Diversitate, in cateva ore prin Bucegi

Voi incepe postarea cu o imagine, in acel loc am fost de Florii, de atunci si pana azi nu au mai fost zile frumoase, ca sa mai merg/mergem acolo:

1Dar sa asteptam, acum vine vara

2Perete in Valea Caraimanului

3Creasta impadurita, acelasi perete

4Cum o fi oare sa cobori si sa faci un popas, in acea mica poiana? Este asa o intrebare, nu ca voi merge acolo, deocamdata nu exista vreo motivatie, explicatie…

5Bun ceai, bun suc natural, cred ca ar iesi bun si un sirop, asta nu am incercat

6Jos valea, mai aproape un sac??? Ce credeti ca poate fi? 😉 Sa apropiem putin…

7Cineva a adunat gunoaiele aruncate de altii. Cel mai probabil a coborat cu un sac gol in mana si a inceput sa stranga. Si uite asa a umplut ditamai sacul. Insa pe parcursul coborarii spre oras, ecologistul/ecologistii de ocazie, s-au razgandit. Da’ cum sa cari ca prostul gunoaiele tuturor? :)) Asa ca ia du-te tu sacule singur inainte :). Si l-au aruncat prin buruieni 🙂 Suntem vai de capul nostru, daca nici ecologizare nu mai stim sa facem 🙂 …Au avut o revelatie descoperind ca este mai greu un sac plin decat unul gol, asa ca l-au abandonat :))

8Piatra aceea de care va spuneam, mai trec eu pe acolo sa o mai vad, poze i-am facut destule

9Prefer sa vad animalul acesta pe Platoul Bucegilor decat jeepuri

9bTurma de vaci. Pacat, noi in loc sa dezvoltam unele activitati de acest gen, ridicam constructii inutile, pe care le denumim cabane sau baze salvamont, pentru a acoperi furtul banilor… in ultimii 10 ani, fondurile de la APIA nu au ajuns pe nicio pasune din Bucegi. Bine, pe hartie au ajuns, real nu au ajuns…intrebati orice cioban de prin Bucegi.

10O pisica moarta. Au trecut destui oameni pe langa ea, chiar si un pastor de vaci. Nimeni nu i-a facut poza, nimanui nu i-a atras atentia…o banala pisica moarta…pe Platoul Bucegilor. Eu cred ca nu oricui si oricand ii este dat sa vada un astfel de animal, pe munte

11Felis silvestris silvestris, pisica salbatica. A fost usor de confundat cu pisica domestica. Doar ca sunt doua lucruri ce atrag imediat atentia: coloritul blanii si locul unde se afla, departe de orice constructie, pe Platoul Bucegilor

12Un mic monument din lemn, amplasat pe la 1550 m altitudine

13Au reparat banca de vizavi de Casino, imi place banca aceasta 🙂

14Si de incheiere, Casinoul din Sinaia

Despre natura, despre Lucian Clinciu, despre manastirea Caraiman, si diferite manifestari

Aveam destule de spus, deci din nou urmeaza un articol lung, sa fie diversitate, sa fie pentru fiecare 🙂

Ordinea din titlu nu este neaparat si ordinea din aceasta postare.

Pentru inceput trebuie sa ma refer la omul Lucian Clinciu, „promotorul maratoanelor montane in Romania” sau „legenda vie a Carpatilor Romanesti”, ori „reperul moral al miilor de alergatori din tara”…, sunt atatea definitii!

Lucian a incheiat cu succes proiectul sau de alergare pe intreg arcul carpatic romanesc. De la Sarmizegetusa Regia a venit sambata la EcoMarathon-ul de la Moeciu, avand puterea sa mai alerge inca 42 km. Acum gata, sper ca se odihneste, a mai atins un varf al vietii sale, nu doar varfuri alpine. Sunt unii oameni care se nasc pentru ceva si acest lucru se vede din primele lor actiuni.

Doar el poate sa faca anumite lucruri! Am luat cateva poze de pe contul de Facebook al Corneliei David, castigatoarea la feminin, alaturi de sora sa, a editiilor de Marathon 7500. Cornelia David este si unul dintre organizatorii EcoMarathon-ului de la Moeciu.

a

Mai jos doua imagini deosebite, ce transmit atat de multe… Finish Lucian Clinciu, scrierea unui nou capitol in istoria muntilor nostri. Dupa zeci de zile prin muntii Romaniei, povestea a ajuns la final:

bIncadrat de organizatorii EcoMarathon Mihai Orleanu si una dintre surorile David

cProbabil este Andreea Dan, cel mai activ si mai devotat sustinator al sau

Acum sa trec si la alte lucruri, carora le vine acum timpul de prezentare:

1Cu aceste monede asiatice s-a imbogatit colectia mea 🙂 Au fost aduse de un prieten ce lucreaza pe un vas de croaziera

Maine, membrii Comunitatii Bucegilor vor primi cererile ce vor fi inaintate autoritatilor cu responsabilitati in Parcul Natural Bucegi; in vederea completarilor, studierii, urmand ca aceasta Actiune cu nr. 5 sa fie publicata joi pe acel blog al Comunitatii.

