Traseu cu bicicleta: Busteni – Sinaia – DJ 713 – Cabana Dichiu – DJ 714 – Sanatoriul Moroeni – Manastirea Sf. Ioan Iacob Hozevitul – Pietrosita – Fieni – Bela – Varfuri – Iedera – Magureni – Bobolia – Gara Campina

Dupa o iarna lunga si o primavara tomnatica… mai vine si anotimpul calatoriilor.

Un nou traseu pitoresc, lung de circa 100 km…

La 8:10 am plecat din Busteni spre Sinaia, pe la 8:30 eram la gara din Sinaia, apoi am oprit pe Malul Spitalului la niste cumparaturi si am continuat pe DN 71 spre Targoviste.

La Sinaia, vazand masina din imagine, ne-am adus aminte ca peste cateva ore incepea un concurs de eleganta, cu multe masini de epoca. Un concurs pe care noi il ratam…

La 9:25 eram la fosta cabana Cuibul Dorului, intrand asadar pe DJ 713 ce urca pe Platoul Bucegilor.

Ca de obicei, pustiu. Am auzit ca era cat pe aici sa se vanda dar proprietarul s-a razgandit.

Urcam noi linistiti, surprinsi ca parca nu erau cine stie ce masini si, la un moment dat, o coloana de masini ne-a ajuns din urma. Ei bine, asa a fost pana la cabana Dichiu. Exact ca pe DN 1.

Se lucra la drum si masinile asteptau mult si bine, pana se deschidea un fir. Mai era si hramul manastirii de la Pestera Ialomitei, fiind sarbatoarea Sf. Petru si Pavel asa ca, mii de oameni in mod sigur urcau pe munte. Cand este aceasta sarbatoare, mai ales in week-end, trebuie sa ai nervi de otel ca sa mergi cu masina in Bucegi.

Iar il repara 🙂 Am mai scris eu cand s-a asfaltat acest drum, ca e perfect acest drum pentru multi, il vor repara toata viata lor si a noastra. Cand repara aici, se strica mai sus si tot asa…

La 10:10 eram in punctul panoramic de la limita dintre judetele Dambovita si Prahova. Pana si oile treceau dupa cum se vede, dintr-un judet in celalalt 🙂

Cabana Dichiu mai sus. Acolo ne-am oprit sa cumparam niste cascaval. D-na care vindea ni l-a si feliat…

La 10:30 am ajuns la cabana Dichiu, unde am stat 5 minute. Portiunea dintre Cuibul Dorului si Dichiu am parcurs-o in circa o ora. Imaginea de mai sus e la plecarea de la cabana Dichiu. Se vede cum pe DJ 713 urca o multime de masini. Ce nebunie o fi fost pe la pranz.

Mai departe, am coborat spre intersectia cu Zanoaga-Pestera si Moroeni. O coborare foarte frumoasa printre zeci de masini obligate sa parcurga cu atentie portiunile neasfaltate de la poduri, timp in care noi zburam pe langa ele. Multe microbuze din Brasov, Prahova, Bucuresti. Un sofer de microbuz din Bucuresti ne-a recunoscut mai tarziu prin comuna Iedera…

Ajungem la intersectie si facem stanga spre Moroeni:

Am lasat asfaltul pentru drum forestier. De aici am tot coborat, cu mici portiuni de urcare, circa 15 km pana la acel sanatoriu ce apartine comunei Moroeni. O ora am facut pe acest drum, amintindu-mi de plictiseala maxima incercata cu masina pe acest drum care pare ca nu se mai termina. E acelasi sentiment ca la Vidraru. Ocolirea lacului se face pe un drum de circa 20 km 🙂 Nici nu stiu cat am facut cu masina. Evident cu bicicleta am facut si mai mult numai ca, e altceva cu bicicleta. Te opresti, vezi ceva…

La intersectia cu Scropoasa

Dintr-un punct panoramic pe care s-ar putea sa-l ratezi cu masina, am admirat vreo 10 minute cariera de la Lespezi si o parte din Cheile Zanoagei, imprejurimile Scropoasei.  Cascavalul d-nei de la Dichiu era foarte bun…

M-am uitat pe acest drum pana la sanatoriu, de 2 cruci de piatra, dar nu am vazut nimic. Probabil si din cauza vegetatiei si pentru ca in mod sigur autorul contemporan ce scria lucrul acesta, le preluase dintr-o sursa de pe la 1910. Foarte probabil nu sunt in preajma acestui drum ci pe langa fostul drum de plai din apropiere.

