Un traseu atat de simplu ca evitam sa-l facem. Nici nu ne gandim prea mult la el fiindca e aproape. Dar daca totusi te gandesti mai bine, pe orice traseu poti trai momente unice, alte perspective…

Chiar asa am spus, sa o luam asa usor cum se face duminica, mai o poza, mai ceva de rontait, mai o vorba, mai stam… ajungem noi si acasa.

Cat am stat pe valea Jepilor, cat de incet am mers, cate pauze am facut, cate sute de poze… si tot am ajuns in 2 ore si jumatate la Caraiman. Enervant de repede…

E si normal ca lumea turistica sa doreasca sa urce aceasta vale destul de dificila pentru ca sunt multe peisaje, deschidere, traseul mai direct… sunt de ajuns cateva priviri si deja te-ai odihnit, nu simti urcusul. Pe cand pe Jepii Mari trebuie facuta o toaletare masiva, s-a impadurit mult… urci mult in serpentine.

Ne cumparam clasicele banane s.a., nu prea multe pentru ca traseul era simplu dupa atatia ani… si urcam prin cartierul Silva. Usor, ne apucam de observat peisaje. Cata vreme traseul nu ajunge la traversarea apei, ne ocupam cu pozat spre firul apei, aflat din ce in ce mai jos. Sau ce se mai vedea printre „ferestrele verzi”:

Mai departe cascadele din Valea Spumoasa

In stanga

Cablu vechi in apa… cine stie de cand este. Nu a mai fost recuperat…

Valea Jepilor

„Jurasic”

Din cauza zgomotului facut de apa din apropiere nu ma auzise…

Asta da 🙂

Mare pod de zapada

Ceva mai departe si Vanturisul Caraimanului

De-a dreptul, nerecomandat

Gata, pauza…

Cat de fain e pe aici intr-o zi cu soare…

Fosta cabana, nu era nimeni.

Prea devreme sa mergem spre casa.

Cantonul…

Zona Silva

Zona Penny

La coborare am pierdut total notiunea timpului… nu am intalnit niciun turist pe acest traseu 🙂