Trail running la Padina Fest

Adica o alergare montana in cadrul evenimentului denumit Padina Fest, cel mai mare eveniment realizat vreodata in Parcul Natural Bucegi… cred ca in fiecare zi de festival au fost minim 1000 de oameni pe acolo…

SAMSUNGAnul acesta a fost a cincea editie… ca de obicei, nu trebuia sa ratez concursul de alergare.  Am mai povestit de-a lungul anilor despre acest concurs si despre diferite activitati propuse de organizatori. Insa cine sustine acest eveniment?! O intrebare ce mi-a fost pusa recent, astfel ca voi cita de pe site-ul padinafest:

„Padina Fest este un eveniment finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat cu susţinerea partenerilor şi sponsorilor precum Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Primăria Moroeni, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Hotel Peştera, SUPERCOM Dâmboviţa, Coca Cola, Heineken România, Vodafone România, Generali România, Smartatletic, Lowden, Bububooking, Asociaţia Salvatorilor Montani din România, KISS FM, Chris Simion, 360 Revolution, Compania Roche prin brandul Accu-Chek şi alţii.”

Spre deosebire de alti ani, nu am mai plecat cu cortul pentru a fi acolo cu o zi inainte de concursul de alergare. Am gasit alta solutie, m-am gandit eu ce m-am gandit, mai aveam si treaba, nu aveam cum sa pierd 3 zile. Adica una de plecare, a doua de concurs si a treia de intoarcere. Solutia? 3 in 1.

Astfel, la 6 si cateva minute, sambata, 26 iulie, am iesit eu din casa cu rucsacul pentru a urca pe Jepii Mici, a ajunge la Padina pana in 9:30 si a lua startul la ora 10 intr-un semimaraton de 26 km. Traseul de alergare a fost urmatorul: START de pe platoul Padina spre cabana Diana – drumul auto spre hotelul Pestera – traseul turistic marcat cu banda albastra spre Complexul Piatra Arsa prin Padurea Cocora – traseul turistic marcat cu banda galbena spre Babele – pe acelasi marcaj spre Vf. Omu – coborare pe langa Vf. Bucura si Mecetul Turcesc si pe marcaj banda albastra pe Valea Ialomitei – trecere pe langa Manastirea Pestera – SOSIRE pe platoul de la Padina.

SAMSUNGBucegii dimineata

SAMSUNGDe aici se urca pe Jepii Mici

La 6:45 eram la intrarea in traseul de pe Jepii Mici, hotarat sa urc nici prea repede, nici prea incet, sa ajung la timp si aceasta urcare sa fie incalzirea pentru concurs… de regula, eu ma incalzesc mai greu, trebuie sa alerg cativa kilometri, pana casc bine, dureaza pana constientizez ca este un concurs, mai depasesc cateva reprize de plictiseala… deci, cunoscandu-ma, a fost o varianta foarte buna. Inainte mancasem ceva si urcam asa… in pace 🙂 Nu era nimeni pe traseu, doar mai sus am intalnit un turist solitar ce cobora… am vazut o capra si doi iezi, urmele unei ursoaice cu pui, telecabina circula pe la 7:30, cascada Caraiman curgea din nou (in timpul marathonului 7500 nu avea apa)…

SAMSUNGPrima trecere peste apa Vaii Jepilor… pana aici traseul este doar prin padure, se urca binisor 🙂

SAMSUNGCascada Caraiman

SAMSUNGFosta cabana Caraiman

Era 8:10 cand pozam indicatorul din fata fostei cabane Caraiman… adica am urcat in 85 de minute Valea Jepilor. Binisor, tinand cont ca nu am fugit, am mai facut poze, nu am urcat cu viteza, ca sa nu ma obosesc prea tare. La Vertical Trail Race Busteni, in 2013, distanta telecabina Busteni – telecabina Babele am parcurs-o in alergare in 73 de minute… cred ca anul acesta, in august, voi reusi sa castig 10 minute si in loc de 73, sa fie 63 de minute.