Sanatoriul… la cladirea cea mare cred ca se efectueaza niste lucrari. Ca si in alte locuri sanatoriale, cei de pe la poarta nu pareau deloc bolnavi… ci in vacanta. Important este sa fie omul sanatos 🙂

Sanatoriul a fost inaugurat in anul 1938 si avea tot felul de terase si fantani prin curte.

Un fost izvor amenajat, azi o ruina

Plecam spre Moroeni pe un drum cu asfalt dezastruos, cu atentie la curbe unde era mult nisip… daca intri cu viteza, nisipul este calea cea mai sigura de a te catapulta in decor… Bine, asfaltul este denivelat rau, gaurit…

Satul Glod. Din acest punct, nu continuam pe drum, ci iesim din drum pentru a cobori la o manastire ortodoxa de rit vechi.

Vreo 5 minute coboram pe langa biciclete pe aici…

Biserica

Am stat ceva si pe aici, vorbind cu maicile, aprinzand lumanari, cumparand mir, la poze…

Moaste, fiecare cu o poveste aparte

Sf. Mucenita Elisabeta din familia Tarului Nicolae. Elisabeta, a fost de fapt, marea ducesa a Rusiei, asasinata alaturi de familia tarului Nicolae al II-lea, de catre comunisti.

Cam asa arata marea ducesa a Rusiei, sora tarinei Alexandra.

Din intersectia de mai sus am iesit in DN 71 care leaga Targovistea de Sinaia.

Continuam spre zona Moroeni-Pietrosita, trecem pe langa Casa Memoriala Cioranescu…

Biserica – hramul „Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Si la ora 13 ajungem in Pietrosita:

Casa Constantin Marmandiu

Sediul Primariei Pietrosita, fosta cladire de odinioara a Vamii.

Centrul comunei Pietrosita mereu mi-a placut datorita aerului istoric impus de cladiri. E logic sa fie asa pentru ca aici a fost Vama.

Un alt obiectiv atins, biserica cu trei hramuri de la Fieni, ridicata in anul 1804. Biserica, monument istoric este inchisa din anul 1948 si in interior totul este in stare de degradare.

Biserica este inchisa cu grilaj metalic dar te poti uita in interior… o mizerie de nedescris.

Este si o cruce de piatra impozanta langa biserica, tot monument istoric, datare 1660. Pe ea se afla chipul Maicii Domnului dar nu se mai cunoaste asa de bine. Crucea este de pomenire si se crede ca a fost ridicata in momentul in care s-a construit si prima biserica a Fienului. Biserica de la 1804 ar fi a treia.

Centrul Cultural din Fieni si ora 14 ne-a prins la o terasa.

Dupa 30 de minute, am plecat mai departe…

Carpatcement

Ca sa nu mergem pana la Pucioasa, am intrat pe alt drum, prin cartierul Berivoiesti.

Asa arata drumul prin acest cartier. Mergem pe el pana se transforma in forestier…

Spre satul Bela; dupa cateva curbe drumul se schimba radical si noroc ca e bicicleta nu altceva.

Mergem prin sat o vreme apoi ajungem la indicatoarele pozate din tura trecuta.

Un prieten pe Facebook, cunoscator al acestor zone, d-l Gabi Prundaru, imi spusese ca spre Moreni este un traseu pitoresc. Asa a si fost. Dupa ce am intrat pe aceasta ruta, la scurt timp, incepe un urcus dar la cat urcasem noi pe Dichiu 🙂

Foarte multe cruci din lemn… dar nicio biserica pana la Valea Lunga.

Monumentul eroilor langa primaria Valea Lunga

Si un alt obiectiv despre care citisem in carti mai vechi… o biserica veche, de cand o parte din actuala comuna Valea Lunga apartinea de Plaiul Campinei. Comuna azi este inclusa in judetul Dambovitei, in trecut era o parte din ea in Prahova.

