Ultimul zbor al unui corb

Kilometri de padure, un corb trece in zbor. Din motive necunoscute dar presupuse, este ultimul lui zbor… si cade. Si asta a fost! Se intampla saptamana trecuta prin padurile Postavarului, la Timisul de Jos.

Trec eu sambata cu un bun prieten, colindand zona dupa urme istorice-culturale-religioase. Sa zic mai bine urme ale unor identitati uitate, pierdute. Fascinati de peisaj, de vremea buna, de salbaticie, am mers pe multe culmi, am coborat versanti si traversat vai.

Parasim poteca dupa un timp si zic sa ajungem in firul vaii, dar nici prea drept… ci aproximativ pe curba de nivel. Si sa incercam acolo unde se poate sa mai si coboram direct 🙂 Tot o ciorba 🙂

La un moment dat o luam printre fagi tineri, asa, din instinct… si ne intalnim cu corbul adancit in somnul cel forever. Vesnica-lui-pomenire! Poate nu gustati gluma, dar se poate si mai rau. Trec duminică pe langa un cimitir. Din masina vad zeci de babe pe acolo. Nu stiu ce faceau toate la un loc. Dar m-am gandit ca daca sambata a fost pomenirea mortilor, babele astea, ucigase, poate au crezut ca sambata i-au pomenit si duminica va fi invierea barbatilor. Nu a prins o asemenea gluma, am ras doar eu 🙂 Ca nu respect batranii, ca de-astea… 🙂 Eu ma gandeam ca daca tot vin alegerile, se doreste reintregirea familiilor.

Dar corbul asta fara indoiala, murise. De batranete sau otravit. Alte cauze… nu stiu. Va dati seama, un corb din acesta priveste timp de zeci de ani peisajele din Bucegi, Postavaru, Piatra Mare. De la cate o fi vazut… i s-o fi facut rau! Cat sa duca si el?!

dscf6370Inca zbura cand a atins pamantul. Glumesc… dar e clar ca s-a prabusit din aer, dintr-odata.

dscf6373L-am miscat noi un pic, dar era „adormit”.

dscf6375Un cioc puternic

dscf6379

dscf6387Spre 3cm „bateau” ghearele

La final, George, cel de aici: https://casaevv.wordpress.com/

un baiat cu suflet mare, l-a acoperit cu frunze si crengi.

Peisaje dintre Jepi

Imagini de pe munte, dintr-o zi de toamna, o toamna lunga, frumoasa si calda:

aZade si molizi

b

d

e

f

gO parte mica din cartierul Zamora… Busteni

m

n

pSilva

rManastirea Caraiman

sFierastrau… un cartier mai mititel, si butoiul cu apa clorinata

tZbor de la Cruce

u

v

yDinspre Claia Mare spre Cruce

Zborul corbilor printre piscurile Parcului Natural Bucegi

Ziua de duminica a fost o zi perfecta din punct de vedere meteo, potrivita drumetiilor montane. Niciun nor pe cer, nici vant nu era si nici prea cald. Pe munte a fost foarte bine, astfel ca am realizat un traseu destul de lung, pe care sper sa-l detaliez in seara aceasta sau maine.

Azi, de inceput de saptamana, va prezint un episod din aceasta zi minunata: zborul corbilor printr-o zona salbatica din Bucegi, loc in care am vazut in acest an, cei mai multi corbi adunati. Si nu fiindca era ceva de mancat, adica unele cadavre, etc…ci zburau asa, ca si cum se bucurau si ei de aceasta splendida zi. Deseori ne intorceam sa-i privim, cum zburau…imaginile iti raman intiparite in minte pentru cine stie cata vreme.

c1Corbul (corvus corax) este o pasare inteligenta, ocrotita de lege, se spune ca in salbaticie nu traieste mai mult de 20 ani, altii spun ca 100…probabil nimeni nu a constatat acest lucru 🙂 Are unul dintre cele mai mari creiere din lumea pasarilor, propria gandire si poate lua decizii singur. Poate fi domesticit si invata cuvinte, se spune (a se vedea Wikipedia) ca invata minimum 10 cuvinte pe care nu le spune ca papagalul ci stie cand sa le foloseasca. Este una dintre cele mai jucause pasari, face tot felul de acrobatii in zbor, cred ca noi ne-am nimerit cand ei se jucau.