SAMSUNGImi place asa… sa scrie pe indicator ca se coboara in 2-3 ore si sa urc in circa o ora si jumatate 🙂

SAMSUNGPrima biserica a manastirii de la Pestera si spatii de cazare… cu ocazia evenimentului Padina Fest, toate locurile de cazare din Valea Ialomitei au fost ocupate

Mai departe a fost usor, am trecut de Babele, am coborat la Pestera si am ajuns la locul de start de la Padina. Pe acolo, un pic de vorba cu prietenii, am avut ocazia sa-l revad pe Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om extraordinar, de la care ai ce invata… apoi, la 9:30, a inceput sedinta tehnica. Ni s-au furnizat detaliile, locurile unde sunt amplasate punctele de control, hidratare, reguli. Alergatorii de la traseul scurt de 16 kilometri au luat startul putin mai tarziu decat noi.

La ora 10 vine startul, noi, cei de la tura lunga de 26 km, facem stanga spre cabana Diana, pe cand cei de la tura scurta au facut dreapta cateva minute mai tarziu spre Pestera. Urma sa ne intersectam pe Platoul Bucegilor.

SAMSUNGLa Start

SAMSUNG

SAMSUNGCentrul National Salvamont de la Padina… acolo era camera live despre care am vorbit in articolul de vineri

SAMSUNGMai erau cateva minute… si apoi,

Alergam pe drumul forestier trecand de cabana Diana si indreptandu-ne spre hotelul Pestera, noi eram pe drumul auto, cei de la tura scurta pe traseul turistic. Imediat dupa start alergarea a decurs in viteza, se fugea foarte bine, foarte tare.  Eram 30-40 de persoane care stateam destul de aproape, pana la padurea Cocora. Incepe urcusul prin padure, loc in care depasesc multi concurenti, pe mine ma avantajeaza mult urcarile… Nici nu stiu cand m-am trezit la gol alpin, cu un tip foarte de treaba in apropiere. Mai vorbeam, mai ne depaseam, pana la Piatra Arsa eram al 18-lea…  ca eu mereu sunt cu calculele dupa mine… el insa s-a distantat apoi bine de tot. Primul punct de alimentare a fost aproape de bariera de la inceputul drumului de pamant spre Babele. Acolo erau apa, jeleuri, ciocolata, nu am retinut tot ce era 🙂 M-am plictisit putin pe drumul de masina pana la complexul Piatra Arsa. Am trecut printre jnepeni si am continuat spre Babele.

La circa 15 minute distanta de Babele, m-am intersectat cu primii alergatori de la traseul scurt, acestia urmau sa ajunga la Padina pe unde urcasem noi… prin padurea Cocora. Langa cabana Babele era un alt punct de hidratare, cu pepeni, ciocolata… trec de Sfinx si incep sa urc spre baza salvamont de la Baba Mare. Pe tot traseul, organizatorii au avut voluntari plasati la intersectii cat si oameni ce notau numerele concurentilor. Practic era imposibil sa te ratacesti.

Nu prea am stralucit fugind pe drumul spre Omu, adica se putea si mai bine, totusi am mai urcat niste locuri in clasament. Pana la Omu am facut cunostinta cu un baiat de aceeasi varsta care fugea dupa mine ca un iepure. Mi-am dat seama ca ma va depasi pana la Omu si nu avea rost sa-mi dau sufletul pana la varf stand aproape de el 🙂 M-am gandit sa ma odihnesc mergand repede si sa-l depasesc la coborarea pe Valea Ialomitei. Peste 95% din traseul de alergare l-am avut reper in fata pe Geo Badea, trecand la cateva minute dupa el linia de sosire.

De la Omu, am coborat foarte repede, probabil cea mai rapida coborare pe care am facut-o pe aceasta vale pana in prezent. L-am ajuns si pe tipul ce ma lasase in urma pe la Piatra Arsa, si pe cel care ma „pierduse” pana la Omu, si pe altii… ajung la Pestera si imediat dupa podul de mai jos de manastire era unul dintre organizatori care imi facea semn sa urc niste trepte spre dreapta care duceau la Pestera Ialomitei. Nu am mai stat de intrebari de ce sau cum, imi conservam energia, mai aveam 5-7 minute pana la Sosire. Ii urmez indicatiile privind in spate, spre el, ma gandeam atunci ca trebuie sa mai fie si un post de control la acea pestera… dar decizia am luat-o in cateva secunde. El s-a intors spre pod sa astepte alti concurenti, eu imediat am facut stanga si pe aici ti-e drumul. De fapt, si altii au facut la fel, ulterior aveam sa aflu… era doar o mica bucla, nu prea am inteles eu logica de ce sa mai urci scarile ca sa revii tot la drum, dar in fine, organizatorii au ales asa.

