Printre vami, oameni si peisaje

„Acest articol este un ciot”- parca asa spune Wikipedia 🙂 In cazul de fata este o recunoastere in teren pentru un viitor traseu cu bicicleta, vreo 2 zile… si, in acelasi timp, o documentare pentru un capitol mai vast…

Cu prietenul Andrei, am plecat ieri prin locuri prin care nu am mai fost niciunul. Probabil, multi veti recunoaste imaginile, insa nu am cum sa fac o prezentare prea larga. Adica, am titluri adecvate pentru asa ceva 🙂 gen „Traseul turistic: …. Si cand va fi, voi completa cu detalii de astazi.

Cladirea pichetului de graniceri austro-ungar

Biserica unde mergeau cei care se ocupau de aceasta parte a frontierei de odinioara. Cam atat a mai ramas din biserica.

Parerile sunt impartite: biserica a fost catolica sau reformata.

Covoare de sute de metri patrati cu ghiocei. Nu am vazut vreodata atatea intinderi de ghiocei 🙂

Leurda

Bibilici

Zbor de corb

Nu ati vazut asa ceva, nu? :)) Asa se da de mancare la caprite 🙂 Te sui in copac si tai crengi… In dreapta, se vede ca o capra a incercat sa-l imite pe stapan.

„Ce naiba faci ma’?” :)) Romania arhaica…

Un izvor mineral, un pic carbogazos si cu gust de fier. Clar, nu are cine sa-l amenajeze asa cum ar trebui.

Si doua mici panorame:

Iar la final, un catelus cuminte. Cine stie cate gaini prinsese, ca nu se vedea una pe toata strada 🙂

Dar e frumos 🙂

Nu a fost nevoie sa treaca 2000 de ani, ci doar 197 de zile… plus imagini de prin Bucegi si tortul lui Andrei

…a fost anul trecut o replica destul de ciudata. Mi-a venit un gand asa, pe cand admiram un peisaj la Stana Regala si m-am trezit vorbind: „Ce zici? Daca am fi aici peste 2000 ani?” …o vreme cativa prieteni m-au luat peste picior 🙂 🙂 Cand faceam cate o chestie reusita, nu uita cate unul sa mai zica: „bine, dar nu se compara cu ce va fi peste 2000 de ani… s.a.m.d.”

Mai era putin si se faceau 200 de zile… de fapt, marti, de Buna-Vestire vor fi 200 de zile, de cand am stat si am admirat natura din interiorul rezervatiei Poiana Stanei Regale. Sunt cateva locuri in Bucegi unde timpul parca altfel curge. Sa tot stai prin acele locuri…

12Ar trebui sa pun o borna in acest loc 🙂

14Poiana este plina de ghiocei, ar trebui sa va grabiti sa-i vedeti… sunt mii si mii

15Acesta era un ghiocel gigant

16Mai adia si vantul, o adevarata zi de primavara

Si o piesa muzicala, cum stai asa in casa, in birou… si nu ai chef de nimic… 🙂

17Cum cresc florile acestea, deseori ghiocelul si brandusa se uita unul la celalalt… o iubire in lumea florilor

1

2

3Da, piatra gasita de curand este o geoda, dar are o bucata de fier, un surub, cui, in ea. Acum, de ce sa o ascunda cineva pe la baza unor stanci, nu stiu… Si tocmai pe acolo pe unde nimeni nu ar trece vreodata? Eu nu am avut ce face si cum mergeam asa, mi-a venit un gand sa merg si pe langa niste stanci… ca ajung mai repede. Nici nu trebuie sa caut vreodata ceva prin Bucegi ca dau peste ele intamplator… sper sa fac o data o expozitie 🙂

4Am gasit o cofetarie foarte interesanta. De cand a disparut cofetaria „Carpati” din Sinaia a trebuit sa gasesc altceva. Desi am mai intrat pe aici, nu am remarcat si alte spatii aferente, abia acum

5Vitraliile dau o atmosfera linistita

8Terasa „La Tunuri” din zona Castelului Peles era plina, de mult nu am mai vazut atata lume prin Sinaia

6Cunoscuta placa in Sinaia

7Tot in Sinaia, o placa mai putin cunoscuta… din 1664. O fi chiar de atunci? Cum o fi ajuns la Sinaia?

11Poteca regala ce urca la Stana Regala

9Unul dintre locurile mele preferate din Bucegi… plin de farmec regal si nu numai, acest sir lung de trepte

21O alta alee regala inghesuita de un brad si un fag… treci printre ei ca printr-o poarta pazita de 2 strajeri

18Tot ce este verde este numai leurda

19Cred ca azi am vazut peste 20 de persoane ce aveau de gand sa adune leurda sau erau la cules leurda. Pana si in fata manastirii Sinaia se vindeau buchete de usturoi salbatic (Leurda)

20De data aceasta am privit si invers, de pe terasa de la Stana Regala spre poiana.

