe…

Pentru mine acest traseu, a fost mereu un examen personal. M-am gandit ca sunt zero ca pregatire fizica dupa 2 luni de pauza la antrenamente. Da’ de unde 🙂

Sa va fac o scurta descriere a acestui traseu:

Se pleaca de la cabana Gura Diham spre cabana Poiana Izvoarelor. Initial urci sustinut, apoi urcusul se mai domoleste dar trebuie sa traversezi o multime de izvoare, noroaie. Pe indicator scrie ca distanta intre cele 2 cabane este de 1 – 1 1/2 ore. Noi in 35 minute o parcursesem. De la Poiana Izvoarelor se merge usor pentru circa 15 minute pe un drum de pamant pana la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Urmeaza mai departe urcus de circa 20 minute pana in Poiana Bucsoiului, un loc pitoresc, si se continua cu o poteca de-a curmezisul muntelui, care cand urca, cand coboara. Va imaginati ca mai mult urca 🙂 Si uite asa ajungi in mica poiana de langa o alta intersectie de trasee, „La Prepeleag”, undeva pe la altitudinea de 1750 m.

Si de aici incepe „greul”. Daca nu ai antrenament si o silueta „sa tai vantul” mai bine renunti. Cum te uiti spre munte observi ca trebuie sa traversezi o suprafata foarte mare de vegetatie, alcatuita preponderent din jnepeni (FOTO mai jos). Din acea poiana vezi si unde trebuie sa ajungi, adica primul reper vizual 🙂 . Undeva sus, departe, se vede un stalp metalic, cu marcajul traseului.

Stiti cate astfel de repere vizuale sunt? Cand ajungi la acel stalp mai vezi inca o panta asemanatoare, la fel de lunga, la fel de departe dar fara jnepeni. Cand ai urcat si a doua panta o vezi pe a treia si zici „acela este vf. Bucsoiu” 🙂 Numai ca atunci cand ajungi si pe a treia inaltime o vezi mai departe pe a patra. Abia acela este Vf. Bucsoiu. Ceea ce nu inseamna ca ai ajuns la Vf. Omu. Intr-adevar de pe Bucsoiu se vede si cabana Omu dar pana acolo, cobori o panta inclinata si urci o alta la fel. Mai urmeaza iar o coborare si iar o panta si ajungi aproape de cabana, peste 5 minute ai sosit. Asadar sunt 4 pante uriase de urcat pana la Vf. Bucsoiu si alte 2 mai mici pana ajungi la Vf. Omu. Traseul se parcurge in 4-5 ore de catre turisti cu experienta montana si este interzis pe timp de iarna, ceata, vant, ploi torentiale.

Pe orice traseu am fost ieri, am vazut multi tineri alergand…toata suflarea din Bucegi stie motivul 🙂 Vine 7500! Ultramaratonul de 92 de km al Bucegilor, „regalul maratoanelor din Romania”. Este o problema doar sa-l faci la pas daramite sa-l alergi, sa-l inchei. Marathon 7500 este una dintre cele mai frumoase realizari ale Clubului pentru Protectia Naturii si Turism Brasov.

Imi place acest traseu de pe Bucsoiu. Succesiunea de pante este o provocare pe care nu o refuz 🙂

La Gura Diham…asa am inceput traseul. Cand urcam, ne mai opream…si iar radeam. Abia peste vreo 6 ore am ajuns la Vf. Omu. In mod normal ajungeam sub 3 ore, dar am mers cu prietenul „Euroturist” si cu chef de poze, râs, privit…

La Poiana Izvoarelor

Acele Morarului

Imagine din Poiana Bucsoiului catre Valea Bucsoiului

In poiana de „La Prepeleag”. In imagine prima panta 🙂 reperul vizual fiind un stalp abia observabil…sus 🙂

In competitii montane, majoritatea sportivilor au rucsaci de acest tip, nu mai pierzi timpul cu scoaterea bidonului de apa.

Ei coborau, astfel decorati. Probabil s-au speriat de gâze, razele soarelui, desi traseul lor era numai prin padure…in fine, cum se crede fiecare, cum i se pare 😉

La 11:25 am plecat in urcus pe Bucsoiul propriu-zis. Eu am luat-o putin inainte, pentru ca imi place sa urc repede la deal 🙂 Si fiind cu oameni obisnuiti cu muntele nu aveam de ce ramane in urma. Asa ca in 20 minute ieseam din jnepeni.

Inca 5 minute si eram deja la stalpul indicator.

Poze unde parea interesant…se auzea iar cucul, nici pe aici nu am scapat de cantecul lui.