c2

c3

c4

c5

c6

La Vf. Omu, iarna…

Da, am fost pe cel mai inalt varf al Bucegilor…ar trebui sa incep cu povestea clasica, respectiv, cum sunt unii cu ani multi de munte in spate si care-i privesc pe toti de sus, chipurile ei, dom’ne, au experienta cu carul 🙂 . Stiti ca orice lucru de pe lumea asta, poti sa-l stapanesti oricat de bine, daca nu te ajuta mintea, tot degeaba 🙂

Ar trebui sa incep cu indemnul ca iarna este interzis acel traseu, altfel se supara salvatorii montani si considera ca incit lumea la deplasari pe trasee interzise 🙂 , bineinteles ca nu spun nici “Mergeti!” si nici “Nu mergeti!”, este la aprecierea fiecaruia.

Ar urma introducerea cu echipamentul super-super, coltari, piolet, corzi, telefoane pentru a afla starea vremii, a zapezii…dar si chestia asta o voi face in felul meu.

Parerea mea este ca e bine sa asculti sfaturile tuturor, dupa care, stiind la ce esti bun si la ce esti prost…sa faci ca tine. Cu sfaturile iti perfectionezi intentiile 🙂 Si asa, in general, daca tot te iei dupa unul si altul, nu mai faci nimic in viata, o sa ai nevoie de cineva mereu care sa te sfatuiasca 🙂

Am plecat la Vf. Omu pentru ca voiam sa ajung acolo, telecabina functiona, cunosteam ce pot, stiam definitia riscului in ceea ce ma priveste…asa ca, rucsacul, o cagula impotriva vantului, manusi, bocanci de tura, o coarda, ceva mancare…si repede in telecabina de ora 13. Noni de la statia de la Babele mi-a zis ca nu  este poteca spre Omu si a intrebat cand ne intoarcem. I-am zis ca la telecabina de ora 15, daca nu, mai tarziu si vom cobori spre Sinaia.

Statia de telecabina din Busteni

Hornul si Valea Caraiman sunt pline de zapada

Am vazut ca zapada este tare si ca putem merge pe deasupra ei, fara sa ne afundam…pana in zona Cerdac, unde este aproape jumatatea traseului, era clar ca vom ajunge fara probleme.

La Cerdac am aruncat o privire spre Omu, traseul turistic nici nu se cunostea, intreg versantul era uniform si aproape vertical. Niciodata nu as fi mers in astfel de conditii pe acolo, nici cu cel mai tare echipament 🙂

Am facut repede un plan sa ajungem pe Vf. Gavanu, urcand dinspre Valea Ialomitei, dupa care am fi parcurs creasta spre Omu. Planul ar fi cazut daca: nu puteam traversa Cerdacul din cauza verticalitatii, si de asemenea, daca pantele spre Valea Ialomitei ar fi fost prea inclinate, asemanatoare cu cele din imaginea pe unde ar fi fost traseul turistic.

Traseul cu rosu este cel parcurs de noi acum iarna, cel roz este traseul turistic pe care se merge vara, punctul galben este Vf. Gavanu, punctul albastru este Vf. Bucura, punctul verde este Vf. Omu.

Mai jos, doua poze cu traseul spre Omu in alte perioade din an.

Cerdacul, locul unde ne-am si intalnit cu schiorii prezentati in postul de ieri, l-am traversat usor si repede. O privire spre Valea Ialomitei si riscul alunecarii pe pante era cu mult-mult mai mic decat pe pantele dinspre Valea Cerbului. Totusi, nu am riscat…am zis ca daca spre Vf. Gavanu nu este zapada mai moale ca sa te afunzi in ea si sa ai astfel un echilibru, ne vom intoarce. Eu pot merge 8 ore, chiar si mai multe, pana la un obiectiv…dar daca pe ultimele minute se traverseaza o zona periculoasa, cu risc mare, ma intorc fara nicio ezitare inapoi…niciodata nu risc nimic cand nu exista un temei solid. Pe munte mergi de placere, nu sa nu te mai intorci.

