Cum visam eu, de-a lungul anilor…”pe la 14 ani ma plimbam printr-un fel de templu cu coloane albe existent in interiorul Bucegilor, intr-o liniste deplina, nu era nimeni” 🙂 … in vis, decat eu…
Altadata, pe la 18-19 ani, „dialogam cu Decebal pe un versant din Bucegi, care atunci nu era impadurit, eu i-am propus sa discutam cu doi vecini ai mei nu stiu despre ce, el mi-a zis ca nu, deoarece sunt romani…visul era mai lung” 🙂 . La cateva zile dupa asta, asistam la o discutie, intamplator un unchi spunea despre acei doi vecini ca sunt venetici veniti de prin Italia, acum vreo 70 de ani. Deci aveau origine „romanica”, cum a spus Decebal.
Si despre Sfinx am visat cate ceva, Pestera Ialomitei, etc…vise, poate.
Azi noapte, desi eu nu imi alimentez mintea cu informatii negative, science-fiction, privesc rar la tv sau la emisiuni mistice, etc, am avut un alt vis. Nu vreau sa fac aici o povestire pe tema asta, as scrie multe, as plictisi pe oricine… Spun de visul acesta, ca este recent 🙂
„Cineva imi povestea ca anumite lucruri rele din zilele noastre au ca punct de plecare niste evenimente intamplate acum in jur de 100 de ani. Si,… 🙂 m-am intors in timp, nu doar eu, mai erau si altii porniti sa caute un personaj. L-au gasit si l-au decapitat…sangele lui se scurgea in pamant. Pe locul unde a fost ucis, au aparut un gandac mic si o floare, curand o intindere mare era plina de flori boboci. Noi nu o atingeam, pentru ca…zburam” 🙂 .
Probabil acel personaj malefic reprezinta raul, sangele lui si florile arata ramificatiile, ca nu poate muri niciodata ucis de oameni, se transforma… azi, cineva m-a invitat pentru maine la un eveniment religios important, era o dorinta a mea pe care nu am spus-o nimanui. Nu m-a chemat ca pe oricare, ci a vrut sa fiu exact acolo unde doar eu imi stiam gandul.
Vise, superstitii, intamplari, imaginatie :)) …in vis am experimentat tot felul de chestii, am inca in minte „glasul” unor pasari unice, care nu exista :), ceva ce iti da fiori…
Azi,
In Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia asteptam pe cineva…in niciun caz o veverita curioasa 🙂
Pe la 9 dimineata am ajuns pe la Sinaia, ne-am intalnit cativa prieteni, am coborat din masina in cartierul Platou Izvor. De acolo pe un drum forestier, cativa kilometri, apoi dreapta pe o poteca, am iesit intr-un drum de pamant pe sub linia de inalta tensiune, din nou dreapta si am sosit la hotelul Cota 1000. Pe soseaua spre Sinaia am mers tot asa… cam 3 km, apoi ne-am suit intr-o masina si asta a fost :))) E prea simplu sa merite povestit detaliat.
De multe ori am urcat pe aici cu bicicleta 🙂
Le-am legat, si o sa le duc in spate cu prima ocazie…cand mai trec pe acolo 🙂 Sper sa nu creada cineva asta 🙂 Sunt de anul trecut in acelasi loc, chiar nu stiu cum le va lua cineva…de ce le-a legat, nu pot sa le ridice 4 oameni.
Jos, DN 1 la iesirea din Sinaia spre Bucuresti, cred ca se lucra in zona Posada, ca am observat aglomeratie pe sosea
Bucegiule natural,nu-ti zic sa faci altceva decit faci de pbicei ci,eventual altfel.Poate ca stii asta,poate ca nu stii.
Mergi,asa cum faci de obicei,dar fara sa urmezi un traseu cunoscut sau indicat.Lasa-te dus de instinct si urmeaza-l,chiar daca ti se pare ilogic.Nu te gindi la nimic special,eventual poti „vorbi” in gind cu pomii,stincile,muntele.Daca intilnesti oameni raspunde la salut sau saluta-i,dar nu te opri in vorba.
Spala-ti fata si bea din apa locului -un botez- si intoarce-te acasa.Te asezi,iei o hirtie si ceva de scris si scrie ce-ti vine.Posibil sa nu-ti vina imediat,dar vei avea multe raspunsuri la intrebarile tale.
Incearca,n-ai nimic de pierdut daca te mai dai o data prin padure sau pe munte.
Ideea e sa nu fii logic,ci sa fi natura,instinct.
Eventual poti sa mergi la moaste si dupa aceea sa iesi dintre oameni.Doar tu cu tine.