A doua panta 🙂

Am stat sa soseasca si ceilalti…adica vreo doua minute. Intre timp a sosit altceva, un avion, il vedeti mai jos de mine si de culmea muntoasa. Sa-i faci poze de sus, de pe sol…la un avion zburand 🙂

Mai departe…spre Transilvania. In imagine Depresiunea Brasovului.

Deja eram in varf si la a doua panta. Aici m-am pus pe asteptat. Era foarte cald…soarele ardea, simteam cum „muşcă” din brate 🙂 Jos, se vede cabana Malaiesti.

Pana aici soarele m-a prins doar pe brate…pana sus am ajuns rosu tot 🙂 doar nu ramaneam…dungat, pestritat 🙂 Ce alb eram odata :))

In urcus spre Vf. Bucsoiu, un moment pentru o alta imagine

Pe varf, in departare cabana de la Vf. Omu. Aici iar am stat 🙂 .

Popas ca sa vina si Euroturistul nostru. Intre timp ne-am uscat hainele. Tricourile, pantalonii, specifice/i concursurilor de munte se usuca in cel mult 30 minute pe soare sau vant.

Peisaj inspre Valea Malaiesti

Coborand de pe vf. Bucsoiu, pentru a urca o noua panta 🙂

Razvan, colegul din acest an de la Marathon 7500

Apropierea de un nou urcus

Cam mult parca de aici si pana la Vf. Bucsoiu de unde venisem…noi am facut fara graba mult mai putin.

Cine a scris timpii acestia cred a crezut ca merge oricine pe acel traseu. Cum naiba sa faci 7 ore de la Vf. Omu pana in Busteni? Si la coborare :)))) Atunci la urcare cat mai faci? Cel putin 10 ore? :)) Iar mentiunea „cabana Diham” este eronata. Marcajul banda rosie nu trece si pe la cabana Diham. Ar fi trebuit scris cabana Poiana Izvoarelor.

Cabana Omu…dupa ore bune de urcat fara probleme. Normal, este prima oara in viata cand urc Bucsoiu in atat de multe ore :)) Dar apoi am fugit spre Platoul Bucegilor si Valea Caraimanului 🙂

Vf. Bucura, in dreapta

Oamenii Bucegilor (II)

O rubrica intr-adevar interesanta. Imi propun sa va arat saptamanal si de cate ori se iveste ocazia, cateva dintre persoanele surprinse pe potecile Bucegilor. Uneori poate fi o singura persoana, alteori pot fi mai multe…in raza aparatului foto.

Nu exista varsta, daca vrei sa mergi in natura atunci uiti de ani si mergi. „Tineri” pe drumul ce leaga orasul Busteni de cabana Gura Diham. Pe jos, pe un drum de circa 4-5 km. Altii, liceeni sau cu varste pana in 40 de ani „si-ar fi dat sufletul” si pe un astfel de traseu simplu.

Coborand din muntii Dihamului, la tricou…nimeni altul decat ICE din „Ursul Trubadur”. Sambata a urcat prin Valea Glajariei, cu prietenii, la cabana Malaiesti pe o poteca greu accesibila. Au innoptat la acea cabana. In aceeasi zi altii au facut si 6 ore de la cabana Diham Phoenix pana la cabana Malaiesti. Si cu mainile s-a facut poteca, practic inotai prin zapada…doar 20 de persoane au ajuns la aceea cabana, in week-end.

Intrebare fara sa fie nevoie de raspuns: de ce lasa acesti tineri Bucurestiul si vin sa se „oboseasca” pe trasee inzapezite si mai si platesc la capatul acestora? Muntele te face mai puternic oricum ar interpreta-o cineva…dar pentru fiecare exista un traseu pe masura puterilor…ale fiecaruia.

Cu indarjire, zeci si zeci de montaniarzi au invins in week-end-ul ce a trecut zapada de peste un metru. Si au croit poteci pe toate traseele din muntele Diham. Am intalnit pe aceste poteci multi veterani ai muntelui: un domn ce venise din Ploiesti si dormise la cabana Diham Phoenix, grupuri a cate trei femei de peste 45 de ani, cate un cuplu urcand agale spunandu-si vorbe asteptate, tineri echipati nu doar cu haine ci si cu vointa si ganduri bune.

Dinspre Poiana Izvoarelor cobora un grup omogen format din copii, tineri, oameni mai in etate. De ce si-au adus copiii prin zapezi?! Care zapezi se prabusisera in poteci bine conturate sub efectul vointei tuturor.