2

3Specie de Lonicera

4O albina

5Cantonul fostei Fabrici de Hartie din Busteni

6Biserica mare a manastirii Caraiman

7Biletele pe la icoane, nu le citeste nimeni, in final ajung la cosul de gunoi

8Varful Claia Mare domina manastirea Caraiman

9

10

11La butoaiele cu apa sfintita

12Agheazmatarul manastirii

13Prima biserica a manastirii si staretia

14

17Prin alt oras

18Crucea unei familii din Italia, unii o cunosc

19Cascada din Valea Spumoasa

20

Si din nou la manastire, dar  mai recent:

21

22Ofrande pestilor

23

Evenimente prin Bucegi sau Valea Prahovei:

afis2013micA treia editie de Hit The Top. Start din cartierul Poarta al localitatii Bran la ora 9, pe 25 mai. Au fost 70 de locuri, inscrierile s-au incheiat de ceva vreme. Se urca in opinia mea pe cea mai dificila vale turistica din Bucegi, Valea Ciubotea. De data aceasta, nu va mai fi vorba de atingerea varfului Scara ci de atingerea varfului Omu. Cine ajunge la Omu si se intoarce primul, la punctul de start, este declarat castigator. Locurile au fost limitate pentru siguranta alergatorilor.

Am fost la prima editie, si am sosit in circa doua ore si 20 minute. Trebuie neaparat sa ai la tine ceva de schimb, ceva suplimentar. Cand iesi din caldarea Ciubotei in creasta, temperatura este alta, pana la Omu ingheti de-a binelea, in tricoul ud. Atunci am avut la mine ceva de schimb.

24Tot in aceeasi zi, la Busteni va fi un eveniment interesant denumit Ziua Cosarului, la care vor veni diferite personalitati

25Iar in acest week-end la Predeal se vor desfasura Zilele Orasului

Diversitate de peisaje, „lighioane” si intrebari

O privire, doua, noua…prin „laboratorul” Bucegilor 🙂

Acum, asa este vremea pe Bucegi

Acolo, sus, este Cantonul Jepi 🙂

Paianjenul acesta umbla printre tufisuri de rododendron si afin…nu prea era mic, el fugea sa se ascunda, eu nu-l lasam, pana la urma dupa ce l-am pozat cred ca s-a linistit…nu de tot 😉

Chestia aceasta, statea ascunsa pe o stanca sub un covor de muschi, nu stiu ce este dar arata nasol 🙂 Noroc ca mai eram cu cineva care l-a aranjat pentru a-l poza.

Urme sau ce o fi, din primavara nimeni nu a stiut sa spuna ce este…nu ca eu as stii. S-a speculat ca „s-a rostogolit un animal si i-au ramas intiparite coastele” sau ca „din copac a coborat un paianjen”…

Hotii? Hotii! 🙂 Apropierea sarbatorilor de iarna aduce in padurile Bucegilor pe cunoscutii frizeri ai copacilor. Se urca Tarzanii prin toti copacii mai aratosi ca sa le taie crengile…cetina este la mare pret.

Vedere…imaginatie personala

Vinerea muzicala

Am vazut peste tot posturi cu „miercurea fara cuvinte”, „luni nu creste iarba”, joia nu stiu cum…de ce sa nu scot si eu o „Vinere muzicala”, adica cum? :)) Tot vine week-end-ul!

Eu nu ascult doar un anume gen, ascult ce mi se pare ca suna bine. Mai jos este putina diversitate:

 

 

 

 

 

Ultima este o interpretare foarte reusita a unei parti din Paraclisul Maicii Domnului, sper sa aiba unii rabdare sa o asculte.

Este un fel de „dedicatie” pentru cineva apropiat, pentru care am cateva vorbe. El a facut un gest pe care putini au curajul sa-l infaptuiasca. Si-a gasit jumatatea dupa care visa de mai bine de 10 ani. Doar ca jumatatea lui avea doi copii si de aici au inceput necazurile cu rudele…care l-au alungat de acasa, l-au si reclamat la politie pentru diverse lucruri numai din dorinta de a-i face rau.

Doar ca noi oamenii facem planuri dar realizarea acestora mai este dictata si de Altcineva. Deci, Florine, copiii aceia au nevoie de educatie, de un sprijin, sunt speriati de atatea traume, fata aceea are nevoie de un echilibru, daca reusesti sa fii numitorul comun o sa ai destule bucurii mai tarziu. Nu te lua dupa lume si vorbe, tu traiesti pentru tine si nu lumea in locul tau. Daca raspandesti iubire vei primi iubire…i-ai privit in ochi, este timpul sa le aduci bucuria in suflet, cred ca le ajung atatia ani de suferinte. Sunt copii nascuti fara vina, ce daca nu sunt din sangele tau cum iti spune lumea, o sa vina timpul sa apara si propriul tau copil…

Mai scrie-mi…

….

