Azi o excursie simpla cu bicicleta, „sa spargem plictiseala de duminica”…

Plecam din Busteni spre Azuga, oprire la Lidl ca era in drumul nostru, apoi pe langa biserica din Azuga…

Incet-incet spre valea Azugii

Planurile au fost tare incurcate pana la Azuga: ba spre Sacele si intoarcere pe la Timisuri, ba Predeal – Cheile Rasnoavei – Timisul de Sus sau Trei Brazi, ba urcare pe „drumul afinarilor” si coborare pe culmea Zamora… sau valea Azugii pana la capat.

Pana la urma nu ne-am tinut de niciun plan, mai bine mergem asa, cand ne plictisim, ne intoarcem :))

La viteza melcului surprindem diferite aspecte.

La un moment dat vad pe stanga o poteca bine conturata, las bicicleta si gasesc un mic platou plin cu curse feromonale. Fac poze doar la una desi erau 7 sau 8, poza la repezeala pentru ca ma interesa ce s-a prins…

In interior:

Nicrophorus vespilloides… un gandac necrofag adica acesta umbla sa ingroape rozatoare mici moarte, din care se hraneste el, altii si familia 🙂

Astia nu cred ca strica padurea, dimpotriva. Si erau cativa acolo decedati…

Daca imi aduc bine aminte aici, mai demult, era un mic izvor sulfuros sau feruginos…

Cred ca am o poza de aparat din acela cu film…

Da, culmea, acolo era o antena tv…

Explicatia este simpla, dar e de admirat eroismul celui care a urcat-o pana acolo 🙂 Cel sau cei de la statia de apa Unghia Mica.

Langa statie este si un loc de popas:

Mai urcam ce mai urcam si ne oprim:

Pamant si pietre, bulgarasi creati natural prin albia raului

O luam spre Predeal via Susai:

Piatra Mare

Interesant un traseu prin defrisarea aceea, ca drumul e deja facut.

Coboram in Predeal si zic sa ne abatem un pic, asa la noroc, ca din 2018 nu am mai vazut o chestie. Adica in 2018 observasem un nufar.

Prima impresie, in timp ce mergeam, a fost ca locul era schimbat si nu mai era lacul. Doar ca din cauza unor lucrari parea ca lacul a disparut. Numai ca nici pomeneala:

Erau si mai multi acum… in trecut pozasem doar unul…

Si incepe spectacolul, ca eu de acolo fara o floare pozata de aproape nu plecam. Aparatul mare nu il aveam, cu telefonul o avea el 4 camere dar nu iese bine de la distanta…

Florile erau la cativa metri de mal, 4 sau 5.

Masuram cu un bat, un pic peste un metru avea apa… din care vreo jumatate de metru parea mâl, noroi, vegetatie deasa, din astea. Mai vad si un paianjen rosu, mare cat 2 monede 50 bani pe o frunza :)))

Prin padure se auzeau intruna zgomote. Dupa mers, sunete, parea un urs mai tanar. Nici nu conta ce era. Uite asa „am construit” un fel de podet pe care daca te urcai, te scufundai in apa doar vreo 20-30cm :))

Inca 3 trunchiuri cazute si aia a fost…

Care este cea mai rara floare din Valea Prahovei? 🙂

Am cules un nufar din Predeal. Nu ma intereseaza opiniile ca nu trebuia, ca unde am ajunge daca am face toti asa 🙂 Asa am crezut ca e bine, asa am facut. Si nu avem cum sa facem toti asa cand nu stim toti. In urma cu 4 ani era doar unul, nu avea rost sa fie luat, acum erau 8 sau 9 si vor fi si mai multi in viitor. Pentru ca nu stie nimeni de ei.

Aici articolul din 11.09.2018:

Nuferi in flora Vaii Superioare a Prahovei

O sa vad maine daca exista vreo dorinta de a proteja asa ceva… sa ai o mica rezervatie de nuferi la Predeal, nu e chiar nimica toata.

Inapoi la Busteni

Pe traseu… cam 15 biciclisti si ceva lume care urca pe jos spre Susai.