Dupa ce voi incheia acest articol, am mai incercat de cateva ori sa-l scriu dar nu am avut resursele adecvate, se explica diminuarea frecventei publicarii de articole pe acest site. In afara de aceasta poveste-aventura mai am si altele pe care sper sa le scriu in luna septembrie. Am descoperit multe lucruri importante…

Sper sa nu imi fi pierdut unii prieteni, mereu plecat in cercetari… „ce visez noaptea, fac ziua”, nu e chiar o chestie amuzanta cand se intampla destul de des :)

Nu ati auzit de preotul Ioan Oprea, nu aveati cum sau de unde. El, saracul, a plecat ca tanar sa studieze la Facultatea de Teologie la Bucuresti, fiind de loc din Pietrosita, judetul Dambovita.

Nici eu nu aveam de unde sa stiu de el.

Intr-o zi, eram in biroul domnului primar Gheorghe Iordache, primar in comuna Magureni, o persoana deosebit de implicata in viata acelei comunitati.  Nu pot sa va explic prea bine, domnul in cauza lucreaza pentru oameni, are educatia aceea frumoasa de la tara, daca a promis oamenilor trebuie sa si faca…si nu e doar o vorba. Fain de tot omul acesta.

Si cum stateam de vorba cu dansul, vorbeam subiecte de interes istoric-cultural ale comunei pe care o reprezenta.  Stie o gramada de chestii, ca un profesor materia lui :) Dar, printre episoadele istorice neclare se numara si „oare ce s-a intamplat cu preotul Ioan Oprea dupa venirea comunistilor la putere?”. Bine, la Magureni au mai cazut doua avioane americane in timpul bombardamentului asupra rafinariei din Campina, sunt ruinele conacului lui Draghici Cantacuzino (unii prieteni stiu ca este un erou de-al meu preferat :))) … apropo, i s-a ridicat un bust la Magureni la dezvelirea caruia am fost prezent… ba am si participat la scrierea studiului de oportunitate si a pliantului :))) ) Comuna are o istorie bogata.

De ani de zile nu mai cred in intamplare. Ceea ce se intampla este altceva, o materializare, e ceva… are o explicatie.

Cand vorbeam cu domnul primar era o zi de 26 iunie. Nu anul acesta.

La vreo ora distanta am vizitat cu prietenul de cultura pentru viitor, domnul Mihai Staicu, biserica lui Draghici din Magureni, cu hramul Sf. Treime.

Biserica din Magureni intr-o zi de iarna…

La un moment dat l-am intrebat pe parintele paroh, daca exista carti vechi de cult. Voiam sa vad daca sunt notite, insemnari, ale preotilor din trecut. Acestia, de regula, consemnau diferite evenimente.  Parintele mi-a dat cateva carti si tot rasfoind am vazut ceva scris. Nu am citit pe loc. Am facut mai multe poze. Acasa, organizam pozele si am abordat curios insemnarile. Cand ma uit la finalul primei insemnari… vad pr. I. Oprea.

Era fix preotul de care ne zisese si primarul. Doar ca printre atatea episoade istorice auzite, uitasem de acest preot. Citesc ce citesc si ma cuprinde asa, o revelatie: gasisem un fel de jurnal al preotului Ioan Oprea. Mi-a luat apoi 36 de ore sa transcriu ce pozasem. Cu putina odihna asta am facut si au rezultat vreo 20 de pagini in Word.

Erau scrise aspecte din viata comunitatii si din viata preotului. Aproape ca nu mai imi gaseam locul. Cu cine incercam sa vorbesc, nu intelegea si trebuia sa schimb subiectul sa nu se creada ca am alunecat in vreo ratacire, ca ma cred binecuvantat, din astea :))) Stiti ca multi au tot felul de naluciri.

Caut pe net, informatiile erau putine: un autor de carte scria scurt ca preotul a trecut pe la puscaria din Onesti, in alta parte ca s-a opus jefuirii bisericii in 1944 si ca rusii l-au impuscat in picior.

