Merg pe munte sau imi desfasor activitatile alaturi de mai multe grupuri de prieteni, unii sunt mai elevati si merg in natura pe trasee mai scurte, altii sunt prieteni de oras, iar ceilalti sunt prieteni de cursa lunga cu care parcurg intr-o zi Bucegii de la un capat la celalalt.

Si am programat cu unii dintre ei sa ne intalnim ieri acasa la cineva, motivele erau ca locuieste langa padure, e liniste, facem gratar, motive…Pana la urma a trebuit sa facem cumparaturi si de la o carmangerie…eu am propus sa cumparam de la Mitirita ca acolo nu miroase cand intri, si am luat mai multe, de gratar a trebuit sa ma ocup eu si cu un prieten.

Apoi pe un traseu…

Destinatia: Manastirea Pestera Ialomitei, adica peste munte. Traseul de intoarcere urma sa fie decis pe acolo…important era ca plecam de acasa 🙂

Cascada Urlatoarea

La un moment dat poteca era acoperita de o lavina, si am abandonat-o, urcand de-a dreptul pana in Saua Urlatorilor. Lavina era undeva pe poteca dupa Valea Urlatorii Mici si cu mult inainte de punctul denumit „Belvedere”

Zapada mai sta pe acest traseu cateva saptamani

Creasta Jepilor Mici si Saua Claii Mari

Saua Urlatorilor si traseul trecand de punctul „La Scari”

Jos, cartierele Poiana Tapului, Zamora si Piatra Arsa ale orasului Busteni. Poza facuta de pe terasa Cantonului Schiell

Pana la acest traseu am vazut o capra neagra pascand, noi am trecut pe deasupra pantei unde ea pastea, precum si urmele unui urs foarte mic. In mod normal nu este lasat de ursoaica la o asa varsta. Cat ne-am uitat prin imprejurimi nu am vazut insa o urma de urs mare.

In apropiere de Complexul Sportiv Piatra Arsa…aveam sa observam ca nu era nimeni pe afara, nu stiu cine ar fi reusit sa ajunga pana aici sa petreaca aceste Sarbatori

In dreapta traseul turistic spre Pestera, in stanga DJ 713 acoperit de zapada

Zona Padina in departare

Intr-o mica vale in apropiere de Padurea Cocora este crucea unei eleve. Este si o strofa sinistra scrisa…am facut poza asta intrucat nu-mi amintesc, desi am trecut de zeci de ori pe langa aceasta, sa fi vazut ca bate soarele in acel loc. Mereu cand trec prin acest loc am o stare ciudata, s-a intamplat ceva foarte rau prin aceste locuri…nu m-am interesat cum a murit acea fata, Bia Mariana.

Acum un an eram la o discutie cu un prieten din Sinaia. Vorbind de trasee prin Bucegi el mi-a spus ca are o stare nasoala de cate ori trece prin acel loc, deci nu sunt singurul.

„Covoare” naturale cu mii de branduse…am gasit o brandusa de un alb imaculat, nu din aceea in care a batut soarele prea mult. este foarte rara, nu o postez ca unele poze le pastrez cu alte scopuri. De asemenea, am mai gasit una care era jumatate albastra, jumatate alba, aproape inflorita, iar culoarea alba era ca o dantela…

Muntii Doamnele si Obarsiei

Spre Pestera Ialomitei

Asa ca pentru a lamuri pe unii care viseaza tot felul de conspiratii…pestera nu se inchide pe parcursul celor trei zile de Paste, pentru a se face nu stiu ce liturghie magica…si in prima zi de Paste a fost deschisa. Pretul unui bilet 10 lei adult si 5 lei copil.

Am aprins lumanari si eu…pentru toti vii si pentru toti mortii :))) In pestera nu am intrat, ce sa mai vedem cand am fost prin toate cotloanele 🙂 Cate necazuri am mai facut si pe acolo, ca niciodata nu plateam taxa de intrare…bine, aveam niste motive serioase 🙂

Trebuie sa spun ca am stat la rand ca sa aprind lumanari, pentru ca erau destule persoane 🙂

Intrarea in bisericuta din pestera. La iesire am vazut niste cruciulite care miroseau a mir, am cumparat cateva ca mi s-au parut interesante…

In Poiana Horoabei, mai departe Turnul Seciului…am trecut sa vad daca mai arunca silvicultorii de la cabana Horoabele gunoaie prin padurea invecinata, am vazut ca nu mai arunca dar si ca au mai ramas cateva de anul trecut…nenorociti!

