A venit prima iesire cu bicicleta pe anul 2021. Ce ne-am incurcat pana a iesit. Cati ne-am incurcat si cati am plecat. Dar cati ne-am intors :)) Si cu ce febra…
Studiind alte ture, imagini actuale si vremea, propun amanarea deplasarii si o iesire cu alti baieti prin muntii Baiului. Ei s-au dus in Baiu si excursia a iesit bine, noi am plecat in jos. Cand toate sursele dau pacla, ceata la Breaza si Campina, asa si este. Tot am mers ca unii sunt incapatanati. Cica asa arati ca esti de cuvant, ca faci ce ai zis :)) Bine, este un demers stupid…. dar na, asa ca in dreptul meu asez colanti si pantaloni, folosesc si foita termica de la Marathom 7500. Ma gandesc ca daca o pun peste o bluza cu maneca lunga si apoi o geaca e perfect, nu simt vantul.
De mai multe ori m-am felicitat pentru aceasta alegere pe traseu fiindca nu am avut nicio problema. Mi-am luat si manusi 🙂
Luam trenul si ne bucuram ca exista Regio Calatori, ba mai mult le-am adresa multe felicitari pentru 2 trenuri introduse recent in intervalul 17-19:30 in Valea Prahovei; unul vine de la Brasov si altul de la Bucuresti. Se potriveste perfect cu expeditiile noastre pe doua roti. La CFR am plati pentru biciclete 15 lei pe nu stiu cati kilometri, putini, pe cand la Regio Calatori cred ca este cel mult 5 lei/bicicleta. De aceea si sunt pline vagoanele de biciclete la ei vara si goale la CFR. Numai cand vad coloanele de masini pe DN 1 iubesc trenul. Ma depaseste problema cu de ce stau atatia oameni in coloana. Ce vor, unde se duc?
Prima reactie cand mi-am pus cos la bicicleta, a fost ca „uite ba’, hahaha” :)))) Nu l-am pus ca sa car ceva greu sau pentru altceva de genul. L-am montat ca sa nu mai umblu cu nimic in spate, sa merg lejer, la peisaj 🙂 Ma enerva rucsacul in spate. Cum nu sunt niciun ciclist, sunt doar ceva pe doua roti care merge cum vrea, e ok cosul. Nu ma grabeste nimeni, merg unde vreau, cat vreau, ma opresc unde vreau, free total :))
Coboram in Breaza si apare impactul cu ceata. Facem niste cumparaturi si schimbam traseul. Nu eu, ca il schimbam demult ci vremea indemna la asta. Asa ca, prima despartire… eu ma dau neutru, ca oriunde e bine 😉 In doi e altfel si Talea devine obiectiv. Fortez un pic cu Muscelul si intoarcere prin Moroeni dar nimic. O bag pe aia cu daca Dany a alergat de la Comarnic pana acasa prin coclauri, venim si noi lejer pe biciclete.
Trecem de ultima biserica a Brezei
Prea batea soarele in cuptoare
Pe aici nu mai era ceata… Talea 8 km. Parca primii 3 sunt mai grei. Pe mine nu ma afecteaza pentru ca nu ma intereseaza nici urcusul, nici coborasul. Cand mi se pare ca fortez, ma dau jos, merg pe langa 🙂 Nu vreau sa dobor niciun record, nu am nicio intrecere si oricum trebuie sa ma opresc, ba la o cruce veche, ba la o casa veche, ba la nu stiu mai ce mi se pare…
Urcusul mare e pana aici, de aici e bine pe bicicleta. 20 de minute ne-a luat, am ajuns insa neobositi ca doar mergeam pe langa ele 🙂
Pana aici am mai ramas un pic in urma, la o cruce din lemn si nu reuseam sa vad anul. La intrebarea „ce tot astept” raspunsul mi-a venit instantaneu: „raspuns bun la infricosatoarea judecata” :))) Am ras cred ca vreo 5 ore, de cate ori imi aminteam sau de cate ori se intampla vreo discutie telefonica. Dupa care am mutat problema la colegul de drumetie in curte, ca el asteapta raspuns bun dar din pacate e negativ….