10Acum vreo 2 ani am gasit prin padure un ou, nu stiu de ce era, dar l-am pus intr-o scorbura… si acolo sta si acum, anul trecut tot acolo era… ne mai uitam la el

22O alta ciudatenie… un pin creste intr-un paltin. Explicatia este simpla. Zburata de vant, o samanta de pin a cazut intr-o mica scorbura si a prins acolo radacini… Probabil acolo este o adancitura mai mare, sta apa… oricum este foarte interesant sa vezi live asa ceva.

Si fiind ieri ziua lui Andrei, a implinit 10 ani, sa postez si tortul… i-am facut si eu poze, dar mai bine le postez pe ale doamnei care l-a realizat. Cu siguranta, este lidera in domeniul prajiturilor si torturilor in zona Vaii Prahovei… ce iese din mana sa, te lasa fara cuvinte. Orice tort cumparat de la dansa este perfect, nu ai ce sa-i reprosezi… La Multi Ani, Andrei si Multumiri celor implicati in realizarea acestei bijuterii de tort 🙂

23

24

Incheierea articolului nu poate fi decat o continuare a inceputului…

Bureti negri 2014, Ciresul, Ghioceii si… Funicularul de la Peles

Am vazut viorele, ghiocei, alte floricele prin padure, deci este clar ca vine primavara si la munte… desi nu ai crede vazand cata zapada este pe Bucegi.

5

4

Mai jos, ciresul sau visinul, sa vedem ce o fi, desi il stiu de mic si l-am vazut inflorit in fiecare an, nu i-am vazut insa fructele niciodata 🙂 Este salbatic… prin padure, departe.

1Cam 20 metri inaltime

Incredibil, dar am vazut bureti negri acum in luna martie 2014. Nu i-am cules, poate se fac mai mari si-i pozez mai bine:

10

Despre funicularul de langa Castelul Peles ati auzit? Eu nu, pana in acest an, cand domnul Marius, a scris un comentariu ca pe locul fostelor terenuri de tenis ale regelui, comunistii au construit un funicular ce trecea prin curtea castelului… Poze nu am vazut, si nici nu am citit pe undeva, ceea ce nu inseamna ca nu l-am crezut pe dl. Marius. Dimpotriva!

Nu stiu cine isi mai aminteste, dar prin 2011, am facut o poza. Aceasta:

75Nu am stiut ce este si cum a ajuns prin acele locuri. Aici este articolul de atunci:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/05/10/primii-bureti-negrii-gasiti-in-parcul-natural-bucegi-in-2011/

Insa, cum mi-a zis prietenul Marius de funicular, cum mi-am adus aminte imediat de roata aceasta, se cam potriveau lucrurile, nu era departe de fostele terenuri, era si panta. Deci in 2014 am fost convins ca am gasit o roata de la fostul funicular de la Peles. Abia azi am reusit sa trec iar pe acolo 🙂

6Nimeni nu a luat-o, chiar daca aceia in cautare de fier vechi cutreiera peste tot. Ce este al meu, este doar al meu 🙂 🙂 Tot acolo era dupa circa 3 ani… ma gandeam ieri ca o fi luat-o cineva, s-o fi acoperit de frunze, o fi cazut un copac peste ea, de atata timp. Dar nu, era acolo 🙂 🙂

7De sus, de departe, a ajuns pe aici si a stat probabil vreo 50 de ani in acest loc. Sper sa ma mai astepte si alte lucruri prin Bucegi, tot la fel

8

9Stiti ce este in fata, unde se vede cladirea aceea cu alb si cu albastru? Depozitul nou al celor de la Peles, este situat in cartierul Cumpatu.

Acum sa nu va inchipuiti ca roata mai este tot acolo, devreme ce am postat atatea indicii. Am luat-o de acolo 🙂 Nu se mai poate pierde… Cred ca are vreo 30 de kg….  Trebuie pastrata o astfel de piesa. Bine, nu acasa… la Muzeul Bucegilor, cand va fi.

Cam asta ar fi si pe ziua de astazi 🙂

Traseul turistic: Busteni – Gura Diham – Saua Baiului – cabana Diham Phoenix – Glajerie – Poiana Frasinetului – DN 73A – Cimitirul Eroilor din Valea Rasnoavei – Predeal

O noua zi de drumetie astazi, 16 februarie…

L-am luat pe Matrix ca insotitor de drum, Micutzul morocanos spusese ca merge pe alt traseu… si apoi el stie bine ca eu nu merg nicaieri „fara un scop” 🙂 De fapt, sunt mereu mai multe, stie el ce stie 🙂

Traseul i l-am detaliat oarecum lui Matrix, abia la locul de intalnire, pe la 8:30. Aceasta nu inseamna ca o sa scriu deodata pe aici, totul. Se intelege ca nu se poate asta, dar aspectele azi nepublicate, vor fi altadata publicate, cu siguranta…

Inainte de a trece la prezentarea traseului, va invit sa ascultati o piesa muzicala…drept fundal. Aceasta piesa a fost cantata astazi si la Busteni, la baza partiei Kalinderu, de catre formatia Compact:

1Bucegii in aceasta dimineata

2In Busteni, la intrarea pe drumul ce duce la Gura Diham. Am intrat intr-un magazin sa cumpar un suc, o ciocolata, mancare aveam, si la iesire un domn vindea flori. El: „Hai luati un buchet de flori”. Eu: „Si ce vrei sa fac cu el, merg pe  munte, nu am unde sa-l tin.” El: „Hai luati unul sa iau si eu mancare la copii”. Pana la urma i-am luat unul. Aici, in imagine ma intrebam ce sa fac cu el. Ia sa vedeti ce am facut!