Ruinele bisericii vechi

Crucea de la mormantul preotului Policarp Popescu

Bolta altarului

Ajungem si in comuna Iedera, nu stam prea mult si urmam un drum asfaltat ce ne va scoate in comuna Magureni din judetul Prahova, localitate cantacuzineasca odinioara… Aici a locuit unul dintre personajele mele istorice preferate, spatarul Draghici Cantacuzino 🙂

Citim poezia, mergem bine si, dupa vreo 3-4 km la revedere cu asfaltul 🙂

Din ce te apropii de limita intre judete iti dai seama ca nu merge nimeni pe aici cu masina. Vin niste denivelari uriase…

Drumul acesta l-am parcurs in circa o ora, iesind in zona Satul Banului. Multi oameni cu corturi, la gratare, rulote, masini etc prin poienile din preajma drumului, pe partea prahoveana.

Forestierul, in partea damboviteana, are si niste serpentine. Dupa acestea vine o troita cu doua cruci, mai dai o curba si vezi asfaltul. Urmeaza numai coborare cativa kilometri…

Biserica din Magureni. Ca si aceea de la Lespezi si aceasta a intrat in renovare.

Era 18:10, dupa o oprire la un supermarket.

Au urmat apoi Cocorastii Caplii – Bobolia – Gara Campina.

Spre Campina, la iesire din Cocorastii Caplii

Biserica din Bobolia

Gara Campina, sosire la 19:05. Aici am stat vreo 20 de minute pana a venit trenul spre Busteni.

Masurand cat de cat…

Am urcat Bucegii ca sa ajungem la Pietrosita-Fieni si sa ne intoarcem pe la Iedera-Magureni in Campina :))

Patru ore prin Valea lui Bogdan si Muntii Baiului

„Nu am vazut pe nimeni, de cand sunt pe tren, sa coboare la Valea Larga!” Na, ca mai sunt si din acestia 🙂

Prin spatele garii din Valea Larga, suim niste trepte interminabile ca sa iesim la Izvorul Rece. De aici, facem dreapta pe DN 1 pana la drumul forestier spre Valea lui Bogdan. Apoi, intram pe forestierul ce are circa 4,5 km.

Inspre Bucegi

Si ajungem la poiana din capatul vaii, unde este o casuta din povesti 🙂

Mai departe, pe un drum care acopera usor-usor cu vegetatie:

Trebuie neaparat sa adun conuri rosii, cu prima ocazie.

Oameni de munte trecuti de prima tinerete, treziti de dimineata ca sa urce muntii Baiului.

Martinul este un obisnuit al zonei

Dansul copacilor in vantul vesnic

Valea Larga sau acasa la ursi

Departe

Mai aproape

Erau si niste cetateni pe la stana

Cariera din Sinaia, a lui Costinescu. Era un funicular care aducea piatra pana unde este Mefin astazi… Urmele funicularului mai sunt prin padure.

Cascadele Vanturisului, cea mai mare cadere de apa din Bucegi

Nu mai are apa prea multa. De aici, este cel mai bun loc pentru a poza aceasta cadere de apa.

Hotel International, impozant

Vantul in discutie, conflictuala evident, cu zadele

Coborarea spre Sinaia

Am iesit in drumul forestier ce duce spre Valea Cainelui sau spre Izvorul Rece, depinde cum se alege, am mers putin pe el si apoi am luat-o la vale, spre Prahova, iesind pe aici.

Intai au scris si apoi au dat drumul la apa.

Si pe aici in Sinaia, si gata 4 ore.

O piesa frumoasa:

Imprejurimile Sinaiei: alarma de leurda, de peisaje si de oameni iresponsabili

Stiti, cum ies urzicile, oamenii se anunta. Cum apar buretii, ghebele, la fel. Leurda, la fel 🙂

Intr-un an, am pus o masa in apa. Sa curga apa pe dedesubt si peretele de apa sa fie intr-o parte, aproape de masa… Aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/04/28/de-florii-la-gratar-pe-aici-prin-preajma-bucegilor-sa-fie-mereu-ceva-nou/

Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.

Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.

Poiana Stanei

Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.

Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.

Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂

De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.

Acolo am fost cu alta ocazie.

Coborare

Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.

Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana

Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.

Haine de molid

Convietuire

Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.

Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.

Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:

Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.

Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.

Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.

Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Valea Sambetei si Chilia Parintelui Arsenie Boca din Fagaras

Spre Valea Sambetei accesul este simplu. Din localitatea Sambata de Sus, se trece de intersectia cu Manastirea Brancoveanu si se urmareste mai multi kilometri drumul forestier ce insoteste apa cu acelasi nume.

Unii isi lasa masinile mai jos, altii mai sus, depinde de mai multi factori… mai ales daca este a ta!

DSCF2324

DSCF2316

DSCF2319

DSCF2314Un izvor feruginos ce era odata amenajat

DSCF2309Sunt cam 20 minute de la aceasta intersectie, a drumului forestier… pana la Izvor. De mers pe jos.

DSCF2218

DSCF2219

DSCF2222

DSCF2223De aici incepe urcusul, este capatul drumului forestier.

DSCF2224

DSCF2226

DSCF2229

DSCF2300

DSCF2231

DSCF2235

DSCF2236Intersectia cu traseul ce urca Muchia Dragusului… acest traseu are punct de plecare o zona aflata la circa 200 metri de Izvorul Parintelui.

DSCF2238

DSCF2243

DSCF2246

DSCF2299

DSCF2249Refugiul Salvamont mai departe… si Cabana Valea Sambetei in dreapta.

DSCF2250Pe acolo este chilia sapata in stanca…

DSCF2252

DSCF2253

DSCF2257

DSCF2263

DSCF2266Urcusul este presarat cu cabluri si corzi

DSCF2267Multi varstnici urca pe acest traseu, se intelege de ce…

DSCF2268Poteca spre chilie

DSCF2270Aici se asteapta… accesul in chilie se face individual. De la acest chiosc mai sunt 50 metri.

DSCF2273Locul de pelerinaj

DSCF2280

DSCF2281

DSCF2282

DSCF2283Loc de rugaciune

DSCF2284

DSCF2288

DSCF2290

DSCF2294

DSCF2298Intoarcerea la cabana si apoi deplasare la Manastirea Brancoveanu!

Traseul turistic: Azuga – Valea Grecului – Muchea Lunga – Saua Baiului – Gura Diham – Busteni

Cum sa zic ca a fost traseul acesta??? A fost ceva, o iesire prin natura. Nici ceva prea scurt, nici prea lung. Nici prea frumos, nici prea plictisitor. Ma refer la componenta turistica. Eu m-am dus la drum bine determinat si cu scopuri clare; pana sa ajung in traseul turistic, am avut multe de facut prin Azuga, am cautat tot felul de lucruri, inclusiv prin cimitir, sa vad daca este ingropat cineva pe acolo, apoi prin alte locuri, ca sa caut niste legaturi cu istoria 🙂

Initial, adica inainte de a scrie titlul, am selectat mai multe poze pentru publicare, fara legatura cu traseul turistic. Dupa care le-am sters, sa nu le mai amestec pe toate. Altminteri, ziua a fost plina si am fost la toate obiectivele propuse. Dar, cu siguranta, este mai interesanta o prezentare turistica decat pe unde umblu eu…

Am pastrat totusi cateva poze cu un izvor de prin zona centrala a orasului Azuga, pe care l-am vazut din DN 1. Pare destul de vechi, trebuie sa ma interesez putin despre el, fiind, cum sa zic, deceptionat de faptul ca un minunat izvor a fost distrus. Daca va amintiti, prietenul meu Guest mi-a trimis niste poze din Azuga in care era un izvor ce curgea printr-o teava de tun din primul razboi mondial. Izvorul cu tot cu teava era pe proprietate privata. Degeaba insa! Au venit hotii intr-o noapte anul trecut, au taiat teava si au dus-o la fier vechi. Ce mai poate fi spus?! Va dati seama ca proprietarul a reclamat furtul la politie, dar nimeni nu a fost prins.