Mda, oamenii sunt in majoritatea lor reci, indiferenti, bine ca nu toti…

Azi un batran in baston a cazut pe strada, oamenii treceau, el se caznea sa se ridice dar nu reusea. L-a ridicat cineva pana la urma…un licean si o gravida. Doamne, cat de rai am devenit! „Mai, treceau pe langa el si nu facea nimeni nimic, m-am aplecat sa-l ridic eu de un brat, baiatul de celalalt, doar nu era sa-l lasam acolo” mi-a spus sotia.

….

Azi am fost in toate orasele de pe Valea Prahovei cu diverse treburi. Am asteptat un maxi-taxi. Un ciudat, tot se tinea scai de mine, prin spatele meu. Ma intorceam spre el, se uita in alta directie, dar era la cel mult doi metri de mine. Nu stiu ce vroia, ce urmarea, cand eu ma intorceam spre dreapta se dadea si el mai in spatele meu. Era nebun, apoi s-a tinut dupa o femeie care a intrat intr-un magazin, si iar a venit langa mine. Cred ca nu l-am scapat din ochi o secunda…acum doi ani, printr-un cartier din Bucuresti, un boschetar mi-a cerut bani. Poate-i dadeam ceva, ca-l intelegeam ca este amarat, nici eu nu m-am nascut la curtea regala, dar felul cum a pus problema m-a deranjat si am plecat mai departe. El insistent cu un briceag mic mi-a facut o gaura in haina…apoi din acel loc, peste 30 de secunde mai pleca doar unul intreg. Si revenind la nebunul asta de azi, eu patit si mergand pe ideea ca in astfel de conjuncturi mai bine dai si dupa aceea intrebi, i-am dat una la ficat in vazul tuturor si l-am impins pe banca din statie sa se reculeaga un timp…a venit maxi-taxi si am plecat si asta a fost. Daca nebunii umbla liberi pe strazi…

….

„Domnule Adrian, nu stiu ce sa ma mai fac cu Andrei…asa suna o „plangere” de la scoala. Aduna toti copii din clasa si iese afara, striga, alearga, mi-e o frica cand i vad. Intr-o zi i-am recunoscut vocea din strada, el striga mai tare ca toti, se organizasera in grupe de spiderimani. Daca il scot la tabla ascunde creta ca sa nu scrie, nu are stare, este foarte energic, i dau de scris, si el scrie repede ca apoi sa stea si sa-i deranjeze pe ceilalti”…astea sunt ispravile juniorului, din multele insiruite am retinut cateva.

Cu acest „bagaj de cunostinte” 🙂 ajungem acasa. Andrei mergea spasit, sotia suparata, eu? Eu nimic 🙂 pe mine ma amuza situatia. Si aud vocea sotiei: „daca mai fugi pe unde nu aveti voie sa vezi ce te alerg eu pe tine”. Ea se uita spre mine sa o aprob dar eu ma abtineam cu greu sa nu rad si nu am zis nimic. Am sters-o discret in alta camera sa pot rade. Am auzit ca-l intreba ce are de invatat la Romana. Baiatul: „o poezie de Tudor Argintiul”. Maica-sa: „Cine mai este si asta Tudor Argintiul?” A luat cartea, s-a uitat, de fapt Argintiul era Arghezi :))))))

Bun, trece baiatul la lectii, vine randul meu. „Stiu ca te umfli de ras, dar asa il incurajezi”. I spun ca mie imi place felul lui de a fi si toata inventivitatea lui. Ca sa nu-l prinda directoarea si a ascuns ghiozdanul in niste tufe si a fugit sa vada un spectacol de teatru. Stia ca la intoarcere nu mai este nimeni la scoala, asa ca si-a mascat rucsacul cu frunze…face numai nefacute.

Pana la urma m-am dus sa mai vorbesc cu el…ce sa inteleaga la nici 8 ani? Nu intelegem noi acum, oameni mari :)))…pana la urma nu l-a pedepsit nimeni, ne-am lasat pacaliti de el ca a inteles sa nu mai faca prostii. Peste 5 minute era in toiul lor :))) In afara de ras nu am mai reusit altceva nici eu, nici maica-sa :))))

….