340 de minute din Busteni pana la Gura Diham. De aici, trebuia sa urcam pana la cabana Diham Phoenix, pe marcaj triunghi albastru. Urcusul insa tine cam o ora pana in Saua Baiului, unde sunt relee si deci si drum pana la cabana

4Pe traseu multe urme de jder

5Saua Baiului

6Interiorul stanei pe langa care trec mereu. Acum am urcat sa o si pozez, ca nu am mai pozat-o de mult

7Bustenii ce alcatuiau peretii, au fost indreptati numai din topor, nu au fost prelucrati undeva si adusi. Probabil au fost taiati de pe acolo si prelucrati la locul faptei

8Priveam spre Magura Codlei, o galma uriasa in mijlocul depresiunii Brasovului. Vazusem pe magura: un musuroi de furnici negre 🙂 🙂 😉

10Daca nu miscam mana, iesea mai clara acea Magura… bine, hai, si musuroiul 🙂

11Muntele Postavaru

12Cabana Diham Phoenix, in dreapta

13Prin Valea Glajeriei, la poze

14Merita orice efort

15Matrix era inainte, departe, eu umblam singur in cautare de astfel de ipostaze

16Natura salbatica, zbuciumata 🙂

18Trecem de traseul Diham -Malaiesti si coboram putin. Pana aici:

17Din Valea Glajeriei spre Poiana Frasinetului. Teoretic, aici trebuia sa fie un indicator cu marcaj cruce galbena. Dar de mult, astia ce lucreaza la padure l-au distrus… Se merge pe acest drum si chiar inainte de curba din imagine se face stanga

19Vedem niste urme de urs

20Pasii sai … mda, nu aveam cum sa ne intalnim cu el. Dar de fapt, stiti cum se spune, ca ursul cand vede omul face pe mortul 😉 Sau era invers? Sau era doar un basm…

21Pe aici au bagat utilaje sa care lemne si marcajele evident ca lipsesc. Majoritatea copacilor cu semne pe ei, i-au taiat. Deci, daca nu ati mai fost pe aici, va orientati destul de greu. Tineti stanga la intersectii, uneori apar si marcaje vechi, sterse. Dupa ce ca nimeni nu mai remarcase acest traseu de vreo 7 ani, au mai taiat si copacii cu marcajele slab vizibile…

22Iarba verde de acasa

23Si de necrezut, o margareta, de fapt erau doua, una era mai sus

24Cam asa arata traseul, se urca sustinut din Glajerie. Noi am urcat cam 25 minute, deci normal se face cam 45. Vedeti pe indicator, imediat…

25Au mai ramas si marcaje, de regula au taiat tot de pe margini ca sa intre cu utilajul

26Urcusul se termina in acest drum, facut tot de un buldozer. Cum se urca, nu se face dreapta, pentru ca la circa 200 metri se va intalni un marcaj punct galben, care arata ca drumul acesta ajunge la cabana Diham Phoenix. Se va face stanga…

27Noi am facut o mica pauza la indicatoarele acestea… De unde se iese in drum, dupa ce se termina urcusul venind din Valea Glajeriei si pana la acest stalp se fac cateva minute

28Pe langa traseu era si acest craniu

29Natura complicata

30Se traverseaza o mica poiana fara repere. Totusi la capatul ei, daca se merge pe curba de nivel, fara sa se coboare sau sa se urce, se ajunge la acest copac. Cineva a simtit nevoia sa scrie: „spre cabana Dihamului”. Matrix, nu a vazut 🙂

32Aproape de Poiana Frasinetului, un copac urias

33

34Din Poiana privim spre zona cabanei Belvedere. La fel, lipsesc marcaje, dar trebuie tinuta curba de nivel pana se intalneste un drum

35Aici suntem pe drumul ce leaga orasul Rasnov de cabana Diham. Observarti marcajul cruce galbena pe stalpul Electrica si mult mai jos la limita padurii niste indicatoare. Din acest loc, nimeni nu s-a mai gandit sa refaca marcajul cruce galbena, asa ca mai poate fi intalnit la vreun kilometru mai jos

36Se urmeaza punctul rosu, in directia coborare, daca se urca, se ajunge in circa 40 de minute cel mult, la cabana Diham Phoenix

37Flori de podbal

38Intersectam acelasi drum ce leaga Rasnovul de Diham si continuam pe drum

39Nu dupa mult timp, vedem o alta intersectie de trasee turistice pe partea dreapta. Pana aici am mers pe punct rosu

40Doua indicatoare, aici mai observam si marcajul nostru cruce galbena, care trebuie sa ne duca in Predeal. De la stalpul Electrica, nu l-am mai vazut. Daca urcati pe unde noi am coborat, intai ajungeti la stalpul cu indicator punct rosu si cautati cu privirea stalpul Electrica. De la stalp, usor dreapta, se tine curba de nivel circa 300 metri pana la liziera padurii. Mai greu, dar se va observa crucea galbena, trebuie putina atentie.

