Plecare din Busteni pe la 8:00… si dupa unele cumparaturi plus o cafea sosim la marginea padurii la 8:35. La 10:15 eram la fosta cabana Caraiman, la 11 la Monumentul Eroilor si apoi nu am mai tinut socoteala timpului… voiam de la Omu sa coboram Bucsoiu dar cum acesta din urma era in ceata, am preferat sa coboram pe valea Cerbului. Pe la 16 eram in Busteni.
Pe Bucsoiu ar fi fost fain pentru peisaj, poze, ne gandeam si la Brana Caprelor-Malaiesti dar nu avea rost sa umblam degeaba prin ceata. Vremea… alternanta de episoade de soare, frig si vant.



























































O excursie usoara, la peisaj… poate mai spre toamna, intr-o zi senina, sa prindem o urcare pe Bucsoiu.
Agera privirea, sa descoperi minusculul bivuac 🙂
Tot respectul meu pentru alpinistii care au ajuns acolo. „Tatici de albine”, cum i-ar numi un prieten, alpinist si el dar nu la nivelul ala.
Mi-a ramas in memorie o poveste a unui alpinist roman de pe vremuri (cred ca era prin anii ’50). Spunea cum au petrecut Craciunul pe stinca, intr-un bivuac ca asta, privind cu jind luminile caselor din Busteni, imaginindu-si bunatatile aburinde ce ii incintau pe petrecareti in timp ce ei tremurau atirnati deasupra prapastiei.
ApreciazăApreciază
Multumesc, ma mai uit de colo-colo cand merg. Mai erau si altele: lacatul pe usa la cabana Caraiman, 23 capre negre din care 4 iezi, s-au pus bulgari de sare in zonele cu capra neagra (am pozat si bulgari), distrugerea intrarii in traseul de pe Jepii Mici unde iar au bagat un buldozer… mai sunt si alte detalii dar faceam un documentar…
Ii admir si eu pe cataratorii de pereti dar nu stiu de ce, nu ma pasioneaza si nu am descoperit nimic fascinant, ceea ce nu inseamna ca nu este, fiecare avem tot felul de trairi. Posibil sa imi fi ajuns parcurgerea Crestei Morarului mai demult.., m-am tot gandit dar cred ca nu am motivatia necesara 🙂 Cu atat mai putin sa incerc dormitul in perete. Cred ca ma asiguram in nu stiu cate locuri si nu dormeam o secunda :))) Tot respectul pentru ei, nu as putea niciodata face asa ceva, m-as gandi la nu stiu cate scenarii, ca poate vantul, o stanca… e solicitant psihic inainte de toate.
ApreciazăApreciază
Pai de ce „Prosteala dupa chipuri” ?! Poate ca cineva pasionat si bine intentionat isi da doctoratu in asa ceva… A se face abstractie de turmale de „doftorasi” care apar ca >bashina porcului<, (o ciuperca) dupa ploaie . Mi-ai rascolit amintiri… Era unul din traseele preferate mai ales in perioada boncanitului, traseu pe care-l parcurgeam in miz de noapte ! Cand se certa ziua cu noaptea, eram pe CEARDAC…
F E L I C I T A R I pentru poze si poteci fara numar !
ApreciazăApreciază
Adica mi s-a parut ca un fel de joc de copii care descopera muntele intr-un anumit fel. Dar poate fi o chestie frumoasa. Da, cunosc si ciuperca si specia de doftorasi de care te impiedici la tot pasul… a face un doctorat pe bune, e mult mai dificil decat se presupune.
Multumesc asemenea! Sper sa mai fac cateva trasee anul acesta.
ApreciazăApreciază
Tricolorul a apărut undeva pe la mijlocul secolului XIX. Creștinismul în România, prin secolul III-IV. Iar dacii, cel puțin în forma lor dacică, au încetat să mai existe de prin secolul al II-lea. Nu prea îmi explic ce a vrut să spună autorul cu „șaorma cu de toate” pe steag… a băgat simboluri să fie cât mai multe. Iar octogonul ăla habar nu am ce este. Probabil flacăra violet. Știau dacii de tricolor, cum știau popoarele precolumbiene de Donald Trump.
