La intamplare prin padure

Cand eram baieti ceva mai mari, plecam de acasa cu rucsacul in spate prin padure, la intamplare. Adica aveam un obiectiv si nu respectam neaparat traseul spre acesta. Mergeam asa, mai un deal, mai o vale, hai si pe acolo, hai pe dincolo…

E ceva timp de cand nu am mai avut un astfel de comportament in natura :)) Si cu un prieten din copilarie care era liber, nu stiu cum ne-am potrivim la program si am plecat la Valea Larga. Nu acesta era obiectivul ci valea lui Bogdan. Pana la Sinaia obiectivul devenise valea Cainelui iar pe la cimitirul de la iesirea din Sinaia ne-am dat jos din masina ca sa vedem totusi daca facem un traseu :))

Din parcarea cimitirului aratam spre un varf care se preta la haihuiul din mintile noastre, o lungim chipurile vom iesi in poteca hotilor care vine de la Posada spre Vanturis, mai bolborosim ceva de bazinele vailor care se vedeau sau ghiceau… si o luam asa, intr-acolo, fara o directie clara.

Dar zambeam… la fel eram si cand eram mai mici :)) :))

Coboram spre gara din Valea Larga… aveam si un caine foarte simpatic pe care abia l-am coborat scarile :))

Trecem pe langa chestiile astea care spun o poveste pe care nu o mai pricep multi.

Vedem o poteca si incepem urcusul.

De fapt, urcusul este partea cea mai frumoasa a unui traseu. Pe loc drept e banal, la vale iti chinui genunchii…

In acea zi am mers 15 km, majoritatea acestora fiind in urcare.

Urmeaza o succesiune de poze cu ce mai are natura. Nu postez toate, ca am facut vreo 250… dar vreo 40 tot postez.

Liliac inflorit

Au mai fost si portiuni de plat

Povestea interesanta a rasinii „albastre”

Si iesim totusi in traseul hotilor dupa o ora si jumatate de urcus. De aici, o luam asa prin tufe, pe curbe de nivel, mai urcam pe cate un fir de vale…