Pe la podul de langa valea Horoabei ma intalnesc cu Matrix, apoi cu seful Parcului, dl. Iuncu, acesta imi spune sa fug, ca eu mergeam la vorba cu Matrix… insa vedeam in spate ca nu vine nimeni pe o distanta de cam 500 metri, finish-ul era la vreo 350 metri, deci nu avea rost vreo graba. De regula, la multe concursuri, reusesc performanta de a alerga singur, unii sunt mult inainte, altii destul de in urma, si fug asa, cu mintea la cine stie ce lucruri… Cand am ajuns la vreo 100 de metri, am fugit si eu, ca asa se face 🙂 🙂 Era o asa de mare aglomeratie pe drum, incat faptul ca mergeam sau alergam era totuna, trecea neobservat 🙂 In clasamentul general am ocupat locul 11 si la categoria de varsta, locul 4 sau 5, traseul de 26 km incheindu-l dupa 3 ore si 7 minute.

SAMSUNGPrimii 30 de alergatori, apoi nu s-a mai afisat nimic, pe la 13:20 a inceput, pentru circa o ora, ploaia. Am pozat clasamentul, pentru ca pe site-ul organizatorilor nu am mai gasit clasamentele din anii anteriori, nu m-oi fi uitat eu bine… si am zis sa fie aici. Primul sosit are peste 40 de ani si este legitimat la un club din Campina… din cate am inteles.

Am venit pana in ora 14, asa cum mi-am propus… apoi am mai stat pe acolo, organizatorii aveau un loc special pentru cei sositi din cursa, unde ne-au dat pepene, apa, suc… in linii mari, a fost un concurs bine organizat. Au fost multe plusuri, dar si cateva minusuri.

S-a simtit ca nu este mana unui om obisnuit cu astfel de concursuri montane, a unui profesionist, care sa organizeze in detaliu cursa si tot ce tine de ea. Cred ca trebuiau sa consulte pe cineva care a mai organizat astfel de intreceri… prin posturi am vazut tineri inimosi, dar fara experienta in domeniul unor astfel de alergari. Ca o comparatie, Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat in urma cu o luna de zile de catre Salvamont Dambovita, a fost net superior trail-runningului de la Padina Fest, desi a fost mult mai dificil, avand 55 km si desfasurandu-se in 2 munti. Salvamontul a folosit in posturi de control, hidratare, doar voluntari cu experienta montana… tricourile acordate alergatorilor au fost dintr-un material de calitate, cele de la Padina Fest erau ca orice tricou… peste 90% din organizatorii de alergari montane acorda concurentilor tricouri profesionale, au un cost mai ridicat, dar asa se face… medaliile au fost din lemn, respectandu-se poate stilul eco, desi o medalie nu se face din lemn… diplomele de participant le luai dupa festivitate, de la cortul organizatorilor, nefiind completate pana la ora 16 cand a fost festivitatea de premiere… cel care a prezentat festivitatea de premiere nu avea nicio treaba cu astfel de evenimente sportive. A incercat sa prezinte cat mai bine, dar erau altii mult mai in masura, dintre organizatori, sa conduca festivitatea… intrebarile sale erau putin puerile, ii intreba pe toti cei urcati pe podium daca sunt prima oara la „Maratonul Bucegilor” si de unde sunt. Daca stia, nu ar fi pus prima intrebare, deoarece era prima oara cand sub sigla „Maratonul Bucegilor” se desfasurau un concurs de alergare si un concurs de biciclete. Pana in 2013, inclusiv, la Padina Fest au fost organizate curse de tipul „Directia Omu”, unde atingeai varful montan si reveneai. Acum a fost altceva, deci eram toti pentru prima oara la „Maratonul Bucegilor”, dupa cum intreba el. Pana la urma, a dat de Radu Milea, sosit pe locul 3, unul dintre cei mai buni alergatori de la noi din tara, care l-a temperat. Acesta, cand a fost intrebat de unde este, o intrebare obsesiva, pentru ca nu exista in repertoriu altceva, i-a spus ca „el este de peste tot, si acum este de pe aici, de pe la Padina” 🙂 Un raspuns potrivit… Radu Milea a luat parte la zeci si zeci de festivitati de premiere, un prezentator cu experienta se informeaza cine sunt cei de pe podium… Cum sa organizezi un concurs de alergare montana si sa nu cunosti vedetele, sportivii de performanta? Mii de oameni stiu cine este Radu Milea si de unde este, altceva trebuia sa-l intrebe…