Si alti iubitori ai muntelui venind de la cabana Diham Phoenix. Urcau spre Poiana Izvoarelor urmand ca de acolo sa coboare la Gura Diham…si mai departe spre Busteni. Se intampla deseori un lucru…observati poteca, asa erau toate din jurul muntelui Diham. Logic ca doua persoane nu reuseau sa treaca una pe langa alta. Cineva trebuia sa faca un pas in lateral, in zapada ce iti trecea cu usurinta de genunchi. Care era acel lucru? Cand se intalneau persoane venind din sens opus, fiecare facea pasul in lateral invitandu-se la inaintare.

Unde ati vazut asemenea lucruri de bun simt intamplandu-se? Nu cred ca prin Bucuresti sau prin alte „jungle” urbane unde prin mitocanie si nesimtire dobandesti intaietate! Si femei cedau trecerea barbatilor, si batrani tinerilor, si copii adultilor si tuturor oricui se nimerea. Isi mai si multumeau. Mai erau si jenati ca au trecut primii…Unde poti vorbi de bun simt in asemenea masura decat pe potecile muntelui? Acel Bine din fiecare se intalneste cu acel Bine al altora…cum sa simti cel mai bine ceea ce esti decat astfel?

Muntele va fi mereu un etalon…la care ne raportam…interiorul, nevazutul!

Au fost aceste poze niste instantanee…din miile produse intr-o astfel de zi in Parcul Natural Bucegi!

Unde ”se mananca bine” in Parcul Natural Bucegi!

Expresia asta cam idioata „a manca bine” defineste in lumea serviciilor turistice mai multe lucruri…pana si turistii o folosesc…deci unde se mananca bine in Bucegi? Imi propun sa scriu eu mai jos 🙂 atat despre asta cat si despre „unde nu se mananca bine”.

Expresia din titlu este echivalentul a: mancare buna, preturi corecte, calitate, atitudine in servire, curatenie.

Sa incepem cu primele locuri calitative:

Fara nicio indoiala cel mai bun loc pentru servirea mesei din aceasta arie protejata este Restaurantul de la Cota 2000 secondat indeaproape de Stana Regala.

La Cota 2000

La acel restaurant nu se folosesc in alimentatie conservanti si alte nenorociri, totul este natural, ceaiul se indulceste cu miere, carnea este furnizata de ciobani, aici se gaseste cea mai buna pastrama din Bucegi, cei mai buni carnati, deserturi apetisante, tot felul de preparate interesante…cele mai multe personalitati aici vin, bineinteles si preturile sunt pe masura, dar meniurile sunt realizate astfel incat sa ai de unde alege, acceptabil si calitativ.

Stana Regala este un loc primitor si linistit, un loc unde se servesc ciorbe de diverse feluri, mi-a atras atentia mie care nu-mi plac ciorbele decat o data pe saptamana cel mult, ciorba de mistret si ciorba de fasole in bol de paine…mai sunt si feluri 2, dar eu sar direct la deserturi…papanasi, placinte cu sos de vanilie…Merita! Au si o bucatarie afara cu mancare la ceaun, rotisor.

Stana Regala, bucataria de vara in stanga, terasa, restaurantul in dreapta

Un alt loc bun unde se servesc produse la gratar este Terasa „La Sami” de la Cota 1400, se stie ca aici sunt cei mai buni mici din Bucegi, cea mai buna costita, cei mai buni cartofi, cel mai bun sorici. Nu serveste preparate pregatite in bucatarie. La costita si sorici preturile sunt la 100g 🙂

Sa aruncam o privire prin cabane:

Cabana Diham Phoenix este ca si cum ai manca la tine acasa, fara mari pretentii, curatenie prin bucatarie si sala de mese, preturi si mancare buna.

Cabana Padina, cu o mica gospodarie situata in preajma locatiei, isi permite sa tina preturile mici la orice produs pregatit in bucatarie. Aici o ciorba poate costa si 3,5 lei in timp ce in alte locatii aceeasi calitate o gasim la 8 lei, cam asta ar fi diferenta intre aceasta cabana si altele. Ca si la Diham Phoenix unitatea se adreseaza mai mult turistilor cu rucsacul in spate. In timp ce un ceai este 1 leu, la unitatile de la Cota 1400 acesta il gasiti la 4 sau 5 lei 🙂

Cabana Bolboci, aici mancarea este acceptabila, preturile asemenea.

Hotelul Pestera, mancare ca la hotel de trei stele :))) si cu bune si cu rele, unitate depasita lejer de cabana Padina, si de primele trei unitati enumerate.