ApreciazăApreciază
Am facut si incercari din acestea, asa am gasit o multime de chestii prin munte, prin mine. Ieri au vrut prietenii un traseu usor. Ca sa fiu deschis, uneori cand vad o vale impadurita, cu desis foarte des, pustietati cum le spun pe aici localnicii, acolo ma duc. In timp ce pe unii i inspaimanta ideea de a merge pe acolo mie imi place. Intotdeauna pe munte instinctul este temelia oricarei actiuni.
Categoric ca am o multime de intrebari, ca oricare, dar sunt mult mai inaintat in anumite lucruri decat las sa para…si cu toate acestea nu ma laud cu ce am vazut, cu ce stiu. Mai scap pe aici o idee, un gand, dar nu este nici jumatate… si din 365 de zile, aproape 300 eu sunt in natura 🙂 Nu de un an sau doi, ci de mic, si cu toate acestea mereu este de invatat.
ApreciazăApreciază
E bine.
Inseamna ca stii.
Urmeaza Calea,caci niciodata nu esti singur!
Doamne ajuta!
ApreciazăApreciază
De mult stiu ca nu sunt singur…de cand ma intrebam de ce ma duce cineva cate o saptamana pe an la o manastire, pe munte. Apoi pentru ca mi-au placut foarte mult acele locuri am fugit de acasa, nu aveam nici buletin la varsta aceea, dar am urcat pe munte mai echipati decat mult oameni de oras ce ajung prin Bucegi. Am dormit exact unde era mai rau, cu ursul prin preajma, a doua zi ne-au prins si ne-au adus acasa la parinti…dar, nu poti scapa de atractia Bucegilor, si eu unul nici nu as vrea 🙂 Multumesc pentru ganduri…Dumnezeu stie ce planuri are cu fiecare.
ApreciazăApreciază
citindu-te, mă gândeam că ar trebui să mulţumim Cerului că oameni ca tine nu sunt tentaţi să plece din ţară, în zone unde şi-ar putea pune mai mult în valoare talentul. bine de România că mai rămân şi oameni ca tine în ea, chiar dacă pentru tine poate nu e chiar aşa de incitant cum ar fi dacă ai sta printre lei etc…
zile frumoase, alături de cei dragi.
ApreciazăApreciază
Stateam de vorba acum doua zile, cu un bun prieten ce a fost in ultimii 10 ani plecat sa munceasca pe afara. Are un job interesant dar presupune multa munca. Este un baiat deosebit, isi ridica o casa, cu destul efort, nu a furat niciodata, in timp ce unii ca el muncesc ani de zile, altii dintr-o semnatura…
Era atat de dezamagit de viata de la noi din tara, ca vrea sa se stabileasca in alta parte, sa abandoneze totul…pentru el, din punctul lui de vedere nu exista alternative.
Ca el sunt poate sute de mii de romani ce se intorc acasa si aici descopera lipsa motivatiei. Cu mine lucrurile sunt mai simple, am avut o ocazie de a ma stabili in Canada, nu m-am dus…apoi a aparut o oportunitate de munca in Anglia, dar eu simt romaneste asa ca nu-mi place sa ma deplasez si sa traiesc ca nomazii, azi in Anglia, maine in Romania. Stiu ca pot face lucruri bune si aici, si ca important este sa faci lucruri bune acolo unde este nevoie, nu unde sunt vazute drept banalitati. Acum depinde de fiecare cum incadreaza anumite actiuni personale :))
ApreciazăApreciază
Visele tale nu sunt intamplatoare;acolo este locul tau…nimic nu este banal…
ApreciazăApreciază
Da, fiecare isi are locul lui pe lumea asta, depinde daca si cand ni-l gasim…nici eu nu cred in intamplare, un lucru se intampla pentru ca trebuie sa se intample, nu ca ar fi un accident 🙂
ApreciazăApreciază
3oo de zile dintr-un an eşti în natură; totuna cu ea.
Despre vise ţi-am putea spune multe; să nu uiţi că în vise ne întoarcem în sine. Iar unele îţi par atât de reale, de parcă s-ar petrece aievea, de nu mai ştii de tu ai fost cel care a visat, ori visul te-a visat pe tine. Simţi totul atât de viu.
Adrian, în Parcul natural din Bucegi sunt multe interese, şi multe de o anume culoare. Să îi fii apărător, precum ai făcut-o şi până acum.
ApreciazăApreciază
Pentru mine, natura este unul dintre cele mai importante lucruri, este printre prioritatile mele…sper sa fac si eu cate ceva pentru Bucegi. Evident ca nu sunt absurd si o sa sustin orice proiect real de dezvoltare turistica pliat pe cerintele de mediu. Pana acum nu a dovedit nimeni ca doreste sa faca ceva in acest sens…doar sa fure si sa distruga.
ApreciazăApreciază