Apoi, in cazul nostru, am mers si cam repede, pentru ca la o asemenea altitudine vremea se schimba repede, iar acum iarna trebuie sa fii prevazator…excursiile acestea nu le poti face la intamplare, se porneste vantul puternic, nu continui, ca te zboara din creasta, daca vine ceata si nu stii starea traseului, trebuie sa renunti, cine stie in ce prapastie mai cazi.

Deci pe munte, iarna, pe astfel de trasee, se moare repede…pana vine Salvamontul sa te ia, ai murit inghetat.

In saua ce desparte Valea Cerbului de Valea Ialomitei si pana sa urcam spre Vf. Gavanu, m-am oprit pentru analizarea riscului in caz de alunecare accidentala  inspre Valea Ialomitei…consecintele erau minore. In urcus, zapada s-a dovedit perfecta pentru echilibru…nu am avut nevoie de coarda, coltari, pana si manusile le-am tinut in rucsac tot traseul. Aproape de varf era o portiune ceva mai periculoasa, dar bocancii de tura unde-i asezi, acolo raman. Imediat pe varf ne-a luat in primire vantul nord-vestic, rece si dur, am coborat putin pentru a urca si pe Vf. Bucura, unde am intalnit un domn despre care am scris ieri…si am continuat, nici chiar pe creasta, ci undeva la 10 metri de aceasta, urcusul spre Vf. Omu. Vantul era cel mai mare pericol pe acest segment de traseu, intrucat te putea dezechilibra…

Cabana Omu

Statia meteo de pe varf

Pe undeva pe acolo este si intrarea in statia meteorologica

La 2507 metri, cat se crede ca are varful Omu, am stat vreo 15 minute, am umblat de colo-colo, poze, vorbe, nimeni decat noi, se respira cam greu din cauza presiunii, vantului…am pornit inapoi…daca la ora 13 eram in telecabina spre Babele, la Vf. Omu eram in jur de ora 15. Vara traseul poate fi parcurs in 2 ore, deci am fost pe acolo, inapoi la Babele eram la 16:28, evident peste programul de functionare de la telecabina, dar aveam si alte variante.

Jnepenii din zona Piatra Arsa

Acelasi drum vara 🙂

In zare, Complexul Sportiv de la Piatra Arsa

Complexul … vara

Si iar Complexul, de mai aproape…jnepenii aproape acoperiti

Am continuat spre Piatra Arsa, jnepenii erau acoperiti in cea mai mare parte de zapada, dupa cum se vede mai sus…mai departe, pe sub Cota 2000,  si am coborat pe partia Carp. Recomandat acum iarna este ocolirea acestei zone, am vazut ca trebuie doar putine grade peste zero si sunt cateva locuri de unde pot cadea avalanse.

Vf. Jepii Mari…nici urma de jnepeni, sunt sub zapada

In zare, Vf. Furnica

Muntii Baiului…aproape de apusul soarelui

Si spre Drumul de Vara, pe sub Furnica si Cota 2000

Statia de telecabina de la Cota 2000

Ajunsi la Cota 1400

La 2 ore distanta de la Babele, eram la Schitul Sf. Ana…in Sinaia am coborat noaptea, era luna plina, nu a fost nevoie de aprinderea frontalelor…pe acasa am ajuns pe la 20:30.

Riscul cu consecinte incalculabile nu a facut parte din traseu. Unde nu se putea, gaseam variante, solutii, nu existau, ne intorceam foarte simplu. La intamplare nu o sa merg niciodata 🙂

Mai sunt cate unii care se incarca cu echipament, cum au vazut ei ca merg alpinistii prin Alpi sau pe Everest, inutil in multe cazuri, omul face orice echipament. Altii ar rade de cate analize fac eu pe un traseu, increzatori in fortele proprii, dovedite in nu stiu cate drumetii…numai ca, indiferent cat de bun esti, o mica greseala facuta si muntele te-a luat. Bucegii sunt plini de cruci, de la cei mai experimentati alpinisti la incepatori in ale muntelui, nu exista diferenta, toti mor la fel…asa ca ori mergi sa vezi ceva si sa-ti foloseasca fiecare deplasare montana, ori mergi fara sa iei in calcul ca trebuie sa te mai si intorci 😉