Cabana de la Vf. Omu, o unitate cu o atitudine schimbata la 180 de grade, din cauza faptului ca de turisti se ocupa sotia cabanierului si nu acesta. Cabanierul, Popa ca asa il cheama, este cel mai slab om de turism din Bucegi, fara atitudine turistica, un avar, el se ocupa de cabana Poiana Izvoarelor. Asadar la peste 2500 m altitudine se poate servi masa in conditii bune, evident ca nu veti gasi aici preparate elaborate ca la restaurant, dar sotia cabanierului si personalul din bucatarie gatesc bine.

Pensiunea Coteanu, este un loc interpretabil, depinde peste cine dati, servirea mesei este acceptabila. In ultimele doua luni, la cateva grupuri de turisti le-am recomandat sa evite locatia din punct de vedere al cazarii. Prin august sau septembrie urma sa merg aici cu niste persoane, rezervari, „gazda” ne-a spus ca ne „tine” camerele pana la ora 18. In aceaiasi zi, la ora 14 am sunat-o pe cea care este proprietara sa-i spunem ca venim la ora 19 si sa nu dea camerele. Dumneaei si-a inchis telefonul si ne-a sunat abia dupa ora 19 sa ne intrebe daca mai venim. Cand lucrezi in domeniu si esti in week-end nu iti inchizi telefonul cu orele. Eu nu imi permit cand sunt cu altii, incertitudini, la ora 17 dupa ce am sunat-o de vreo 10 ori am optat pentru varianta B a programului turistic gandind ca si-a inchis telefonul pentru ca a dat camerele altora…este o atitudine tipica in unele locuri din Bucegi. De atunci, a sarit din schema aceasta unitate.

Cabana Valea Dorului…am doua cuvinte: Preturi Uriase! Fugiti ca e pericol, din orice punct ai privi :))))

Cabana Miorita, nu a stralucit niciodata la capitolul servirea mesei, in schimb camerele sunt curate, doar la cazare merita.

Cabana Valea cu Brazi, ei sunt noi in domeniu, nu m-as lasa pe mana lor, mai trebuie sa treaca timpul, sa vina cu altceva.

Hotelul Cota 1400, mancarea este acceptabila.

Restaurantul Telefericului de la Cota 1400 este mult mai recomandat decat restaurantul Popas Alpin situat la o distanta de 200 metri. Preturile sunt acceptabile, mancarea este buna.

Restaurantul Popas Alpin, este frumos decorat in interior, dar personal nu am incredere in mancarea gatita aici. Daca treci  prin spatele unitatii, ca se afla in vecinatatea drumului, nu o data, sa treci asa la anumite intervale de timp, o sa constati ceva…miroase foarte urat, a tot felul de resturi. De cate ori am fost aici am mancat doar piure cu pui…de regula evit sa intru. Eu am o fixatie :)) analizez gesturi, oameni, vorbe, in timpul liber le descompun :)) Si pe omul asta, ce are restaurantul, nu il consider prea sanatos…nu ca as fi eu prea normal sau doctor. Ani la randul, a dat foc fara un temei normal pajistii de la Cota 1400. Primavara, asta era primul gand al lui :)) Eu asa zic ca sanatos nu prea este…de altfel si acum dupa ridicarea unor boxe metalice, mai da cate unul din angajatii lui, poate chiar el, foc pe la gunoaie. Are boala focului…

Cabana Babele, nerecomandabil.

Cabana Poiana Izvoarelor, nici atat.

Complexul Piatra Arsa, mancare buna, preturi bune, nu ar avea cum sa fie altfel, devreme ce aici iau masa diferite loturi nationale de sportivi.

Hotelul de la Cota 1000 si Hanul cu Ursi din vecinatate, mancare buna, unitati superioare celor similare din Parcul Natural Bucegi.

Hanul cu Ursi

Cabana Cuibul Dorului, mancare buna, preturi bune…aici am mancat un peste bine facut ultima oara.

Cabana Malaiesti, cu mancare gatita pentru oamenii de munte, fara mari pretentii, este singurul loc unde nu se poate ajunge cu mijloc auto.

Cabana Zanoaga, de asemenea un loc unde se mananca bine, preturi asemenea, curatenie 🙂

Despre cabanele Schiori si Gura Diham nu scriu…deja ele sunt la margini de oras, au cunoscut transformari majore, doar denumirea le-a mai ramas, ca istoric. Daca presedintele ia masa la Schiori, sau daca alti politicieni, sefi din politie, se duc la Gura Diham ce se mai poate spune? Poate…doar faptul ca functioneaza langa limita Parcului Natural Bucegi.

Si ca incheiere, cel mai bine se mananca cu prietenii in natura la un foc: gratar sau mancare la ceaun. Mai jos pozele unui prieten, Micutzul morocanos, o concurenţă serioasa la postul de bucatar al grupului :)))

Si…mai trebuie poza cu mamaliga :)))