Am urcat pana la cabana Padina sa cumparam niste suc si bere ca nu am vrut sa luam de acasa in rucsac intrucat preturile sunt cam aceleasi, si in oras si la aceasta cabana. De la cabana am urcat initial pe traseul spre Saua Strunga pentru cateva minute apoi am coborat la niste poieni din preajma paraului Coteanu.

O zona care mereu mi-a placut

Am coborat prin spatele pensiunii Coteanu pe un drum forestier si am continuat spre Lacul Bolboci

O parte din lac, dupa ce la podul din Cheile Tatarului ne astepta o priveliste dezolanta, sub pod si in apropierea acestuia nu mai era decat putina apa. Evident am ales si lemnul uscat pentru o pluta mare de circa 7 metri si lata cam de 5 metri, cum se mai topeste gheata de pe lac, o sa trecem la treaba, probabil dupa 15 mai.

Pana la cabana Bolboci am dat de intinse portiuni cu noroi…

Dupa imaginea cu lacul secat pe zone intinse am ajuns langa aceasta cabana, destule persoane, mai multe ca la Padina.

La 8:15 plecasem din Busteni, pe la ora 15 dupa plimbari prin alte locuri, am ajuns la capatul sudic al lacului Bolboci. Am traversat barajul, si cum stiam eu o poteca :)), am ajuns pe un afluent al vaii Oboarele, apoi in cursul principal, intr-un fost drum forestier partial luat de viituri…

Si ce a mai ramas dintr-o zona amenajata acum 30 de ani

Am tot urcat printre copaci cazuti, stanci, apoi o panta de toata frumusetea :)))…pentru a efectua un ocol de peste o ora si a ajunge la…marginea padurii cum se vine dinspre lacul Bolboci pe traseul turistic marcat cu cruce galbena.

Iar urcus de pante, am urmat o poteca de animale in partea dreapta, apoi o coborare de circa 100 de metri spre firul paraului Oboarele, un urcus de cam 200 metri si am iesit intre Stana Oboarele si DJ 713 🙂

La o curba era un Logan deci cam pana acolo se poate urca cu masina…deocamdata.

Si cum un urcus nu vine singur niciodata am mai incercat unul pe pantele Vanturisului, ocolind de departe Saua Dichiului si coborand asa pana la etajul forestier

Undeva jos o masina pe DJ 713, deci se poate urca cu masina in conditii bune pe la Cuibul Dorului, ceva mai departe prin imensitatea padurii se afla un punct alb adica Complexul de la Cota 1000.

Dupa ora 18 treceam de cabana Cuibul Dorului, la 19 si ceva eram deja in Sinaia. Pe Calea Moroieni am schimbat cateva vorbe cu seful Ocolului Silvic Sinaia, dl. Cretu, aflat cu niste cunostinte la plimbare, i-am zis ca venim doar de la Bolboci…cred ca daca i spuneam de unde venim de fapt s-ar fi mirat.

De mirat ne-am mirat si noi stiut fiind ca de la Pestera Ialomitei pana in Sinaia sunt cam 35 de km, noi de fapt tot umbland de colo-colo, am facut cu mult mai mult, fara sa mai adaugam distanta Busteni-Platoul Bucegilor-Pestera Ialomitei…pe jos evident :))

Si fara sa ma dau prea rotund dar ma tinea sa alerg la sosirea in Busteni si din cartierul Poiana Tapului pana la Cascada Urlatoarea. Maine este o noua zi, dar traseul nu este nici macar pe jumatate…

De la podul de pe Izvorul Dorului am vazut ca a inceput sa curga Cascada Vanturis, dar deplasarea acolo o vom face in 2-3 saptamani, pentru ca apa nu este la „apogeu”.