Titlul este pus ca sa aiba o noima, altfel ar fi trebuit sa arate un pic mai mult diferit.

Ideea traseului a avut la baza un amestec pe baza de: peisaje, poveste, rapita, carte, apa, bicicleta, aer, soare…

Imaginez etapele traseului si nu dau share la nimeni. Nu stiu de ce. Probabil pe ideea ca m-as fi dus si singur. Bine, nu a fost asa… inca ma gandesc daca am facut bine ca nu am anuntat si alti prieteni 🙂

Traseul foarte simplu…

Vine trenul si coboram dupa o ora la gara satului Buda – comuna Aricestii Rahtivani. Satul acesta parca avea si niste blocuri 🙂

Ma opresc imediat sa pozez un monument pe care il vedeam mereu din tren:

Ridicat la Centenar

O mai luam pe niste stradute sa gasim un magazin, sa vedem ce luam dupa noi sau cu noi.

Gasim un magazin ghidandu-ne dupa localnicii intalniti si care aveau pahare de cafea in mana :))

Cumparam fiecare ce credea si plecam spre campuri:

Drumul si campul de grau

In sfarsit, primul traseu de bicicleta pe anul acesta. Tarziu fata de alti ani, mai mult din cauza zapezii si frigului :)) Oricum, eu nu ies cu bicicleta decat in deplasari mai lungi, asa prin Busteni nu are rost, pentru cativa kilometri mai bine merg pe jos.

Corcodusul deja are fructe pe cand la noi abia infloreste.

Mai incolo am vazut oameni si utilaje la treaba, imprastiau ceva din saci de rafie pe care scria azotat de amoniu.

Prima tinta era lanul de rapita

Trenul firmei RegioCalatori e la 11 in Busteni.

Ideea cu lanul nu era de a-l poza neaparat ci de a sta acolo, la peisaj, la citit un capitol de carte… 🙂

Lasam bicicleta si cam o ora am stat in acel loc.

Fain :))) Ce am visat noaptea, am facut ziua :)))

Peste tumul spre Bucegi

Voiam de cand am vazut rapita inflorita sa pozez un tumul acoperit de florile acestea.

Mai departe spre Floresti dar am facut stanga pe drumul acesta, nu ne-am dus pe drumul de langa calea ferata.

Pe soseaua dintre Nedelea si Floresti

Ne oprim la supermarketul din Floresti, mai luam cate ceva, iar uitam cafeaua… eu deja ma vedeam in fata pragurilor de apa de pe Prahova, la foc, citit, peisaj din astea… nu mai vedeam altceva 🙂

O luam pe langa gardul Nababului.

Uite ciment ce au bagat la pietricelele acelea… si gardul era kilometric. Luau bolovanei mici si ii legau cu ciment… Cred ca zidarii erau toti un fel de Parvu Mutu la casa Cantacuzinilor, imbatraneau cu totii impreuna.

Daca am trecut pe langa Micul Trianon, aici sigur era micul paradis.

Pregatim locul :))

Cel putin o ora trebuia sa ramanem aici.

E perfect 😉

Sau aproape ca mai lipsea ceva:

Nu a mai facut nimeni focul dar totul are un inceput. Bine, altii sunt si civilizati, eu daca am crescut prin padure… na, nu sunt pretentii si asteptari. E frumos de tot sa fii tu primul :))) ca e bine, ca nu, ca etc. Conteaza primul 🙂

Am mancat aici poezie si peisaj pe paine :))

In fine, plecam… dar cu gandul sa revin aici pentru jumatate de zi 🙂 Ideea este sa nu te apropii prea mult de apa pentru ca marginile sunt foarte alunecoase si cazi in apa.

Nu e rau deloc cu bicicleta pe aici :))

Ce mai abandoneaza lumea acolo unde nu te gandesti…

Langa podurile de la Bobolia

Cel vechi:

Apoi incercam un drum care era plin de bolovani si ca sa nu ne stricam starea de spirit, il parasim, pe sub un podet feroviar, pentru soseaua ce iese in Poiana Campina.

In Poiana luam in sfarsit cate o cafea si mergem in parcul „Maresal Alexandru Averescu”:

Am un atas la bicicleta ca sa nu duc nimic in spate, sa fie chiar excursie la peisaj, fara stres 🙂 Cand te chinuiesti, ai plecat degeaba de acasa :))

Ie autentica

Aici recunoastem magazinul celebru din centrul Brezei.

Am urcat in Breaza mai mult pentru prajitura:

Mai stam la o poveste mica si o luam spre Nistoresti, unde ajungem mai repede decat trenul cu 15 minute.

Ce vremuri…

Podul de la Nistoresti

Gara… dar nici nu mai conta 🙂