Mai sunt si alte trasee prin aceasta zona, dar sa nu ne pierdem in tot felul de detalii. Si acelea la randul lor…

41Traseul turistic punct rosu pe ultima sa portiune cum se coboara. Acest traseu, porneste din DN73A, ajunge la cabana Diham Phoenix si se opreste la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu.

42Sporadic pe acest traseu mai zarim si marcajul cruce galbena

43

44

45Sigur sunt asezati de mana de om 🙂 Fara niciun dubiu… sunt insa multi ani de atunci, cel putin asa ne arata muschiul verde…

46Si aici iesim. Imaginea reprezinta o privire inapoi, de unde am venit

47

49Traseul nemarcat spre Belvedere, merge prin stanga acelui stalp

48De unde este sageata rosie, de acolo am iesit noi in acest drum ce leaga DN73A de cabana Steaua (Forban) si de Dihamul militar. Este alt drum, nu tot acela anterior

50Odinioara, cele doua marcaje mergeau impreuna

51La DN 73A gasim inceputul traseului marcat cu punct rosu si totodata un alt marcaj, banda albastra, care si acesta apare sporadic, dar noi ne-am intersectat o data cu el. Pana la Poiana Izvoarelor este marcaj banda albastra, dar nu continua spre Gura Diham tot la fel… banda albastra devine banda rosie.

52

53Din nou o privire inapoi, ca sa poata fi reconstituit traseul si daca se vine din sens opus. In opinia mea, traseul Valea Glajeriei-Poiana Frasinetului -DN73A, poate fi parcurs doar daca:

1. Vii de la Malaiesti si nu vrei sa urci la cabana Diham Phoenix si intentionezi sa iesi la Predeal

2. Vii din DN73A si vrei sa mergi la cabana Malaiesti, fara a trece/urca pe la cabana Diham Phoenix

55Se merge cam 5 minute pe DN 73A, aici suntem aproape de fosta cabana Fraga, azi vila Fraga. Sageata arata ca trebuie urmat acel drum.

54Iata si de ce… in trecut erau si indicatoare si marcaje. Azi nu mai sunt. Pe un stalp mai vedeti o sageata albastra si marcajul cruce albastra. Daca se abordeaza acel traseu, faceti cam o ora si ceva pana hotelul Trei Brazi, fosta cabana Trei Brazi situata la circa 6 km de centrul statiunii Predeal. De acolo se poate cobori in Cheile Rasnoavei, sau in stanga spre o biserica de rit catolic, ori in dreapta spre cabana Poiana Secuilor, de unde se poate cobori in Timis sau urca pe Postavaru (circa 4 ore, triunghi galben)

Noi am tinut drumul asfaltat inca vreo 2 km, nu era in plan sa ajungem la Trei Brazi. Si marcajul cruce galbena ni l-am scos din program 🙂 Nici nu mai aparea si nici nu ne mai interesa…

Am admirat si 2 vile mai estetice, aflate pe marginea drumului:

56

57

58Vedem si un marcaj triunghi albastru realizat de GEST Predeal, pe stanga cum veneam noi spre Predeal… ca reper este vila Roua, de aici incepe marcajul

59Marcajul banda albastra il reintalnim aici, unde vedeti ca am tras eu sageata rosie. Urca pe acolo, pe langa vila si iese in Predeal, dar noi nu voiam sa mai urcam asa ca l-am intersectat tocmai in Predeal. Probabil v-ati dat seama ca este destul de dificila orientarea prin astfel de locuri fara indicatoare, marcaje facute pe ici, pe colo, iar hartile lipsesc…

Ar trebui sa fac una, sa leg traseele din Bucegi, de cele din muntii Baiului, Piatra Mare, Predeal si Postavaru pana la Cristian… deci sa aiba limita sudica Posada (Bucegi), nord-vestica loc. Cristian si Brasov, estica loc. Valea Doftanei – Sacele. Asa ai o imagine de ansamblu… la est ai si o alta limita clara: DN 1A. Ar fi un proiect frumos…

60O mica bisericuta, capela, in curtea unui sanatoriu de boli… aaa, de nevroze parca se numea. Atentie ca si nebuneala este pe bani. Probabil cand esti cu probleme, esti dus aici si ti se spune ca esti in fata Catedralei Mantuirii… dar de ce sa nu regasim pacea sufleteasca chiar si in astfel de locuri, nu stiu, chiar sar calul cateodata 😉 Este bine, aici se pot face tot felul de spovedanii, diverse…