La festivitate au fost premiate primele 3 locuri, primii trei sositi, nu primii trei la fiecare categorie de varsta, cum se face peste tot si cum faceau si organizatorii in anii precedenti. Adica sunt niste pretentii de la un astfel de eveniment sustinut de atatia sponsori si institutii publice… Salvamontul, la concursul lor, desi nu sunt atat de potenti material, au acordat premii primilor 3 sositi la fiecare categorie de varsta, pana si ungurii de la Semimaratonul din Piatra Mare, un concurs mic din orice punct ai privi, organizeaza la final o tombola cu premii, cu sejur la nu stiu ce pensiune si altele, pe langa premiile date. La un asemenea eveniment, totul trebuia facut mai cu atentie. O alta eroare a fost cand premiantii au trebuit sa paraseasca scena aplecati de niste baxuri de sucuri primite… sau ajutati de cate un prieten sa le care 🙂 Nu se face asa ceva, nu am vazut nicaieri ca primii clasati sa primeasca baxuri de sucuri. Cand ai partener un Consiliu Judetean si atatia altii, trebuie sa faci altceva, sa ridici putin stacheta, ca sa ai si mai multi sportivi la editia urmatoare.  Nu este o critica, este doar o comparatie cu ce fac altii… au nevoie pentru la anul, daca nu vor uita pana atunci, de sfaturile unor organizatori de asemenea concursuri… Padina Fest fiind un eveniment profi, nu ceva pe care-l uiti dupa o zi, doua.

SAMSUNGFestivalul Padina Fest a avut de toate, bine organizat, la unele detalii s-au mai incurcat, in rest a fost foarte bine…

SAMSUNG

SAMSUNGUnii au crezut ca vor fi premiati si pe categorii de varsta… la inscriere erai incadrat la o anume categorie de varsta, logica unei astfel de inscrieri asta si arata, o diferentiere. Cu ocazia ultramaratonului din luna iunie, competitie la care ma raportez fiind asemanatoare ca si organizare, pe categorii de varsta, eu am luat locul 2 la categoria mea de varsta si locul 3 in clasamentul general… ceea ce nu inseamna ca am primit premiul 3 🙂 Daca s-ar fi respectat regulile unei astfel de competitii, atunci, de exemplu, la categoria de varsta 18-29 ani, Radu Milea era pe locul I… la categoria 30-39 de ani, Radu Stanciu, de pe locul 2 in clasamentul general, ar fi luat locul I, si nu ma insel cand spun ca la categoria peste 40 de ani, dupa Daniel Stroescu, locul I la general, locul 2 sau locul 3 ar fi fost ocupat de salvamontistul Geo Badea. Sunt cateva exceptii de buni alergatori peste 40 de ani, dar una este sa ai 40 de ani si alta, 25 de ani 🙂

SAMSUNGCu baxul dupa tine, mi se pare putin jenant… la Vertical Trail Race Busteni, anul trecut, cei de la Red Bull, tot o firma ce produce energizante, le dadeau astfel de bauturi, fara limita, tuturor participantilor. Iar la varful Leaota, la Ultramaraton, departe de civilizatie, iti luai cate sucuri doreai… deci nu le poti da celor mai buni… baxuri. Premiile pentru cei mai buni sunt ceva ce ii diferentiaza de ceilalti. In rest, firma producatoare de bauturi energizante ce se vad in imagine si careia nu i-am retinut numele, nu a fost prezentata ca sponsor la microfon in timpul festivitatii.