In notitele sale… scria parintele Oprea ca a fost prima oara numit preot la Dealu Frumos, fost sat Valea Țâții, in 1927, dupa facultate. De acolo a fost apoi transferat la Magureni, la final de an 1931.

Biserica din Dealu Frumos

Imi vine asa un gand sa-l caut pe actualul preot de la Dealul Frumos, sa-l rog sa caute pe carti vechi insemnari de-ale parintelui Oprea. Vazusem ca parintele actual se numeste Popescu Ciprian, e tanar si sigur e deschis la minte.

Lucrurile se intampla absolut fabulos, cu parintele Popescu Ciprian, un om fain de tot, care imi spune ca da, sunt niste pagini scrise, si sa vin cand pot sa le vad. Eram super fericit :)))

Se nimereste ca in tara sa fie un prieten, Traian, si uite asa mergem la o excursie pe bicicleta pana la Dealul Frumos si unim totul cu reintoarcerea prin Magureni spre Campina. Aici traseul:

Romania pe bicicleta: Sinaia – Pietrosita-Dealul Frumos – Pucioasa – Valea Lunga-Cricov – Iedera – Magureni – Campina

Exceptional acest parinte Ciprian Popescu.

La fel am procedat, am transcris…

Nu mai stiu unde am gasit informatia ca preotul Ioan Oprea dupa ce a fost eliberat de comunisti, a fost trimis preot pe la Nucsoara in Prahova. Va dati seama ca am luat legatura cu parintele de acolo, norocul meu ca era tot tanar, cei mai in varsta sunt mai reticenti cu cei din afara Bisericii si mai putini familiarizati cu tehnologia. Gaseste si parintele de acolo o insemnare… colegul si prietenul Mihai Staicu descopera si el in biserica din Cocorastii Caplii (sat al Magureniului) o insemnare. Eram bine :)

Se mai intampla insa doua lucruri:

• un localnic doneaza sute de fotografii din perioada interbelica primariei din Magureni
• iau decizia sa cer acceptul C.N.S.A.S. sa studiez dosarele preotului

Sunt singurul care isi da seama in ce fotografii apare preotul Ioan Oprea. Asta pentru ca un alt om special, domnul Bogdan Ungureanu de la Caminul Cultural Magureni a trecut imediat la scanarea pozelor si ni le-a trimis.

C.N.S.A.S. imi da aprobarea pentru studiu si iata-ma acolo:

Intru, personalul amabil, eu cam stangaci obisnuit cu procedurile de la Arhivele Nationale-Prahova mai ales, unde sunt alti oameni speciali… pana la urma pozez ecrane cu pagini, platesc, fac cereri, nu conta nimic. Trebuia sa fac asta pentru ca Dumnezeu ii scoate pe ai LUI la lumina cand e momentul si prin metode ce transced puterea noastra de intelegere.

Nu mi-am asumat niciodata vreun merit pe partea cu cercetarea vietii preotului Ioan Oprea. Omul acesta, personalitatea sa, tot ce a reprezentat el, trebuiau sa iasa la iveala. Acest personaj a fost ceva incredibil… e mult peste ce pot transmite prin scris.

Comunistii l-au inchis de trei ori, abia in 1964 a fost eliberat. Pana sa-l inchida ridicase biserica din Satul Banului, terenul a fost al lui, 50.000 lei adica primii bani, el i-a donat. Satul Banului apartine tot de Magureni.

Pe 9 septembrie 1948 s-a inceput sapatura la biserica… preotul a dat 50.000 lei. S-a incurcat un pic la an, la final. Insemnarea e din 7 ianuarie 1949.

A avut 5 copii, au murit toti. O nepoata a parintelui traieste si o sa revin in alt articol cu ceva foarte frumos.

Sotia preotului, Florica, a fost un exemplu de sotie si mama. Presata sa divorteze de el, nu a vrut, au facut foamea, reusea cine stie cum, sa-i mai trimita si lui un pachet cand si cand. Un alt preot a scris o anonima sa-l aresteze pe parintele Oprea, 2-3 localnici au dat declaratii sub presiune despre preotul Oprea… au fost multe astfel de episoade.