Lupul dacic pe vârfurile din Bucegi este inept. Nu am auzit niciodată la modul real de o prezență dacică sus în Munții Bucegi. Adică demonstrabilă cu dovezi istorice precum în Munții Orăștiei. Da, Munții Bucegi se aflau pe teritoriul Daciei, dar dacii nu aveau ce să caute pe crestele Bucegilor. Nici pe Vârful Ocolit și nici pe Vârful Caraiman. Să nu uităm că în acele vremuri nu erau nici poteci, nici telecabină și probabil trebuia să urci prin niște păduri dese de nu mai găseai drumul de întoarcere. Nu existau lanterne, iar cu torța riscai să dai foc pădurii… Nu aveai cort. Nu aveai rucsac. Dacă te mai prindea și o furtună cu trăznete sau te rătăceai, nu exista salvamont să te salveze. Iarna nici cu gândul nu ai fi putut urca. Dacii au existat, dar nu pe crestele Munților Bucegi sau Făgăraș. Adevărul este că în anii 100 înainte și după Hristos, era cam greu să urci chiar și până la Cota 1400, iar pe vârfuri era și mai greu. Speranța de viață în acele vremuri era undeva pe la 30 de ani. Nu existau nici spitale și nici salvamontiști geto-daci. Poate doar piramida aia cu raze colorate extraterestre și energii ce îi mai salva. Pot crede că se practica păstoritul în văi, dar altfel, nu prea cred că urca nimeni până la Omu sau pe Bucșoiu. Viața în acei ani era scurtă, simplă și grea. Să fim serioși, simbolurile dacice sunt ale noastre. Civilizația dacică a existat pe aceste meleaguri. Însă munții înalți, în vremurile civilizației dacice, nu aparțineau oamenilor. Prin urmare nu aveau pe vârfuri nici steaguri, nici lupi dacici și nici cruci. Ne batem în piept ce drapeluri tricolore cu lupi dacici fluturăm noi, dar nici măcar istoria nu ne-o cunoaștem.
Cam aglomerate vârfurile Bucegilor în ultima vreme. Nu se poate chiar pe fiecare vârf să punem fel și fel de drapele, statui, momâi, simboluri, embleme, plăci comemorative și deșeuri. Tot felul de dobitoci lipesc abțibilde cu echipe de fotbal pe stâlpii de marcaje – ce legătură există între un sport apărut de nici 150 de ani și munți vechi de milioane de ani? Sau abțibilde cu tot felul de cluburi montane sau site-uri. Muntele nu este spațiu de afișat publicitate și nici propagandă. De orice tip ar fi ea. Îmi apreciez steagul propriei țări, dar pe cel mai înalt vârf și atât. Idioții nu realizează că prin folosirea excesivă banalizează sacralitatea unui simbol. Fie că este tricolorul sau crucea. Înțeleg drapelul pe Omu. Înțeleg drapelul de pe Vârful Grecului. Plus că e penibilă aglomerația – avem ditamai Crucea Eroilor sub vârf și mai adăugăm și noi o ghighineață pe vârf… ca să ce?? Ca să ne dăm mari pe facebook ce becali suntem noi că am pus noi steagul pe un vârf la care ajungem cu mașina… A mai fost un „geniu” care a lipit ditamai meșa de plastic cu Simona Halep pe Vârful Caraiman. Ca și când Vârful Caraiman ar fi fost fan tenis sau proprietatea lui personală. Lipirea probabil s-a făcut cu bormașina, adică prin degradarea stâncii. Dacă mai avem 5 campioane la tenis, ce o să facem? O să găurim Caraimanul de la atâtea bormașini cu care am lipit meșele cu numele campioanelor cu mingiuca? Muntele nu este sufrageria noastră. Se pare că după 30 de ani de capitalism cocălăresc, mulți au uitat acest lucru. Mentalitatea de vătaf și lipsa de educație elementară strică puținele locuri frumoase care au mai rămas în acestă țară. Nu trebuie să punem cruci și drapele chiar pe fiecare vârf. Nu trebuie să ne scriem cu carioca și spray-ul pe stânci sau pe marcaje. Muntele trebuie să rămână munte. Adică natură.
Mi-ar plăcea să citească acest text și cineva de la Administrația Parcului Bucegi sau de la Salvamont. Poate face cineva o aplicație sau pune niște afișe în cabane, telecabină, hotel etc că munții nu sunt sufrageria noastră personală.
ApreciazăApreciază
Evident ca sunt niste acte greu de inteles plantarea atator cruci si steaguri pe toate varfurile montane. De-ar fi fost vreo traditie, vreun istoric, cum ar fi pe vf. Plesuva la Comarnic sau vf. Claia Mare din Bucegi (unde a fost dus special un stalp de steag in urma cu peste 50 de ani). Legatura dacilor cu tricolorul este un fel de ghiveci 🙂
La treaba cu dacii pe Bucegi am o opinie diferita. Sunt convins ca au fost pe Bucegi, Cezar Bolliac a descoperit urne cu cenusa, ceramica dacica, le-a prezentat in ziarul sau in 1870. Insa, intelesurile actuale l-ar demoraliza pana si pe Densusianu. Istoricii antici, de exemplu Florus, spunea ca „dacii traiesc nedezlipiti de munti” iar Xenofon face precizari referitoare la hrana getilor precum si amplasamentele unor cetati sugereaza o legatura puternica a acestor stramosi cu muntele. Clar ca nu la modul cum se pune azi problema. Uite, ca exemplu, nu poti compara branza de la munte cu cea de la ses. Pasunile alpine sunt mult mai calitative, se simte asta la gust, la miros.
Ne intoarcem tot la educatie, vezi degringolada din societate, orice sector este in haos, nu stie nimeni de ce sa se apuce, azi se da un ordin, maine se modifica. Posibil ca am primit o libertate si o democratie cu care nu am stiut ce sa facem, fiind neobisnuiti cu asa ceva.
Sunt sigur ca niste afise ar fi o solutie ideala, simple si sub ochii oricui. Daca nu vad cei de la Parc, am sa le semnalez propunerea ta.
Multumesc!
ApreciazăApreciază