Izvorul observat insa de mine astazi este acesta:

1

3

Punctul de plecare in traseul mentionat in titlu este Gara Azuga

5Gara Azuga

4Mersul Trenurilor din respectiva gara

6Marcajul nostru este triunghi galben, iar acest indicator se afla la capatul de nord al peronului

Mergem circa 200 metri si traversam un pod:

7

Traseul turistic urmeaza un drum forestier distrus in totalitate de exploatarile forestiere necontrolate:

8

11Se merge doar prin noroaie, poduri prabusite, resturi de arbori abandonati si nelipsitele gunoaie

12

Pe acest drum, insa, am vazut ceva deosebit. Daca mi-ar spune cineva sa scriu pe niste foi ce cred ca as intalni intr-o zi pe un traseu turistic, eu, unul, as  scrie o mie de lucruri, dar in niciun caz ce am vazut azi 🙂

Dar ce am vazut asa special? 🙂 Dom’ne, am vazut cum un melc venise la un izvor, ca sa bea apa si cum se apleca sa bea 🙂 A fost un adevarat spectacol, am facut zeci de poze si am si filmat. Le voi posta intr-un articol viitor.9Eram pe drum, cand l-am vazut la cativa metri in stanga. Statea pe o piatra si se intindea deasupra apei. Se vedea cum atingea apa. Nu este ceva extraordinar, dar un melc venit la apa… 🙂 🙂  „Am vazut un melc cum bea apa!” 🙂 🙂 🙂 suna ciudat 🙂 Bine, pe acolo, radeam de nu mai puteam 🙂

13Pe drumul acesta noroios, marcajele sunt destul de rare. Dar nu aveti cum sa va rataciti, daca urmati firul principal al apei. Asa, pe stanga si dreapta, mai sunt alte 2 drumuri recent create si mai multe izvoare. Noi am mers cam vreo 40 minute pe un astfel de teren plictisitor, dupa care am ajuns la acest marcaj.. Vedeti ca se face stanga.

14De la marcajul cu sageata spre stanga, incepe urcusul. Multi spun ca „vine greul”. Nu stiu, dar mie mi se pare aceasta portiune mult mai frumoasa decat drumul. Astfel ca in circa 20 minute eram deja sus, in poienile de dincolo de padure, nu departe de Vf. Grecului si Leuca.

16Uitasem, timpii de pe indicatoare sunt asa, relativi. Daca mergeti pe munte de ani de zile, nici nu trebuie sa-i bagati in seama. Timpii sunt pusi pentru toata lumea…

17Iarna pe Bucegi

18Copacul Micutzului morocanos, dar de data aceasta nu eram toti… asa ca doar eu l-am privit

19Mai departe, pe Muchea Lunga spre Saua Baiului

Dupa padure, iar venea o poiana. Traseul merge prin stanga, nu urca dealul cu poiana. De fapt nici nu este recomandat sa se urce pe acolo, pentru ca imediat este o stana, iar vara este periculos. Acum nu era nimeni si asa am iesit din traseul turistic.

20Iata stana… in dreapta, de copac, atarna o blana de animal salbatic…

22De la distanta, eu am crezut ca este un cap de caine atarnat 🙂

23Nicaieri in muntii Bucegi sau muntii Baiului nu exista o stana mai prapadita ca aceasta

24Ne-am uitat peste acel mini-gard… ce cocina! Cred ca nici porcii nu locuiesc in asa ceva… La nicio stana nu am vazut atata mizerie

25Nici celebrii etnici nu si-ar ridica o asemenea nenorocire…

Am plecat mai departe…

26Noroc ca am gasit un covor de sute de orhidee. Bineinteles ca 15 fire am luat si eu, atat pentru poze, cat si asa 🙂 Nu trebuie sa plangeti, vai, bietele floricele, daca toti am fi la fel, unde s-ar ajunge 😉 Le-am luat ca trebuia sa le iau… mi s-ar parea ciudat sa pasesc printre sute de flori si sa merg asa, in contemplare aberanta, fara sa miros cateva, fara sa ma uit in detaliu la ele. Si daca este una mai mare, mai interesanta, o iau… de ce sa ma feresc si sa spun ca nu ating nimic? Mi s-ar parea cumva… Ca si cu mugurii de brad, pai sunt zeci de mii de brazi, cum naiba sa nu culeg o sacosa? Sau ceaiurile… pai eu culeg 15 plante pentru ceai 🙂 Ideea este sa nu faci ravagii in flora rara, sa nu distrugi tot ce prinzi…

27Nu departe, se vedea unul din releele din Saua Baiului. Mai intai insa, aveam sa trecem pe langa complexul Dihamul militar al vanatorilor de munte