61Undeva mai in spate printr-o curte, ca sunt tot felul de pavilioane, erau niste masini destul de aratoase. Matrix lucrase aici, in urma cu vreo 4 ani, la acoperis, ca alpinist utilitar si spunea ca este sanatoriu de nebuni. Ii zic si eu: „Ma’ da’ tu vezi ce masini conduc nebunii astia?” 🙂 El insa nu prea tine la glume si a trecut la subiectul lui, cand lucrase, ce facuse, ce vazuse…

Povestea asa:

Pe un balcon stateau mai multe doamne la plaja, fara sutien, dezbracate ce mai… si el de sus se uita 🙂 Fraier, nu? In loc sa simuleze si el nebuneala… doar era atat de greu sa-si dea seama cineva de contrariu 😉 Dupa ce l-am necajit asa, am pornit mai departe…

62Baza olimpica de la Valea Rasnoavei… prin batatura se observa si busteni. Or fi uitat ca au bagat o groaza de bani pe aici si s-or fi apucat de tras lemne…

63Cimitirul Eroilor de la Valea Rasnoavei

64Acolo sunt oasele eroilor, in acel sarcofag betonat. Mai tineti minte poezia aceea superba pe care ne-a spus-o dl. Crisan? Cum ca un soldat roman a scris-o si ca poezia a fost gasita in ranita soldatului ce murise in lupta?

65Si acolo era locul buchetului meu de ghiocei

67Cimitirul

66Cand ma uit dupa Matrix, el era departe… bine ca-i aratasem directia corecta, nu gasise rostul sa intre in cimitir. El stie ca nu trebuie sa-si bata capul cu ce fac eu 🙂 Isi vede de-ale lui, s-a obisnuit 😉  Am mers asadar la Predeal pe alt drum, mai putin umblat.

68Ii arat acest peisaj frumos, dar el nimic. A, pai nu fac eu bine ca-l enervez? 🙂 Cum sa nu admiri un asemenea peisaj 🙂 🙂

69Continuam

70Gata, am ajuns in Predeal

71Stanga-dreapta la niste poze 😉

72Tot felul de locuri 😉

73Vedeti marcajul banda albastra, observat de noi inainte de a ajunge la cimitir. Greu de tot sa fie „prins” de un turist

75Gara din Predeal, foarte frumoasa constructia. Cand eram mic, fugeam de acasa ca sa stau pe banca la etajul garii, azi este insa inchis 🙂 Adica de ani buni.

Ne-am uitat de tren, apoi de microbuze… in fine, am stabilit sa ne intoarcem cu un maxi-taxi care pleca la 16:20, doar ca nu a mai venit microbuzul. Soferul nu a mai vrut sa faca acea cursa si probabil nu mai plecase din Sinaia. Ca el vine din Sinaia, opreste in Predeal si iar se intoarce…

Asa ca, profitand de vremea buna, ne-am asezat pe o banca in centru, cu sticle de suc, ceva de rontait si stateam asa, pana la ora 17 am stat, cand a venit trenul… Ne uitam la oameni, masini, trenuri… A venit un tren nu ne-am suit, stateam bine pe banca, trece un microbuz, opreste, noi nu ne suim, sa mai stam putin… Trece o fata in niste cizme putin peste genunchi, niste picioare sanatoase, mers sigur… amandoi privim la ea. Eu mai direct, Matrix mai piezis 🙂

Se trezeste Matrix vorbind: „Ai vazut ce cizme  lungi avea?” Ma uit la el, bietul om, si este randul meu sa ma trezesc vorbind: „Eu ma gandeam cum este fara cizme!” 🙂

Il ia o mama de ras si imi spune mie ca sunt nesi, dar el isi musca buzele cand privea. Cand i-am spus ca-l vazusem, a inceput sa rada. Si el se gandea tot la fel 🙂 🙂 Pana la urma, picioarele spun multe despre o femeie, arata forta ei 🙂 Bine, eu am si un etalon imposibil de depasit. Ne-a batut soarele in cap toata ziua, asa ca astfel de lucruri au totusi o explicatie… bine ca am auzit cand anunta trenul, ca ne fura peisajul pe acolo… In tren, plin de turisti… in fiecare gara se urcau grupuri mari, care se intorceau in Bucuresti.

Si dupa un asemenea periplu, sa inchei tot cu o melodie frumoasa. Toate se leaga constient sau nu 🙂 Conexiunile cand nu le poate face mintea, le face subconstientul 🙂 🙂

Sa aveti o saptamana cat mai reusita!

Este duminica, haideti la plimbare! Pana la al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa!

Desi plimbarea a fost ieri, va invit astazi sa o urmariti in imagini si filmari. Ca tot am adus vorba, numai plimbare nu a fost. A durat intre 5 si 6 ore, cat un maraton montan. De altfel, asa m-am si simtit 🙂 Ca si cum am parcurs un traseu de maraton.

Este bun un astfel de traseu, dupa o iarna asa lunga… a scos tot ce aveam rau in mine :)) Am transpirat ca la sauna pe versantii muntilor Jepii Mari si Piatra Arsa.