Intr-o noapte, ieri sau alaltaieri,  m-am trezit surprins de un vis…de regula am tot felul de vise surprinzatoare. De data asta am visat-o pe profa de biologie din liceu, d-na Nicoleta Baltatu, Dumnezeu sa o ierte! A murit de o boala pe la 50 de ani, in urma cu vreo 4 ani. Nu m-am inteles prea bine niciodata cu dumneaei. Cand nu aveam chef de ora ei plecam, la urmatoarea intalnire aveam nota 3. Era o femeie directa, i raspundeam sincer ca am plecat ca nu aveam chef, prin clasa a XI s-a obisnuit cu mine, dar relatiile nu au fost foarte stranse. Mie imi placea stilul ei direct presarat cu multe exemple 🙂

Si in vis o priveam discutand cu cineva, apoi tot in vis am adormit, si cineva ma invelea cu plapuma…profa de biologie. M-am trezit de-a binelea. Sambata ma duc si eu pe la biserica sa spun o rugaciune pentru ea, sa aprind o lumanare, poate in numele ei cineva va fi acolo si va cere ceva…cand eram la liceu, prin ’98, fata ei era studenta la Iasi. Ne aducea de acolo un ziar studentesc din care si acum mai am cateva numere ratacite prin casa. Ma gandesc cum se numea???? …”Temperatura adolescentei” 🙂 in care gaseam destule lucruri interesante! Amintiri…parca au fost ieri!

Diversitatea, si altfel decat o stim

Cursul unei ape…cu timpul, malurile se erodeaza si copacii se prabusesc

In locurile cu umbra multa mai sunt inca ciuperci-pastravi

Prins in fapt…un melc urcat pe o frunza servind masa

Gentiene

Masina de epoca in Parcul din Sinaia

Au ras aproape toti arinii de pe langa paraul Sipa, cei abilitati se fac ca nu au observat

In fata cabanei Miorita din Bucegi…au dus toate paharele sparte si alte gunoaie, mare grija cand treceti prin zona, de rusine sau din obligatie nimeni nu are curajul sa le atraga atentia celor de la cabana.

Drumul de Vara are nevoie urgenta de reabilitare, marginile sale arata groaznic

Lucrari si la cabana Valea cu Brazi…noii proprietari au inceput investitiile

Povestea unei roci gasite recent

Dupa ce se mai da cu pusca prin Bucegi

Periodic prin anumite colturi din Bucegi se mai aude cate un foc de arma, cine trage si de ce, sau dupa ce, ar trebui sa fie intrebarile unora care pot aplica legea.

Ilegalitatile din aceasta arie protejata sunt atat de multe si de o diversitate uluitoare incat probabil nu se mai stie cu ce sa se inceapa.

Urmaresc cu atentie ursii care sunt prin zona Cotei 1400, au zilele numarate. Intr-o noapte cineva le va lua mormaitul. Autorii nu vor fi prinsi, cine sa vrea asta…

Prin paduri sunt presarate o multime de hranitori. Am cautat iarna asta sa vad ce urme de animale se duc spre fanul puse in acestea. Din opt hranitori la doua am vazut urme de cervidee, la restul nu era nimic. Pentru ca prin preajma lor cel mai probabil pandesc cu pusca cate unii.

Vine acum primavara si iar va rasuna muntele Bucsoiul de impuscaturi…vine unul, altul sa impuste cocosi de munte. Cine si ce sa faca? Ala care impusca nu e un prost, e acoperit. Poate impusca cu o autorizatie, nu un cocos ci mai multi. Nu are nimeni ce sa-i faca.

Toamna trecuta eram pe o poteca neumblata cu niste prieteni. Neumblata credeam noi…Cand ne-am apropiat de un molid de acesta erau agatate doua blani. Mai departe erau urmele unui foc, o vatra…

E destul de greu sa faci ordine in Bucegi, trebuie mai intai sa organizezi o echipa de 10 oameni pentru paza, care sa cunoasca legislatia aplicabila in situl Natura 2000. Sa-i tii pe la intrarile in parc sa vada cate masini cu lemn ies, cati metri cubi, cine intra in Parc noaptea, faci un protocol de colaborare cu Jandarmeria Montana, evident nu le zici unde demarezi o actiune, i lasi sa vada ei la locul faptei 😉

Sunt multe idei 🙂 Intr-o luna de zile aduni bani pentru salariile celor 10 oameni pe un an de zile. Le dai salarii de circa 2500 lei, echipament, si ai si pretentii. Nu te intelegi cu vreo echipa salvamont sau de jandarmi, mergi in zona lor si le faci treaba o vreme. Apoi dupa ce le arati ca i poti face inutili i aduci pe calea cea buna, sunt atatea solutii pentru a determina pe unii sa-si faca treaba corect.

Nu are vana in el, expresie folosita de oamenii muntelui cand se refera la pantofari, actualul sef al Parcului, nu are solutii, s-a obisnuit probabil cu ideea ca Parcul Natural geme de rechini si nu mai poate face nimic…nimeni. Insa un rechin fara aer, este ca orice peste…mort.