Iau, deci, decizia de a scoate separat o carte despre acest preot si sa o prezint la 500 de ani de atestare documentara a comunei Magureni, adica la 1 iunie 2026, ca un fel de reabilitare morala a parintelui Oprea.

Prietenul George Grigorescu pune ca de obicei, umarul la realizarea copertei. Fain om si el. Anul acesta am uitat de el :(  si de altii… dar nu ca am vrut, nu am avut ragazul necesar.

Mai erau insa si alte piese de puzzle de pus in rama: unde este ingropat preotul Ioan Oprea, nu reusisem sa stabilesc acest lucru, daca mai are rude, si unde este casa lui.

Il caut pe celebrul om al muntelui, Nicolae Posta, o enciclopedie carpatica, caruia ii port un respect deosebit pentru tot ce a demonstrat… si, evident, domnul Nicu imi indica mormantul si imi trimite poze de la o alta biserica din Pietrosita. Pana sa ajung, iau legatura cu parintele paroh de acolo, Popescu Alexandru, nu e ruda cu preotul de la Dealul Frumos, e doar coincidenta de nume. Sunt comune tineretea si dorinta de a ajuta si de a pune umarul la o chestie cultural-religioasa. Parintele a cautat prin cartile vechi dar nu a gasit insemnari.

De curand, am inteles si de ce. Din 1983 la acea biserica a fost preot paroh Popescu Eugen, tatal parintelui Alexandru si acesta a fost paroh pana acum 6 ani. Preotul Ioan Oprea nu avea cum sa scrie pe cartile unei biserici unde nu era el paroh.

Mormantul familiei Oprea

Preotul Ioan Oprea

Biserica din Joseni-Pietrosita

Alt episod se consuma cand incerc sa aflu de casa preotului Oprea. Parintele Alexandru ma pune in contact cu asociatia care detine casa. Sunteti curiosi mai departe???

Iau legatura cu persoana/proprietarul/liderul… si domnul respectiv dupa ce a citit mesajul nu a reusit sa imi raspunda decat peste 15 minute. De undeva, de nicaieri, un anonim ii scria ceva lui, cel care a fost baiatul de altar al preotului Ioan Oprea si luase casa pentru a o salva. Fiind mic cand era baiat de altar, nu avea cum sa stie cine era preotul Oprea. Mai ales ca acesta nu vorbea cu nimeni despre inchisoare si alte nedreptati.

Daniel Comanita se numeste si pe acest domn fabulos, il veti regasi in articolele urmatoare, pentru ca, ceea ce se intampla la Pietrosita e ceva incredibil si aceasta comuna va fi pusa pana la urma pe harta unui traseu cultural religios.

Urmare a descoperirilor despre parintele Ioan Oprea, in luna iulie 2026, Scoala de vara de la Pietrosita a fost denumita „Preot Ioan Oprea”. Copiii domnului Comanita, plus prieteni si localnici, au deschis casa preotului Ioan Oprea, la 30 de ani de la moartea sa, ca sa va dati seama…

Parintele s-a nascut in anul 1906 si a murit in 1996, traind toate evenimentele majore ale secolului trecut. Acestia au spalat podeaua, au scos vesmintele parintelui la aer… si, au descoperit ceea ce presupuneam… alte insemnari :)

Am participat la cateva evenimente de la Pietrosita, voi scrie pe viitor si despre acestea.

„Si rand pe rand ne ducem toti…” asa incepe aceasta pagina cu multe referiri la comuna Magureni. Evident pagina e din cartea de la Magureni.

Stiti ce mai e de spus?

Casa in care a locuit preotul Ioan Oprea a fost a lui Nicolae Enescu, familie care avea mare parte din Bucegi. Acei Bucegi povestiti si repovestiti aici, atatia ani. Inclusiv despre aceasta familie Enescu am scris si uite ca am ajuns peste ani, la ei acasa. Aici:

Prin Valea Ialomitei „dupe”: casele Burlacului, casa de adapost Decebal, cabana Coltii

Stiti magnifica vale a Tatarului, mult laudata in atatea articole pe aici, ani la randul? Acel loc de vis… Acolo sunt pasunate turme care apartin baiatului de altar al parintelui Ioan Oprea prin intermediul lui Dan Leurzeanu. Da, acel Dan Leurzeanu din cartea Pasi in Timp (2014) cu restul de teava de tun si vederile interbelice.

Intr-o zi a Scolii de vara de la Pietrosita (iulie acest an, voi reveni cu detalii) mi-a fost prezentat un personaj. Era Vali Balan, prieten de atatia ani din Bucegi, cel care gasise locul prabusirii la Valea Leurzii al avionului lui Mihai Basarab Brancoveanu. Cel din urma, printul, murise la 22 ani pilotand un avion romanesc si incercand sa apere Campina de bombardamentul american (sunt detalii si in cartea „100 de Stiati ca despre Valea Prahovei” lansata la Centenarul Marii Uniri). Ne-am imbratisat ca doar ne stiam si am stat alaturi pe durata acelor ore.

…

Sunt in continuare profesor de istorie la Predeal, la vechea frontiera… unde inca mai exista cladirea vamii. Si Pietrosita a avut vama timp de 250 de ani, pana in 1918. Azi in cladirea fostei vami functioneaza primaria comunei. Sunt tot la Predeal pentru ca asa a fost randuit sa fie, cine ar fi crezut… unele persoane chiar au avut nevoie de mine. Diverse persoane. Nu stiu de ce, ca nu sunt niciun vreun milionar in euro sau lei, nu ca nu se poate sa devin :)))  la stupizi de genul acesta, nu trebuie sa bagi mana in foc. Nu se poate sti cum Dumnezeu le face parte pentru ca la randul lor sa faca alte parti. Cred ca talantii sunt cei din jurul nostru, in care punem din noi si vedem cum se inmultesc. Crestem in cei din jurul nostru si traim prin ei. De aceea am fost mereu foarte bogat, fara sa-mi dau seama. Nimeni care a plecat nu a putut sa imi ia totul, Dumnezeu a pus mereu la loc. Asa ca, se poate intampla orice.

Acum un an-doi mi-a zis cineva ca sunt „doar”profesor. De atunci si-au mai insusit vreo cativa ideea. Dar nu ma amagesc, eu stiu ca sunt cu mult mai multi.  O majoritate covarsitoare dar zambesc si circul mai departe. Fiecare le stie pe ale lui ;)

„Doar” profesor studiaza arhiva batalionului 4 vanatori de munte ;) Nimeni nu a facut-o!

„Doar” profesor va merge cu elevii la doua biserici ale Predealului aflate ambele in judete diferite. Aproape nimeni nu stie care, unde..!

„Doar” profesor scrie de unul singur Anuarul liceului… in care multora le e greu si sa spuna doua-trei vorbe, daramite sa scrie un articol. Trebuie sa-i urmaresc pe cate unii an de an, ca sa le consemnez actiunile :))) Am incheiat deja pe anul trecut scolar, publicare posibil in vreo luna-doua. Nimeni nu ar putea!

Daca „doar” profesor ar mai scrie si altele nimeni nu ar citi, convinsi ca nu poate fi adevarat.

S.a.m.d. si gata!!!

…

Dar tot mai e ceva :))) Si asta e tare, putintica rabdare si se citeste si articolul acesta.

Ajunge doarprofesor la Pietrosita intr-o zi. Bai si il astepta cineva acolo care auzise ca vine el. El adica eu :))

O chema Doamna Viorica si spunea ca a facut si dansa liceul la Predeal. Cum digitizasem pe ascuns panourile cu absolventi, ca nu e bine cand faci unele lucruri, mi-am amintit de persoana respectiva. Aceasta pentru ca, la acel moment, ma intriga numele. Cum sa te cheme Doamna Viorica? Dar uite ca asa o chema…

Aici panoul, care nu are o rezolutie buna, ca asa era pe atunci, dar o gasiti pe Doamna Viorica.

9. Panoul absolventilor din liceul Predeal – promotia 1966-1967

Si povestim, ii zic de panou ca e pe un site, schimbam numere de telefon si facem si o poza :))

Cu Doamna Viorica

Pot continua  dar nu azi :)