28Pe marcajul banda albastra mergi la Predeal, la fel si pe cel cu triunghi rosu. Ultimul strabate Valea Iadului, denumita astfel pentru luptele crancene din primul razboi mondial…

29Aici este intrarea spre complexul vanatorilor de munte… erau multe persoane pe acolo, cred ca familii de militari. Si stiti, eu cand vreau ceva, chiar vreau… In memoria celor cazuti prin aceste locuri in primul razboi mondial, s-a ridicat in curtea acestei zone militarizate, ca sa-i spun asa, un monument, un osuar. Deci, nu ai cum sa intri, scrie clar, dar unii oameni nou-veniti pe acolo erau amabili si asa am fost si la monument. Pur si simplu nu pot posta poze… monumentul este intr-o stare de degradare avansata, cu usa metalica deschisa, cu o icoana vai de ea, cu geamurile sparte. Este murdar si neingrijit, si constituia un peisaj dezolant. Doar vulturul negru din varf mai este intreg, in rest, a cazut tencuiala, s-au crapat peretii in multe locuri. O sa intreb de ce il tin asa…

30Indicatoare spre toate directiile in Saua Baiului

31Vedem si marcajele cu care noi ne-am intersectat ceva mai devreme, si stabilim ca de la gara Azuga si pana aici, cu opriri si pe la stana si pe la unitate pentru monument, cat si urcatul pe varfurile din afara traseului turistic, plus popas si privit cu binoclu spre Bucegi… am facut circa 2 ore si jumatate. La mers de turist obisnuit cu muntele, de la Gara Azuga si pana la acest stalp cu indicatoare din Saua Baiului, se poate face ca timp pana in 2 ore.

Pentru a ajunge la cabana Gura Diham, trebuie sa coboram pe marcaj triunghi albastru. In circa o ora, se ajunge la aceasta locatie turistica. Dar la propunerea mea, s-a abandonat traseul pe care am tot fost de zeci de ori si am coborat printr-o vale…

32Aici era ce mai ramasese dintr-o caprioara, mancata in toamna/iarna de caini sau de lupi

Sa auzim si cantecul unui izvor, ca sa percepeti putin din atmosfera traseului 🙂

Mai departe,

34Am ajuns la capatul drumului forestier ce vine de la Gura Diham. Pe aici ar trebui sa se faca o sosea care sa ajunga in Saua Baiului… In opinia mea, este nevoie de cel putin 2 ani ca sa se ajunga din acest punct si pana in Saua Baiului. Din acest loc de unde este facuta poza, deci, in spatele meu, sunt niste pante foarte inclinate…

33Iar drumul acesta vechi are o lungime de circa 1,5 km, fiind degradat in proportie de 90%. Proiectul presupunea legarea Busteniului de Rasnov. Daca acest drum va fi realizat vreodata, multe milioane de euro vor fi necesare… si va dura mult timp. Mai bine fac autostrada de care se tot vorbeste, pentru ca o sosea spre Saua Baiului este greu de facut.

35

37

38Iar eram ultimul 🙂

39La Gura Diham…

40Deja au venit cei cu rulotele, sunt zeci si zeci 🙂

Cam asta a fost excursia. Este un traseu destul de simplu… Pe Bucegi, este iarna in toata regula si acum este vremea unor astfel de trasee usoare 🙂

De incheiere, o piesa muzicala:

Pareri despre si pe langa stiri, cat si o plimbare de cateva ore prin muntii Baiului

Sa vorbim putin, inainte de a prezenta poze specifice blogului, despre ce se mai intampla prin lumea noastra 🙂

Diplomatul care a spulberat o tanara in Bucuresti se pare ca era seful spionajului rus in Romania. Cand sa o stearga el din Romania, instalat confortabil in avion…a trebuit sa coboare :)) Chipurile avionul avea o bomba la bord. Ce emotii i-au dat :))) Mi-a placut asta :)) Oare era prieten si cu rusii din Busteni ce simuleaza dezvoltarea turistica pe banii romanilor, printr-un parteneriat strategic cu administratia locala condusa de un roman, ruda cu ei? Ca se spune ca opt din zece rusi bogati, aflati pe teritoriul UE sunt ofiteri SVR 🙂