1Traseul 🙂 Ora este de fapt 8:49, nici acum nu am modificat

2Mergem asadar la al doilea Sfinx al Pietrei Arse si cel mai mare dintre cei doi. Se vad doua vai, una urca pana la Sfinx, a doua trece la mica distanta. Valea principala nu se vede in imagine. Ea se numeste Valea Babei si este ascunsa de padure, undeva in dreapta. In cele din urma, nu am ales niciuna dintre cele doua vai secundare 🙂

3Intrasem in padure, si nu am scapat prilejul de a fotografia valea pe care credeam ca o vom urma

4Ciuperci, nu erau doar acestea, erau mai multe, dar nu stiu daca sunt comestibile. S-ar putea sa nu fie. Eu nu le cunosc pe acestea 🙂 De fapt, nici nu prea culeg ciuperci. Totusi imi par necomestibile: au piciorul subtire si nu aveau mirosul specific

5O pasare ce se ascundea printre crengile unui brad cazut. Era foarte mica, s-ar putea sa fie Ausel, o specie de pasare despre care se spune ca nu coboara pe pamant. Eu insa nu cred acest lucru. Trebuie sa coboare si ea :)) Marimea ei? Cat o cutie de chibrituri, putin poate mai mare, foarte putin.

Mai bine, ascultati putina muzica, un concert natural. Auziti cum isi vorbesc pasarelele. Putine lucruri sunt la fel de frumoase 🙂

Insa filmarea, dupa cum ati observat are si o surpriza. Va vine sa credeti? Ei bine, asa se alimenteaza cu apa un cartier intreg. De mai bine de 10 ani de zile exista acea spartura in conducta…si cei de la Apa nu o repara 🙂 Nu le pasa. Ar trebui ajutati putin 😉

7

8

9Traversand Valea Babei I, se observa ca abia aici am gasit zapada

Sa urmarim insa si o filmare pana la sosirea in aceasta vale:

Suntem deja in Valea Babei II. De aici se alimenteaza alta localitate din Valea Prahovei. Priviti cum!

12Oamenii platesc apa degeaba…hotii nu fac nimic prin paduri, prin orase peticesc ici-colo. I-am denumit hoti, pentru ca nu te poti numi om cinstit cand doar incasezi bani si nu faci nimic! Nici nu pot sa postez tot; ce am vazut ar ingrozi pe oricine.

13O cascada…acum depinde la ce se uita fiecare 🙂

15Cat de frumos poate sa iasa un izvor din stanca…aici iese el la zi

16In urcus

17Dar atenti prin imprejurimi…, pana la urma il zarim. Barlogul de care spuneam acum cativa ani.

18Aici suntem la o intersectie. Firul principal este in dreapta, cel secundar ce iese la Sfinxul Pietrei Arse sau Sfinxul Unicorn, este inainte. Pe unde se vede urcand un prieten. El urcase dupa cum stabilisem. Numai ca mi s-a parut mie ca la o apreciere rapida imi da cu eroare 🙂

Zapada era mai groasa la baza firului secundar decat aceea de la firul principal. Din ce vazusem la plecare, mai era inca zapada suficienta pe firele secundare, pentru a se produce o avalansa. Firul secundar avea aspect de culoar si o avalansa ne-ar fi maturat rapid, fara vreo sansa de scapare. Pe firul principal stiam ca sunt multe curbe in care se mai poate opri avalansa, este si spatiul mai larg, sunt mai multe sanse. Noi nu aveam cum sa stim daca undeva mai sus cu un kilometru, sa presupunem, ar fi plecat o avalansa. Fiind pe firul secundar, ingust, totul este la noroc, daca pleaca sau nu pleaca avalansa, tocmai cand suntem noi pe acolo. O avalansa, acum primavara, poarta numele de lavina. Zapada este mult mai grea, sunt sanse minime sa scapi cu viata. Pe firul principal, o avalansa nu ar fi avut panta prea inclinata pe care sa prinda viteza. Oricum ar fi fost, existau cai de scapare in lateral. Asa ca am urmat firul principal, schimband traseul. Ocolind cu o ora mai mult.

19O privire inapoi m-a convins ca este mult mai bine pe firul principal, unde exista un amfiteatru natural ce opreste zapada sa curga, curbe multe, o saritoare uriasa la baza careia se poate opri o avalansa

20Pe firul principal. Oricand din cativa pasi am fi ajuns in lateral, la multi metri inaltime. De altfel, iti si spune instinctul  pe munte, unde este pericol si unde este in regula. Trebuie sa privesti cu atentie. Apoi o lavina cand pleaca este insotita in deplasarea ei de un zgomot. Este un suier, cum sufla vantul prin crengile bradului, jneapanului. Nu prea vine in tacere…

21Inainte este saritoarea de care spuneam, un perete vertical de zeci de metri. Nu ne-am dus pana la baza ei, sa vedeti de ce. Intr-o primavara, urcam pe aici. Cand am ajuns la baza acelui perete am avut o surpriza. Eu eram pe zapada, la un metru de perete. Intre mine si perete era o adancitura de vreo 20 metri facuta in stratul de zapada de catre apa scursa de pe perete. Deci peretele este mai inalt decat ce vedeti in imagine. Insa avalansele in cadere depun aici multa zapada. Nu avea rost sa mergem pana langa perete, se auzea apa curgand pe acesta…, cine stie, se mai rupea si marginea cu noi. Asumarea de riscuri inutile nu face casa buna cu…mine.