Ma intrebase anul trecut un prieten ce nume i-am dat. Intrebasem: la ce? El: la bicicleta. I-am spus ca bicicleta :)) El mi-a zis fir-ai al naibii de simpatic :)))
Aici, pauza de poze, colegul era pe la vreun kilometru in fata. Sta bine rucsacul in cos, i-am pus o chinga parca ii spune, elastica. Mai jos am incercat sa intarat niste caini, un fel de ciobanesti ce stateau langa drum, dar nu am reusit. Cainii parca priveau uimiti… stateau mai departe tolaniti pe niste paie. Cine stie cati din astia ca mine mai vazusera.
Tocmai ce „plecase” plafonul de ceata si uite ce lasase in urma.
Alone 🙂 Cica, mergem toti, ne intoarcem toti. Eu nu zic ca nu dar parca nu e niciun razboi si printre noi umbla multi cu felurite idei, fixe mai ales. Asa ca fiecare este cu ritmul lui 🙂 A, si mi-am adus aminte de ceva… nu doar ca pe 20 februarie au fost 9 ani de la moartea parintelui Ioanichie si nu am mai scris ca e bine sa ne amintim fiecare… ci, ca intr-o zi de februarie se implineau 20 de ani de cand incheiasem cu stagiul militar. Si ghici ce? In aceeasi zi primesc o adresa de la MApN :))) Ma uit prin plic fara sa-l desfac si vad ceva de dimensiunea unui ordin. Zic: „Ba’ esti prost! Nu ca pe astia ii mananca pielea!” :)) Dar era ok 😉
In Talea dupa ce trecusem prin satul Plaiu, apartinator tot de comuna Talea.
Este un drum forestier prin departare care iese si in Ghiosesti dar ma gandeam ca e plin de noroi. Si parca era deranjul prea mare 🙂
Aici, la primarie, tocmai cand reunisem echipa ma trezesc vorbind ca primarul a stricat scarile intentionat ca sa nu mai vina oamenii in audiente si ca… evident pentru acest lucru nu o sa aiba un raspuns bun la infricosatoarea judecata :)))
Biserica din Talea
O pictura interesanta intr-o troita.
La Monumentul Eroilor
Am mai vazut pietre rotunde dar acestea ai spune ca sunt…
O luam pe dealuri pe un soare nostalgic 🙂 … „Bicicleta” :))
Mai luam pauza de peisaje:
Casa aceea mi-a placut mereu. Cu acoperis din sindrila…
Ne mai uitam si dupa altceva, dupa un loc de… foc.
Vedem releul de pe Costila si de aici, Crucea mai neclara dar este si ea.
Cat ne-am uitat de biserica si nu am vazut-o. Acasa vedem ceva din ea…
Incheiem cu pozele, cu privitul si pierdutul in spatiu si timp, ca ne astepta o vatra pentru foc. In jurul focului, privim spre Talea si cadem de acord ca este o comuna frumoasa, cu oameni muncitori, uniti, cu bun simt…
Identificam repede materialul lemnos necesar fiindca tata-mare avea padure demult pe acolo… acum e sigur la infricosatoarea judecata dar nu cred ca o duce rau ca ioc lemne sa-l incinga 🙂 Bine ca le-a dat din timp :))
Carnaciorii sunt ca nu stam asa aiurea la foc. Cum sa pierzi timpul cat ard lemnele…
Dupa 3 gratarase am abandonat 🙂
Lasam locul panoramic in ordine si o luam la plimbare pe jos. Mai mult eu care ma sui pe toate culmile intalnite. Aici, se vede ca e loc de foc de tabara dupa urmele de foc anterior 🙂
La un semn deschisa-i poarta
Imparatia cartitelor
Trag ai nostri. Chiar tragea cineva… cat am stat pe acolo, am auzit 6 focuri de arma in imprejurimile comunei.
Pana la urma luam directia „acasa”.