Tot serviciile rusesti declarau la inceputul lunii octombrie ca incendiile de padure din Europa au fost provocate de membri Al Qaeda, care si-au schimbat strategia. Dand foc ar provoca pagube mai mari decat daca ar pune o bomba. Nu-i asa ca nu suna deloc credibil? :)) Adica renunta la bomba fanaticul care crede ca omorand cat mai multi oameni ajunge in bratele lui Allah? Nu cred! Ar insemna si ca incendiile din Bucegi si Baiului au fost provocate de astfel de persoane…desi este clar ca incendiile din Bucegi au avut drept autori oameni si nu cauze naturale, o asemenea ipoteza cu arabi dand foc este neverosimila. Nu cred ca exista arab nesupravegheat pe aici, in conditiile in care sunt hoteluri si interese evreiesti…

Pe de alta parte am vazut ca SUA isi va dota armata in doi ani cu arme laser, capabile sa distruga o nava, un avion, in cateva secunde…bine, asta este ceea ce se declara. Realitatea este cu siguranta alta…nimeni nu isi declara intentiile si potentialul militar decat pana la un anumit punct. Probabil s-au creat arme si lucruri pe care noi doar ni le imaginam, probabil s-au gasit solutii la multe dintre problemele omenirii, probabil viata este si altfel…

Mi-a placut actiunea procurorilor la CFR. Trebuie cumva sa se termine cu furtul si coruptia si in acest domeniu. Erau titluri cu „100 de nasi” retinuti. Nu este frumos? Sa-i vezi pe toti in duba Politiei? Nasi, directori din ministerul Transporturilor. Este chiar frumos sa vezi cum marilor directori, plini de fitze, li se sfarama universul, cum li se duce puterea si orgoliul…cum pe neasteptate viata le da o palma binemeritata. Pentru ca acesti talhari nu se pot opri din furat niciodata…

O alta declaratie interesanta este a ambasadorului SUA in Romania facuta ieri: „Evaziunea fiscala este atat de larg raspandita aici in Romania incat marimea acestei evaziuni ar putea depasi nivelul bugetului de stat”. Va dati seama ca asa si este…cat mai ales ce inseamna acest lucru?! Omul acesta stie cel mai bine ce este la noi in tara 🙂 Mai bine decat noi, pentru ca ne-am obisnuit cu situatia. In Valea Prahovei cea mai mare evaziune se face pe piata lemnului… Intai insa trebuie schimbat cadrul legal pentru ca sunt portite prin care se legalizeaza anumite lucruri…tot datorita legii oarbe pe alocuri, oamenii sunt invatati sa fenteze statul…care ia pielea de pe ei, uneori-deseori 🙂

Despre meciuri de fotbal nu prea vorbesc ca nu ma intereseaza. Am vazut o stire in presa judeteana, cu un interlop retinut de politisti in Campina. Acesta se batea cu oamenii legii, facea scandal prin locurile publice. L-au prins intr-un bar pe cand se batea pe acolo. Am vazut o filmare…dar nu cu el cand se batea cu cineva :)) Ci cu el cand era batut de politisti. L-au culcat si bateau politistii la el cum vedeti in filme. Minute in sir. Mare mirare daca mai este zdravan dupa asta. Si in duba la fel, il snopeau in bataie. Seful IPJ Prahova spunea ca ii va sanctiona pe politisti daca au depasit limitele…mai bine ar fi sa le dea o prima, sa-i felicite. O mare bila alba pentru Politie 🙂

Dupa atata vorbarie sa va prezint si traseul de ieri. Am plecat pe la ora 13 din Sinaia…dupa ce am vorbit cu un doctor. A scapat, pentru ca nu m-a speriat pe mine, prea tare 🙂 El a spus mai mult repaos…eu primul lucru pe care l-am facut, adica la vreo doua ore distanta, a fost total opus.

Ma enerveaza doctorii astia care isi dau cu presupusul „vom vedea, ar fi bine, ar fi indicat”… Mi-a recomandat niste „medicamente”. Le-a scris el, dar prima grija a mea a fost ca la iesire sa arunc hartia in cel mai apropiat cos de gunoi.  Bine, trebuie sa-l sun, sa-i spun ca ma odihnesc 🙂 …mergand!