Am preferat sa urcam undeva in dreapta locului de unde am pozat. Langa aceasta saritoare, cea mai mare denivelare existenta in firul Vaii Babei, am ajuns la circa 2 ore de la plecarea in drumetie.

22Urcam fara griji mari, bucurandu-ne si de vreme si de peisaj. Ne-a luat 20 minute sa urcam niste pante mai problematice, unde am si intins de doua ori o coarda, ca sa nu alunecam, fiind umezeala cat si gradul de inclinare destul de mare. Acest segment, de la saritoare si pana aici, la reintoarcerea in firul vaii, face diferenta intre drumetie si ascensiune. Fara o coarda iti asumi niste riscuri…

23Am ajuns in amfiteatrul de care va spuneam…este locul aproape drept, mai multe poieni

24Vara pe aici este superb, am iesit din vale si am urcat pe versant pentru a vedea peisajul

25La scurt timp vedem si tinta excursiei: Al doilea si cel mai mare Sfinx de pe muntele Piatra Arsa. Insa mai era pana acolo 🙂

27Un paianjen…urat. O fi si el o vietate, dar era urat. Statea contorsionat ciudat, probabil isi revenea la soare. Vara l-am vazut pe diferiti arbusti.

28„Coltul din Jurasic” – asa i-am spus acestui loc, cand l-am vazut pentru prima oara, in anul 2001. Tot la fel a ramas.

Desi zapada era mare, nu te afundai prea mult in ea.

30Umblet de urs

31La cat de tare era zapada si la cat de impadurite erau pantele din apropiere, greu s-ar fi produs o cadere mare de zapada

32Urmele Martinului care traversase valea

33Molidul din dreapta se inclinase la presiunea stratului de zapada

34Asa ca mai bine sa iesim definitiv din firul vaii 🙂

35Privire spre Valea Prahovei. Sageata rosie semnifica locul de unde am facut prima imagine…in urma cu circa 3 ore

36Varful si Creasta Jepilor Mari, in dreapta

38Inainte, printre jnepeni…, am mai vazut urmele unui urs mare

39Ne apropiem de un obiectiv ce nu apare nicaieri ca fiind pozat de aproape. Vara nimeni nu poate ajunge la el. O jungla de jnepenis impiedica accesul. Asa ca fiecare il pozeaza dupa diferite inaltimi.

Vreti sa va spun ceva? Stiti de cate ori m-am oprit? Nici eu nu mai stiu 🙂 Am avut un hanorac subtire, un tricou profesional si tot am transpirat ca intr-o zi caniculara. V-ati oprit odata pe un versant montan si v-ati pus intrebarea cum mai ies de aici? Eu mi-am spus: cum naiba am ajuns si pe aici? 🙂 Oricum, aveam in minte sa ajung la acel Sfinx, si desi inaintam cam greu prin jnepeni, nu aveam cum sa renunt. Eu voiam la acel Sfinx 🙂

40Inca putin 😉

41Si am ajuns in sfarsit…dupa cam trei ore si jumatate de acasa. Imi place acest urias din piatra. Il pozasem din diferite locuri, acum am ajuns si la el. Sa pun mana pe el 🙂

Momentul trebuia imortalizat asa ca:

42Bine ca i-am spus sa mai imi faca o poza…parca stiam ca in poza aceasta ma prinsese somnul. „La somn langa Sfinxul Unicorn”

43Dar nici poza asta nu este cine stie ce, sa dau putin vina pe aparat si pe prietenul care a facut pozele. Am vrut poze, imortalizarea momentului, dar cred ca nu imi ardea de asa ceva :)) Eram cu gandurile plecate 😉

44Nu-i asa ca este frumos, expresiv? I-am facut vreo 50 de poze va dati seama!

45„Periscop”

46Am plecat spre Piciorul Pietrei Arse, sa coboram pe traseul turistic. O urma??? Nu stiu de ce poate fi :)) Pare de vulpe.

48Urmele mergeau dupa o culme, cred ca de vulpe erau…

49In traseul turistic am facut un popas de 15 minute

50

51Cu sageata rosie Poiana Stanei Regale…mai aveam pana acolo circa o ora. Am stat eu si m-am gandit ca noi suntem oameni de munte, participanti la maratoane montane si ca poate fi si o alta cale mai rapida de a cobori 🙂 Ideea daca a venit, am pus-o evident in aplicare.

52Astfel ca am intrat pe Valea Piatra Arsa, sa vedeti unde eram peste o ora si ceva 🙂 Fiind zapada multa si destul de stabila, am ales sa coboram alunecand 🙂

O filmare cu un astfel de moment superb:

53Procedand asa, am ajuns in padurea de foioase de langa Stana Regala…in 23 minute :)) Mai aveam treburi fiecare si pe acasa…, si asa ma furase somnul la Sfinxul acela urias 🙂

54La tot pasul fiind puzderie de ghiocei, m-am gandit sa adun si eu un buchet, ca ecologistu’ 😉 Dar nu pentru mine…am adunat nici mai mult dar nici mai putin decat 101 ghiocei. Am si eu fixurile mele 😉 Tot mergeam asa cu buchetul in mana ezitand sa-l asez intr-o punga, si apoi in rucsac. Mergeam ce mergeam, ma mai uitam la el. Ii mai trebuia ceva. I-am facut repede un vesmant din muschi si gata, mi-a placut. Avea ceva estetic, nu era doar o floare simpla 🙂

Dupa care, fiindca imi placea cum arata, l-am mai tinut putin in mana, sa ma mai holbez la el 🙂 Am constatat eu ca mai avea nevoie si de un dram de romantism. Deci priviti cum se odihnea bietul buchetel langa tulpina unui falnic copac 🙂 Glumesc eu dar chiar mi-a placut buchetul :))

55Inca il mai tineam in mana cand am ajuns in traseul turistic Poiana Tapului-Poiana Stanii. Deci din Piciorul Pietrei Arse si pana in acest traseu, am facut exact 50 de minute…am mai cules si ghiocei, am si filmat, si pozat, si privit 🙂

56Intr-o ora si ceva, din golul alpin eram aproape in oras, fara sa fi alergat…ne-am dat pe picioare :))

57Acesta a fost traseul, poza de pe acelasi drum ca la plecare.

Sper ca v-a placut plimbarea aceasta, virtuala pentru dvs, reala pentru mine. Am ajuns acasa, o baie repede, 1 litru de limonada, 2 ceaiuri si gata. Acum mi-am revenit la forma fizica obisnuita. Aveam nevoie de un traseu asa mai dur, sa-mi revin dupa o iarna groaznic de lunga 🙂

Ma trezesc eu azi pe la 4 dimineata cu o idee, cate luni de zile am? :)) Mi-au iesit ca azi am 400 de luni de viata, iar Rares 15 luni :)) Radeam pe la 4 dimineata 🙂

Sa aveti o duminica placuta si o saptamana cat mai buna!

Tot primavara mor si ghioceii…probabil de la vremea capricioasa :)

Este si ceva adevar in treaba asta, chiar acum pe la 17:30 am vazut ghiocei ofiliti, prin curtea unui prieten…mi-a zis ca de la frig, zapada de acum cateva zile.

Azi a fost o zi de primavara autentica:

1

2

3Cascada Urlatoarea

5Un prag de apa mai sus de cascada

6Vf. Claia Mare

7Spre Banca Maria Tereza, se mai vede fostul marcaj cruce rosie

8Banca

9De pe stanca curgea apa pe ea…nu prea este bine

11Azi au vestit primavara si in acest loc

12

14

15

16Copaci cazuti prin preajma bancii…peisaj salbatic

17Privire spre cer

Inainte sa plecam ne-am oprit putin la Valea Comorilor…cand colo, ce sa vedem? :))

20Disparuse podul 🙂 O avalansa l-a luat si din el a ramas doar un lemn atarnat de un cablu. A facut si Salvamontul din Busteni un lucru bun…si tocmai pe acela l-a luat avalansa. Acum trebuie sa faca altul :))

21Pe acolo a venit avalansa…destul de mica. Inseamna ca nu au facut bine podul. Lasa ca fac altul din nou :)) Mereu cate unul… Daca ar fi fost vorba de plimbat cu jeepul turisti prin locuri protejate din Bucegi, nu ar fi stiut care sa se duca primul…, sa-i vedem acum la pod, cum se mai inghesuie sa-l faca :)) :))

22

23O alta banca, putini stiu de ea, desi este langa traseul turistic…trebuie un indicator.

Cam asta a fost povestea de astazi…, ideea este ca si ghioceii mai mor uneori 🙂 Cu ocazia asta m-am uitat mai bine la banca Maria Tereza, scrie nu 1 septembriu, ci 7 septembriu…, spatarul nu poate fi reparat decat daca se face un mic stalp din beton care sa-l sustina…

La Poiana Stanii…

Plecare cu prietenii din Poiana Tapului, de dimineata…pe la 9. Se anuntase ploaie dar am incheiat excursia fara sa vedem vreo picatura 🙂

Padurea este plina de leurda, o sa dea lumea navala zilele acestea 🙂

Ghiocei in Poiana Stanii…mai sunt destui, mici si puternici 🙂

Poveste scrisa de cartite si de soareci de padure

Stana Regala

Punct panoramic amenajat peste Valea Pelesului

Drumul auto spre Poiana Stanii