Mereu mi s-a parut ca numele spune ceva despre noi. Adica… cum este sa fi campion la schi si sa te mai cheme si Zapada :)) Sau sa fi bucatar si sa te cheme, sa zicem: Ciorba. Bine nu e cazul dar mi se pare frumos cand se nimereste/potriveste cate un nume.

Pentru multi locuitori ai Predealului numele de Zapada spune foarte destule. Fratii Ion si Gheorghe Zapada vor face parte pentru totdeauna din istoria orasului. Doar ca timpurile pe care le traim si oamenii formati de acesta, nu sunt de natura a devoala prea insistent personalitatile in cauza.

Intr-o carte mai veche, aparuta in anul 2016, la care aveam/am calitatea de co-autor, sapasem putin dupa acest personaj, Gheorghe Zapada. Au fost gasite tot felul de performante ale sale dar si locul de veci:

Pana vineri, 15.03.2024, nu auzim ca acesta sa fi scris si o carte. Aceasta este o carte de poezii. Nu le-am numarat dar par a fi vreo 200. Iar cartea apare cu un tiraj de 50 exemplare „nepuse in vanzare”.  Asadar, le dadea autorul cu autograf cui dorea:

Coperta

Asa se numea cartea: „Ganduri, Randuri, Randuri…” si a aparut in anul 1996 la editura Ararat.

Cuvintele lui Gheorghe Zapada catre cititorii sai.

Prima strofa a primei poezii. Ca o completare la ce spunea, nu le-ar fi scris nimeni, timpul ar fi acoperit amintirile lui si perceptia sa despre viata. Deoarece cu timpul, oamenii se duc cu tot cu amintirile lor si raman pentru un alt timp in amintirile celor care i-au cunoscut, pentru ca tot dupa un timp sa se piarda si acestia, iar atunci mai raman doar scrisul si faptele.

Cu aceasta ocazie am aflat, dintr-o poezie, ca la Predeal a fost si un cenaclu/cerc literar care se numea „Mihail Saulescu”. Gheorghe Zapada surprinde superb atmosfera initiativei culturale care se sfarseste, cam cum se sfarsesc multe in zona Vaii Prahovei. 

Poezia „Cercul literar Mihail Saulescu” este intinsa pe 3 pagini (230-232) si din aceasta voi reda cateva strofe. Nu toate ca sunt 14:

„Un nume un erou avem, Deci gloria-i facuta./De-avem ce scrie, hartie avem,/Dar muza noastra-i muta.

Dumitrescu, cu romana/Este mare profesor/Si ajuta cercul intruna/Spre progres si viitor.

Rapcea mare biolog,/Are un plan cu mister,/Vrea ca sa-ti intre sub piele,/Cu Foto Celula reporter!

Ticu, Bâdiu si Ion,/Toti intra intr-un vers,/De cumva ii pui la treaba,/Cu toti trei s-au sters.

Menajeria lui Zapada,/O ai toata intr-o batista,/I-ar trebui putina coada, /Ca sa fie socialista.

Rosca, mare capitan,/Acum demobilizat,/A scris schite si un roman,/Dar nu i s-au publicat.

Cercul stranse multi elevi/Dar poate i-a strans prea tare,/Ca sa scape de-asa grije/La bar au gasit scapare.

Acum cercul Saulescu/A ramas ca si statuia,/Mai trebuie  cooptat un popa,/Ca sa-i cante Aleluia!”