Un plus care trebuie evidentiat cu aceasta ocazie… la sosirea din concurs, organizatorii sau reprezentantii acelei firme ne cautau prin tabara sa ne ofere acele sucuri…  un gest frumos, dar care nu avea ce cauta pe scena… parerea mea, din ce am mai vazut ca se intampla la zeci de concursuri de alergare montana.

Consecvent  ideii 3 in 1, m-am intors acasa… pe ruta: Padurea Laptici – Platou Bucegi – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cota 1400 – Sinaia, apoi, cu trenul, acasa… Am plecat, asadar, pe la 6 dimineata si pe la ora 21 eram inapoi in Busteni.

SAMSUNGLa intrarea in traseul ce urca prin Padurea Laptici… era 16:45, deci, cam in 2 ore, nu la Valea Dorului trebuia sa fiu, ci pe versantul estic al Bucegilor, pe la Cota 1400. La 18:45 eram deja la Cota 1400 si mi-a mai luat o ora pana la gara…

SAMSUNGAproape de Valea Soarelui

SAMSUNGDe vanzare, fosta cabana Varful cu Dor… ce a mai ramas din ea, plus vreo 1500 mp de pajiste

SAMSUNGCota 1400… de aici, a fost o joaca sa ajung in Sinaia, incheind o zi plina, frumoasa, cu multe peisaje, lume, prieteni…

Vine, pe 9 august, Vertical Trail Race Busteni 🙂

10 răspunsuri

  1. Vă invidiez şi regret că nu sunt cel puţin cu 20 de ani mai tânăr. Felicitări!

    Apreciază

  2. felicitari pt efort!
    Rezultatul implica doar o parte a efortului de peste zi – eu admir trezitul, urcatul in platou, 26km alergati, si apoi intoarcerea.

    Apreciază

    • Saru-mana!
      Am mers ceva in acea zi, alergarea a fost punctul culminant… m-au tinut bateriile sa ma intorc acasa in aceeasi zi 🙂 … si chiar si duminica am facut un traseu superb prin Bucegi. Multumesc!

      Apreciază

  3. Cata energie ai 🙂 Te invidiez! Felicitari pt efort si tot ceea ce faci!

    Apreciază

  4. Măi Forest Gump, da’ tu alergi, nu glumă; ţi-a scăpat vreun alergat până acum? Ăla după himere nu se pune.
    Glumeam.

    Apreciază

    • Saru-mana! M-am nascut pe fuga si trebuie sa cuprind cat mai multe. Da, sa stii ca mi-a scapat unul, din pacate… un concurs de la Bran la Omu. Lasa ca acela dupa himere nu se pune 🙂 Mai sunt 2-3 pana in octombrie, sper sa nu le scap 🙂

      Apreciază

  5. Tot respectul ptr cei care organizeaza concursul de alergare pe munte la fel si ptr cei care organizeaza concursuri ptr biciclisti .
    Am in schimb o parere jalnica ptr cei care organizeaza nebunia de la padina fest deoarece de dragul banilor or sa distruga acel loc inclusiv cei de la cab. padina spuneau ca de abia asteapta sa se termine si sa plece cei de acolo

    Apreciază

    • Pai s-au facut de ras cu alergarea montana, la inscriere te incadrau la o categorie de varsta, dar la final nu au mai dat premiile pe categorii 🙂 Au dat doar 3 premii si atat, nu a mai contat varsta, categoria. Superficialitate si atitudine romanes… Bine ca nu am iesit pe locul 3, ci pe 4, ca s-ar fi zis ca din alte motive ii critic 🙂 Am ramas cu impresia ca organizatorii vad acest concurs de alergare montana ca pe o afacere: nu sunt multi concurenti, nu mai dam premii, diplome, tombola… nu mai facem nimic, ca iesim in pierdere 🙂 A, uitasem, i-au incarcat pe premianti cu baxuri de suc, sa-i sature de premii 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: