Uneori cand dorm, vorbesc… sau vorbesc sa nu adorm! Ar fi un motto destul de bun pentru articolul de fata.

Evident, un articol normal, care poate sucomba in vidul internetului, un articol pe care il citim azi si maine nici macar cuvinte din titlu nu ne mai amintim. Asa se intampla pentru ca am facut loc in mintile noastre la resemnare, la nimic nu se poate intampla in bine, ca nu se poate etc.

Dar, Predealul, desi arata trist, este totusi fosta localitate de frontiera si de aici incepe Valea Superioara a Prahovei. Tot felul de interese au transformat locul acesta deosebit intr-o Cenusareasa a Vaii.

Care este subiectul de azi?

Ei bine, cum intri in Predeal dinspre Brasov, treci de monumentul dedicat eroului Mihail Saulescu si pana la liceul ce poarta numele poetului cazut la datorie, ai doua cladiri istorice: una a unei foste institutii a statului roman si alta particulara, care reflecta arhitectura si stilul de viata al predelenilor de altadata. Atat a mai ramas!

In rest, nu gasesti o cladire care sa semene cu alta. Pe tot centrul Predealului nu gasesti aproape nimic care sa nu fi fost transformat, kitchizat, stricat. Un centru cu tot felul de cladiri dar nu un centru care sa spuna ceva despre cultura, istorie, identitate. Cele doua cladiri valoroase din punct de vedere al identitatii sunt:

• cladirea fostei vami romanesti aflata in paragina totala si care s-ar preta la un muzeu al orasului;
• o cladire particulara nelocuita de ani de zile, singura care a scapat ca prin minune de la demolare.

Acestea sunt singurele cladiri valoroase din punct de vedere cultural-istoric aflate in centrul celebrului oras, pe stanga si dreapta DN 1. 

Iata cladirea particulara care a supravietuit cred ca numai datorita proprietarului. Pentru ca asa cum spuneam… nimic autentic, predelean, nu a mai ramas intreg prin acest centru. Iata unde duce necunoasterea istoriei… la distrugeri si pierderi iremediabile de patrimoniu. Nu cunosti, nu ai!

Aceea este cladirea particulara.

O bijuterie de pe care daca ai lua un pic praful, si aici ma refer la intratul putin in sfera cunoasterii istoriei locale, ar putea avea functionalitati nebanuite. 

In acest loc poate functiona un mic muzeu al iei, traditiilor si mestesugurilor locale. Sunt numeroase obiectele detinute de localnici si as vrea sa amintesc, ca un exemplu, doar ce am vazut eu… niste ii cu vechime intre 80 si 120 de ani. 

Casa, este evident a cuiva si o putem inca admira pentru ca nu a demolat-o. Insa, pentru a nu ramane asa, am propus administratiei locale si Directiei pentru Cultura si Patrimoniu sa o cumpere si sa o claseze monument istoric. Acum ar trebui indeplinite cateva conditii :))) Sa se inteleaga despre ce e vorba, sa aiba si bani… sa vrea acest lucru si proprietarul.

Procentajul personal sa se intample ceva pozitiv?

1%.