Pe carari ocolitoare DN 1, cascand ochii la Prahova, vad ceva ce nu mai vazusem pana atunci pe acolo… deoarece nu am fost atent sau era vegetatie.
Cel mai probabil este un picior de pod construit inainte de anul 1879,cand nu exista calea ferata… si pastrat „sa tina” terenul. Am cativa prieteni care repertoriaza podurile de piatra…
Cred ca as putea posta cel putin o data pe zi, chestii mai putin sau deloc stiute, descoperite de mine, de prieteni cercetatori, preoti, profesori… dar ele devin doar distribuiri pe facebook si nu ajuta cu nimic. Am o alta strategie, mai eficienta.
Cascada Conciului, un loc cu multe amintiri. Dar amintirile daca nu avem grija de ele nu se mai pot repeta. Legat de aceasta cadere de apa, mi-a scris cineva ca de la el stiu de cascada, ca el a scris. Eu cand mergeam la cascada aceasta el de abia vedea cum arata lumea dincolo de poarta casei. I-am dat un link si s-a convins 🙂
I-am facut mai multe poze, sa ajunga 🙂
Trecem de un canton cu multi caini, o herghelie 🙂
Tunelul… unde au cazut trenurile.
Cam de pe la cascada, propun o alternativa: „o regrupare” in Comarnic, la prajitura, cafea, alte alea. Calculul meu era ca inainte era zapada si noroi, vazusem din tren de dimineata terenul, si in cat timp vom ajunge la Valea Larga am fi fost in Comarnic. Cat stateam la masa venea trenul si acasa. Nu a functionat ideea si mi-am vazut de treaba.
Dincolo de canton zapada si noroi motiv pentru care la intrarea in Sinaia am ramas iar in urma sa-mi aranjez bicicleta. De aceea si dupa vreo 3 ani, bicicleta e ca noua 🙂
Mai prind cateva poze cu peisaje si cam gata…
Nu stiu cati kilometri au fost si cred ca pe la 17 am ajuns acasa. E multumitor pentru prima iesire…
BUCEGI NATURA 2000 
Ce febra? De care? Febra musculara?
ApreciazăApreciază
Musculara, clar 🙂 Dar, acum pe seara, e bine… am mers mult azi si lucrurile erau mult mai importante decat o banala febra. Bine, nu in plimbare ci cu tot felul de treburi. Astept 1 august cand inchei toate proiectele si intru in alta etapa a vietii :)))
ApreciazăApreciază
Ce bine ca ai pozat cuptoarele de la Gura Beliei. De cite ori am trecut pe acolo eram in graba si nu am putut opri sa le studiez cum trebuie. Stii ceva de istoria lor? Am vazut pe o harta mai veche ca sint cuptoare de var si dincolo de drum era o intreprindere de prelucrare cu concasoare.
Sa fi avut legatura cu fabrica din Comarnic?
ApreciazăApreciază
Salut, Vlad. Au o istorie de vreo 130 de ani; apartineau printului George Valentin Bibescu. S-a incercat si clasarea lor… nu stiu sa mai existe ceva la fel in Romania si atat de bine pastrat. Sunt pareri ca ar fi functionat si cativa ani dupa Revolutie, insa nu am verificat. Este clar ca ar trebui sa apara in LMI dar drumul este un pic cam lung. Trebuie un dosar sustinut pe lucruri fundamentate: studiu istoric, fisa de clasare si, mai important de toate, este sa existe intentia proprietarului. Sigur este cineva proprietar fiindca sunt mai multe camere de supraveghere in perimetrul lor. Si atunci proprietarul poate nu vrea… poate are alte intentii. Spre deosebire de alte propuneri pentru clasare consider ca sansele sunt mari-mari. Normal ar trebui sa devina monument istoric, sa fie conservat si vizitabil. Majoritatea oamenilor nu intelege ca asa cum unele obiective care vorbesc despre istoria noastra, au trecut prin timp pana in zilele actuale, asa si noi avem obligatia de a trimite in viitor aceasta mostenire care spune despre noi. Sunt constructii, lucruri irepetabile, pe care nu le va mai face nimeni pentru ca progresul tehnologic impune altceva. Adesea vechi a devenit sinonim cu mizerie, inutil, bani ingropati. Tine mult de nivelul de educatie 🙂 Ne place ce au altii pe la ei prin tara, apreciem si vorbim de modele. Ei au pentru ca de generatii tot pastreaza, se strica, restaureaza. La noi circula povestea ca decat sa bag bani in ceva vechi, mai bine fac ceva nou. Insa, nu este acelasi lucru: faci ceva frumos dar depersonalizezi obiectivul, ii anulezi amprenta, trecutul, devine doar o alta constructie. In cazul de fata, primaria ar trebui sa intervina pe langa proprietar si sa-l ajute si la documentatie dar si la accesarea unor fonduri pentru conservare. Ca asa, omul acela nu o sa faca nimic; poate ca intelege ce detine dar nu vede motivul pentru care sa bage banii lui…
ApreciazăApreciază
Corect, ca monument istoric este in primul rind un bun al comunitatii si atunci ar trebui sa fie intretinut si din banii comunitatii, nu numai ai proprietarului.