Asa ca, pentru a nu pierde ziua, am dat un telefon si am fixat un traseu prin muntii Baiului…plecare din Sinaia-Piscul Cainelui-drumul de pe culmea Baiului-coborare pe Muchea Vaii Rele- drumul forestier Valea Rea – Sinaia.

Mai sus de fosta cabana Piscul Cainelui

Iasca pe fag…crestea ciudat si asta deoarece copacul cazuse 🙂 Se pare ca o astfel de ciuperca poate trai vreo 20 de ani

O iasca crescuta in acest an

Bureti negri…asa erau toti, destul de mici, insirati pe trunchiul cazut. I-am lasat acolo…daca-i gaseste cineva bine daca nu iar bine. Asa mici cum sunt, in total, daca sunt adunati ajung la cateva kilograme…pe care eu nu aveam chef sa le iau dupa mine pe traseul stabilit.

Dupa succesiunea de pante inclinate am ajuns aproape de golul alpin…pe aici am ramas singur pozand diverse

Am iesit pana la urma din padure si la masa aceasta ne-am oprit pentru un mic popas

Fiecare copac de langa golul alpin reprezinta o poveste despre vant, iarna, intemperii

Inainte

Inapoi

Ne apropiam de o alta panta pe care nici nu am simtit-o …asa de frumos era peisajul

Bucegii, vazuti peste padurile muntilor Baiului

Veneam de undeva din stanga, de la capatul acelei paduri

Sa te opresti si sa privesti este tot ce iti doresti…fara ganduri, fara nimic…am facut zeci de poze 🙂

Pe la 15:20 eram in drumul de pe culmea Baiului. Am auzit niste zgomote, bine eu aud tot felul de chestii 😉 🙂 , dar nu se vedea nimic. Mai mergem putin si iar ma opresc, de ce oare le auzeam doar eu?? :))) In sfarsit, elucidez cauza, nu era interioara…undeva departe, atat de departe incat cu ochiul liber abia puteai vedea, zbura ceva. De acolo, de la cine stie ce altitudine veneau zgomotele. A trebuit sa apropii de 10 ori ca sa vedeti imaginea de mai jos. Erau gaste salbatice! Bineinteles ca am fost felicitat pentru observatie 😉

Mai spre seara, daca nu imi este somn, am sa le numar si va spun exact cate sunt. Daca le numara cineva, le mai numar si eu o data 🙂 Si totusi, nu este cam tarzie plecarea asta a lor? Vine iarna… 🙂

Prin padurea de conifere urma sa coboram

Frumoasa si ceata asta ce se ridica din Valea Prahovei

Stana de la Valea Rea, de aici urma o coborare prin padure de foioase

Ne-am oprit pentru un nou popas, la fel de scurt, cam 15 minute, dupa care am inceput sa coboram…aici intrasem in padure

Asa arata o poteca de animale, am trasat marginile cu rosu pentru o mai buna observare. Se vad frunzele deranjate…aceasta este o poteca facuta mai ales de caprioare

Am ajuns repede in albia unui afluent al Vaii Rele…pentru ca panta era asa de inclinata incat a trebuit sa fugim…se putea merge si cum trebuie dar ma plictisisem sa cobor asa intr-una, in o mie de ani. Am si filmat cum fugeam, poate incarc filmarea mai pe seara, ca sa va minunati putin de cati umbla in libertate :)) Dar as mai cobori pe acolo la fel, a fost frumos 🙂

In drumul forestier, pe la km 4 al drumului…si daca am plecat de la marginea padurii la 16:17, aici am ajuns cam in 20 minute. Este buna si fuga asta la ceva 🙂

Exact aici sunt 20 minute…de acolo de sus, de unde se vad pajistile alpine. Si asta a fost…deci 5 ore de umblet pe munte si padure 🙂

Am uitat sa adaug sus la stiri, ca un alt cetatean rus a fost prins tot la aeroport acum vreo 5-6 zile, in timp ce vroia sa plece…cu o multime de informatii clasificate, despre zacaminte de cupru si de metale rare, documente si harti ale statului roman, date de…unii care s-au vandut pe niste bani. Ca la Busteni…