Dupa Sinaia si Busteni, statiuni care si-au reabilitat si modernizat exemplar edificiile educationale, a venit randul si statiunii Predeal, perla nordica a Vaii Superioare a Prahovei.

Dupa ani de asteptari, pregatiri de proiecte, sustineri documentate ale acestora, se vor primi bani pentru proiectul de restaurare a vechii scoli din Predeal, cunoscuta ca si „scoala de la manastire”, intrucat cladirea este situata chiar langa Manastirea „Sf. Nicolae”.

Acest obiectiv de mare valoare istorica, a fost semnalat si in cartile „100 de pasi in timp” si „Predealul prin ochii tai”. In ultima, chiar se explica mai pe larg ca este al treilea loc din zona Predeal unde s-a tinut scoala, ca vechime. Cladirea existenta si astazi, ridicata pe ruinele unei scoli mai vechi, a fost inaugurata la data de 11 noiembrie 1890, in prezenta lui Ion Kalinderu, administratorul Domeniilor Coroanei. Acest mare om de cultura are un bust ce poate fi admirat in curtea Colegiului cu acelasi nume din statiunea Busteni. Piatra folosita la ridicarea scolii din Predeal a fost adusa din cariera de sub muntele Caraiman.

In fata manastirii, se vede scoala. Vedere dinainte de Primul Razboi Mondial.

Primarul Predealului, d-l Liviu Cocos spunea din anul 2015 ca a demarat un studiu de fezabilitate pentru aceasta cladire. Apoi, prin Programul National de Dezvoltare Locala, aprobat de Guvern la data de 19 iulie 2017, s-a aprobat finantarea de 1.991.728 lei pentru proiectul: „Reabilitare, refuncţionalizare şi consolidare Şcoală Veche Predeal”.

Ce se va face?

Dupa ani de zile de cand cladirea este in paragina, se vor efectua reparatii capitale. Se consolideaza fundatia, se restaureaza lemnul, spatiile interioare vor fi reamenajate, cladirea va fi izolata termic… Aici vor functiona un muzeu, o idee foarte buna, o sala de expozitie, un atelier de pictura, in unele sali se vor preda diferite lectii, de muzica etc.

Cladirea scolii in prezent

Cum va arata?

Asadar, va fi ceva deosebit. Pozele apartin Primariei Predeal si proiectul a fost realizat si depus de catre echipa primarului Liviu Cocos, in mandatele caruia se si asfalteaza intreaga statiune.

Iata insa, ca o cladire istorica nu se demoleaza. Cu siguranta, ar fi mai ieftina aceasta varianta, insa nu este acelasi lucru. Ceea ce vine de demult nu se demoleaza, se intretine din generatie in generatie. De aceea, au unii cladiri istorice de sute de ani, ca le intretin, unde intretinerea nu inseamna demolarea si ridicarea unei alte cladiri la fel. Si aici as putea da doua exemple, unul mai de aproape si altul de mai departe:

1. Cabana veche de la Piatra Arsa a fost demolata in anii trecuti si s-a ridicat o constructie aproape similara. Insa nu este acelasi lucru. Patina timpului, istoria, lemnul carat cu spatele si cu magarii de catre vanatorii de munte din Sinaia, s-au pierdut pentru totdeauna. Avem o cladire noua care nu spune nimic, valoarea sa istorica fiind nula.

2. Biserica Mitropoliei din Targoviste a fost demolata de Lecomte de Nouy, celebrul „restaurator”. Omul asta a facut mult mai multe rele decat bune. Adus de regele Carol I sa repare biserici si alte simboluri ale neamului, restauratorul acesta nu poseda nicio notiune istorica despre tara noastra. Vazand biserica Mitropoliei cu nu stiu cate turnulete, el a crezut ca, in timp, fiecare domnitor mai adauga cate un turn pe langa ce mai repara pe la biserica. El fiind restaurator, a zis ca el e cineva si restaureaza doar ce este original.

Prin urmare, acest nebun a demolat biserica in intregime si a sapat pana mai jos de fundatii. Credea el ca va descoperi cum arata edificiul original. Martorii vremii spun ca tembelul a distrus intr-o singura zi toate mormintele seculare din incinta bisericii. Intr-un final, dupa ce facuse totul praf, si-a dat seama ca el demolase chiar constructia originala. Evident ca s-a reconstruit ceva de mici proportii, o constructie care nu semana in niciun fel cu precedenta.

Asadar, e foarte important ca restauratorii unor monumente istorice, sa cunoasca istoria locurilor si a edificiilor pe care le restaureaza. Ati vazut la Sinaia ce s-a intamplat cu reabilitarea Capelei „Emanoil Florescu” sau „Stirbei” cum mai este cunoscuta. A venit un restaurator, s-a apucat de treaba si capela la exterior se invarte dupa soare. La interior, intrucat Directia de Cultura Prahova nu trecuse in fisa monumentului ca existau doua locuri de veci, umplute cu pamant, acestea au fost betonate.

Nici restauratorul nu a avut mustrari de constiinta sa intrebe ce sunt cu chestiile acelea dreptunghiulare, pentru ca interesau banii, finalizarea lucrarilor.  In loc sa fie puse in valoare acele locuri de veci, studiate, ele au fost acoperite. Peste vreo 10 ani va fi un subiect de legenda pentru cei care nu stiu ca au existat si in realitate. Imagini cu capela nerestaurata si cu locurile de veci… raman tot pe veci, in cartea „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Superioara a Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. Pregatim cartea cu nr.4 din acel proiect de reconstituire istorica a zonelor mentionate.