Deci, iarna spre Vf. Omu accesul este interzis, nu prin lege, ca nu exista un astfel de cadru legal, este o recomandare, pentru ca sunt zone cu mare potential de risc. Acum depinde de pregatirea fizica si psihica a fiecaruia…trebuie sa parcurgi gradual un astfel de traseu, luand in calcul ca asumarea riscului macar o data, poate insemna si taierea caii de retragere…si atunci, daca in fata va fi un obstacol si mai mare, previziune logica in cazul unor astfel de trasee, te vei intoarce si vei risca de doua ori in aceeasi zona! Pe munte nu este bine sa te bazezi pe noroc, intamplare…Prudenta este cel mai mare atu al unui om de munte 😉 in adevaratul sens, nu in acela de a te speria de fiecare umbra, animal…

Din vise…pe un traseu simplu

Cum visam eu, de-a lungul anilor…”pe la 14 ani ma plimbam printr-un fel de templu cu coloane albe existent in interiorul Bucegilor, intr-o liniste deplina, nu era nimeni” 🙂 … in vis, decat eu…

Altadata, pe la 18-19 ani, „dialogam cu Decebal pe un versant din Bucegi, care atunci nu era impadurit, eu i-am propus sa discutam cu doi vecini ai mei nu stiu despre ce, el mi-a zis ca nu, deoarece sunt romani…visul era mai lung” 🙂 . La cateva zile dupa asta, asistam la o discutie, intamplator un unchi spunea despre acei doi vecini ca sunt venetici veniti de prin Italia, acum vreo 70 de ani. Deci aveau origine „romanica”, cum a spus Decebal.

Si despre Sfinx am visat cate ceva, Pestera Ialomitei, etc…vise, poate.

Azi noapte, desi eu nu imi alimentez mintea cu informatii negative, science-fiction, privesc rar la tv  sau la emisiuni mistice, etc, am avut un alt vis. Nu vreau sa fac aici o povestire pe tema asta, as scrie multe, as plictisi pe oricine… Spun de visul acesta, ca este recent 🙂

„Cineva imi povestea ca anumite lucruri rele din zilele noastre au ca punct de plecare niste evenimente intamplate acum in jur de 100 de ani. Si,… 🙂 m-am intors in timp, nu doar eu, mai erau si altii porniti sa caute un personaj. L-au gasit si l-au decapitat…sangele lui se scurgea in pamant. Pe locul unde a fost ucis, au aparut un gandac mic si o floare, curand o intindere mare era plina de flori boboci. Noi nu o atingeam, pentru ca…zburam” 🙂 .

Probabil acel personaj malefic reprezinta raul, sangele lui si florile arata ramificatiile, ca nu poate muri niciodata ucis de oameni, se transforma… azi, cineva m-a invitat pentru maine  la un eveniment religios important, era o dorinta a mea pe care nu am spus-o nimanui. Nu m-a chemat ca pe oricare, ci a vrut sa fiu exact acolo unde doar eu imi stiam gandul.

Vise, superstitii, intamplari, imaginatie :)) …in vis am experimentat tot felul de chestii, am inca in minte „glasul” unor pasari unice, care nu exista :), ceva ce iti da fiori…

Azi,

In Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia asteptam pe cineva…in niciun caz o veverita curioasa 🙂

Pe la 9 dimineata am ajuns pe la Sinaia, ne-am intalnit cativa prieteni, am coborat din masina in cartierul Platou Izvor. De acolo pe un drum forestier, cativa kilometri, apoi dreapta pe o poteca, am iesit intr-un drum de pamant pe sub linia de inalta tensiune, din nou dreapta si am sosit la hotelul Cota 1000. Pe soseaua spre Sinaia am mers tot asa… cam 3 km, apoi ne-am suit intr-o masina si asta a fost :))) E prea simplu sa merite povestit detaliat.

Intrarea pe drumul forestier

De multe ori am urcat pe aici cu bicicleta 🙂

Le-am legat, si o sa le duc in spate cu prima ocazie…cand mai trec pe acolo 🙂 Sper sa nu creada cineva asta 🙂 Sunt de anul trecut in acelasi loc, chiar nu stiu cum le va lua cineva…de ce le-a legat, nu pot sa le ridice 4 oameni.

Jos, DN 1 la iesirea din Sinaia spre Bucuresti, cred ca se lucra in zona Posada, ca am observat aglomeratie pe sosea

Si Cota 1000

„Granita” intre judete