O privire, doua, noua…prin „laboratorul” Bucegilor :)
Acum, asa este vremea pe Bucegi
Acolo, sus, este Cantonul Jepi :)
Paianjenul acesta umbla printre tufisuri de rododendron si afin…nu prea era mic, el fugea sa se ascunda, eu nu-l lasam, pana la urma dupa ce l-am pozat cred ca s-a linistit…nu de tot ;)
Chestia aceasta, statea ascunsa pe o stanca sub un covor de muschi, nu stiu ce este dar arata nasol :) Noroc ca mai eram cu cineva care l-a aranjat pentru a-l poza.
Urme sau ce o fi, din primavara nimeni nu a stiut sa spuna ce este…nu ca eu as stii. S-a speculat ca „s-a rostogolit un animal si i-au ramas intiparite coastele” sau ca „din copac a coborat un paianjen”…
Hotii? Hotii! :) Apropierea sarbatorilor de iarna aduce in padurile Bucegilor pe cunoscutii frizeri ai copacilor. Se urca Tarzanii prin toti copacii mai aratosi ca sa le taie crengile…cetina este la mare pret.
Vedere…imaginatie personala
BUCEGI NATURA 2000 
Ipoteza mea despre acea urma pe zapada: ar putea fi urmele aripilor unei pasari, ma duce gandul la cocosul de munte in perioada rotitului…
ApreciazăApreciază
Asa am zis si eu…dar unde sunt urmele picioarelor? Cumva trebuia sa plece…doar daca…vezi ca langa marginea pozei sunt niste urme, poate l-a insfacat vreo vulpe!
ApreciazăApreciază
Am vazut, ai pus babele fata-n fata, sfinxul la fel l-ai multiplicat . Aratarea visinie s-ar putea sa fie coconul din care urma sa iasa un gandacel …Ti-a fost sila sa pui mana pe el? :)
ApreciazăApreciază
Nu sunt Babele in fata, este o alta stanca, dar mai departe ai dreptate :) Aratarea visinie :))) cine sa puna mana pe el? Eu zic ca statea bine si fara sa pun mana pe el :))) Era oricum o ciudatenie nu foarte draguta!
ApreciazăApreciază
Mie nu mi-e sila de vietati, numai frica imi e de soareci , de serpi, ca sunt rapizi si imprevizibili in miscare. Altfel sunt si ele curiozitati , alte fiinte cu drept de viata si de spatiu disponibil si al lor.Nu-mi place cand vad cum noi cu civilizatia si casele noastre invadam habitatul altor fiinte si il distrugem .
ApreciazăApreciază
De acel cocon nu am vrut sa ma ating :) Dar ai dreptate, trebuie sa dam fiecarei vietati drept la viata si spatiu, noi ne-am cam obisnuit sa ocupam totul, si sa-l transformam dupa bunul nostru plac!
ApreciazăApreciază
Cat de frumos e in povestea voastra! …La noi totul e mohorat de cateva zile… Brazii aceia tunsi par a fi intr-un loc relativ deschis,la o margine de padure;nu-i nimeni sa-i pazeasca!? Ma-nseninez privind Vederea cu megaliti,campul cu margarete al Samsarei,ori zgaindu-ma indelung la cetatea de stanca a Bucegilor.Fericitilor!!!
ApreciazăApreciază
Am auzit ca e ceata, frig pe la dv, este bine ca doar afara este o astfel de vreme :) Brazii sunt langa drum, in padure, cine sa-i pazeasca d-le? Hotii? :))) Cu vederea mi-a reusit dupa cum am gandit, o sa fac un afis mare cu ea…nici campul plin de flori al Samsarei nu este de lasat, nu stiu ce as alege :) Postam si noi pe bloguri…pentru altii, pentru noi, toata lumea, sa ramana ceva :)
ApreciazăApreciază
Imaginaţia; ficţiune suverană, aşa’i? Ţi-a ieşit oglindirea…mai cu seamă că ai şi o capacitate de observaţie intens exersată…asta aşa, ca fapt divers…nu ştiu despre fanteziile lucide, de îţi dirijează înspreceul…nu ştiu dacă ţi se întâmplă să oboseşti visând cu ochii deschişi…asta nu ştiu…ştiu doar că simţi şi gândeşti adevărat şi convingător.
ApreciazăApreciază
Imaginatia aceasta este cu doua taisuri :) acum a fost spre bine, creativitate, parerea mea…Imi place sa privesc un lucru din cat mai multe puncte, gandurile-vise vor fi aceleasi mereu :) Iar mintea lucreaza continuu, in cautare de idei, solutii, planuri, unele se reiau, altele se refac, e totul in miscare, cred ca si noaptea, visul ajunge in alt vis :))
ApreciazăApreciază
Păianjenul bănuit în a fi cel coborâtor din copac poate că era unul mutant…musai să fi fost astfel, pentru că pare a avea mai mult de opt picioare, după cum e fapt ştiut în ceea ce priveşte o arahnidă precum el.
ApreciazăApreciază
:))) Am numarat si eu…parca e si schiop :))) mutantul :)))
ApreciazăApreciază
Chiar, dacă afli mai multe, aşa ca în ceva , despre urma împlântată în omăt, ne spui? O fi a vreunor gheare?
ApreciazăApreciază
Bineinteles, dar trebuie sa se pronunte oamenii acestia din domeniu, padurari, vanatori, mai in varsta…ia sa-l intreb pe dl. Clementin de la Parcul Natural…i dau un mesaj acum, sper sa nu-l deranjez :))
Nu stiu daca sunt gheare, par prea bine facute curbele…
ApreciazăApreciază
Faci ce faci şi îmi aduci munţii acasă! Sunt minunate pozele, pasiunea ta pentru amănunte scoate la suprafaţă căutătorul pasionat, perfecţionistul!
ApreciazăApreciază
Pe munte lucrurile bune nu mor niciodata, iar amintirile celor care-l iubesc trebuie mereu reimprospatate :) La unele probleme ce cred eu ca merita atentie nu pierd un detaliu, la altele plasa e plina de gauri si nu prind unul :) Doar cautatorul pasionat doamna, mai este ceva pana la perfectionist…chiar daca unele lucruri imi place sa le fac ca la carte :) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Multumesc Roxana :)
ApreciazăApreciază
Datorita intervetiei cu…PARFUM DE MUNTE…am descoperit”Rokssana’s Blog”,cu trimitere la …UN ADEVARAT IUBITOR AL MUNTELUI…absolut superb!!!
ApreciazăApreciază
Blogul Roxanei il gasiti si la mine la Blogroll :)
ApreciazăApreciază