O iesire nu neaparat ca este nu stiu ce zi. Ca daca te iei asa, fiecare zi ar avea o semnificatie 🙂
Am plecat ca sa nu stam acasa.
Din tren, peisaj…
Intai oprire in Ploiesti, apoi cu masina… in parcare la Lidl Valenii de Munte.
Peste drum de Lidl
Mare noroc ca bem cafeaua de dinainte de Ciucas, mereu in parcul din centrul Valenilor.
Astfel ne mai trezim dar am fi pierdut si un peisaj deosebit:
„Olanda” 🙂
Stam prin comuna Coada Malului sa treaca trenul care circula intre Ploiesti si Maneciu. Traseul este lung de 70 km aproximativ, trenul il parcurge in vreo 3 ore, mai este si un tren pe zi :)) Se duce si se intoarce. Nici macar ca la 1900.
La 11 in traseu, tarziu dar la plimbare e ca la plimbare, e fara timp.
Ma intrebase cineva de castravan cum arata. Nici nu mai gaseam poza facuta de ani buni, asa ca am avut ocazia acum. Asa arata 🙂
Incepe poezia :)) Pe scoarta scrie „Aici”, asa mi se pare… dar chiar de aici incepe.
Nu stiu cat se urca sau daca e abrupt pentru ca urcusul e partea frumoasa. Se urca acolo cat de cat… maxim 2 ore pana in Poiana Teslei.
In stanga, majoritatea arbustilor nu prea au coaja, caprioarele au mancat-o in timpul iernii. Iar pe jos, pe unde se vede verde, trebuie un pic de atentie. Cei care au curatat traseul au taiat arbustii de la 15-20 cm de sol si nu vezi cioatele, te mai si impiedici la un mod trist :))
Exploatare si de arbori doborati de vant si de om.
Cat de frumos…
Astia care au scris basme s-au inspirat din asemenea peisaje reale.
Iesim din padure
Fosta stana sau viitoarea…
Tot a gasit puterea sa infloreasca.
Diferiti turisti la peisaje
Alt turist si alt popas. Pe acolo, printre pietrele acelea fara cizme nu mai intru 🙂 Adidasii in rucsac si ne dam pe cizme, si invers.
Nicio vipera pentru ca se lasase cam frig, dar altii vazusera inaintea noastra.
Cand se apuca de treaba o ciocanitoare neagra.
Ghiocei pe ici, pe colo
Natura deseneaza fara egal
Maseaua ciutei
Inaintea noastra coborase d-l Martin. Bune si cizmele astea… prin astfel de noroaie.
Cizmele se mai si spala aproape singure 🙂
La drumul cu oameni
Ultimul popas al zilei
BUCEGI NATURA 2000 
In alte vremuri, galbenul din prima imagine era de la floarea soarelui, acum e de la rapita. An de an romanul cultiva tot mai multa rapita pentru foamea de biogaz a occidentului… Noi am distrus (cu acordul politicului) fabricile de procesat F.S. in ului, fiindca luam de la ucrainieni sau de la putin (pushchea pe limba). Anton Pann zicea „Cand esti mort, tu nu stii ca esti mort. Toata durerea o simt ceilalti. Asa se intampla si cand esti PROST” ! Legat de CASTRAVAN, sunt multe de spus… Cateva vorbe ; intr-un catun la poalele M, Rodnei am mancat (sase zile) poate cea mai delicioasa ciorba de FAGETEA dreasa cu smantana si lapte acru, cu mamaliga rece. Gazdele s-au mutat in Banat si in urma cu patru ani au plecat sa faca aceasta bunatate pe alte meleaguri… Catunul nu mai exista… ! Se mai numeste Susai de munte, de padure, floarea hotului, crestanie, floarea talharului, etc sau Mycelis muralis. Eu mananc frunzele crude cu mare placere. Primul munte pe care am pasit a fost CIUCASUL. Parintii mei (patimasi drumeti), m-au des la Cimitirul soldatilor cazuti la datorie in primul razboi, situat la Tabla Butii. Drumul meu preferat pentru aici era prin Slon… Apoi CIUCASUL era preferatul meu mai ales ca ERAU TRENURI DIRECT BUCURESTI-MANECIU. P.S. Decadenta chefereului se datoreaza unui fost ministru si apoi fost puscarias… DUMNEZEU vede si cand e ceata !
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru completari!
ApreciazăApreciază