A propos de monumente, chiar acum am aflat ca gara Comana, impreuna cu magazia de marfuri si turnul de apa urmeaza sa fie demolate si inlocuite cu doua containere sub pretextul modernizarii liniei. Nu sint clasificate ca monumente istorice desi sint parte din prima linie din Regat.
Gara a mai fost modificata insa turnul de apa si magazia sint in forma originara si au o forma unica la nivel national. Turnul de apa mai are un frate la Giurgiu si mai avea unul la Filaret, demolat si el intre timp.
Sint foarte dezamagit ca sint contemporan cu aceasta porcarie si nu stiu ce sa fac sa o opresc. Pare ca sintem un grup de timpiti care ne opunem „progresului”. Nici nu trebuie sa fie monumente istorice, e suficient sa fie lasate in pace, ca nu incurca pe nimeni in afara de niste birocrati incompetenti si prosti. Definitia prostului e „unul care aduce pagube altora in mod intentionat fara sa aiba vreun beneficiu din asta”. Offf!
ApreciazăApreciază
Cu gara Comana ii poti semnala problema ministrului Catalin Drula. Il gasesti pe Facebook dar ar fi bine sa trimiti si o adresa la minister in care sa prezinti problema detaliat, cum a fost demolat turnul de la Filaret etc. Sa-mi dai si mie apoi un forward ca stiu personal cativa deputati si senatori ai Aliantei si poate se face ceva. Sansele sunt mari pentru ca ministerul este in „curtea” Aliantei si nu trebuie pierduta ocazia. Mai sunt si alte foruri culturale care pot lua atitudine, nu este de ignorat nici presa. Tu daca faci sesizarea si o documentezi cu poze, gasim cui sa o trimitem.
Imaginea ta despre realitate chiar asa si este, deocamdata, ici-colo, mai exista cate o voce care propune/apara ceva; si atat societatea cat mai ales politicul cred altceva, ca se opun „progresului”.
Exact, nu totul trebuie sa fie monument istoric, dar chestia e utila pentru a fi trasi la raspundere din punct de vedere juridic aceia care pun gand rau unor astfel de obiective. Plus ca acest statut mai si obliga 🙂 Pana la urma asta cu monumentul istoric e mai mult pentru a sublinia importanta, a constientiza lumea, un fel de mandrie nationala. Daca am fi civilizati, am avea respect fata de tot ce avem in tara, fie mediu, cultura, istorie…
ApreciazăApreciază
Salut
Am alcatuit un document/sesizare cu niste poze si comentarii, am trimis pe la inceputul lunii o versiune mai rudimentara si mai formala a lui la minister si astept inca raspunsul. Nu am prea mari sperante dar macar am incercat. Sint sigur insa ca exista metode mai bune.
Eu nu am Facebook dar dai imi scrii in privat o adresa de email, pot sa iti trimit documentul. Nu am talent literar, am scris citeva idei acolo dar, in functie de destinatar, cred ca ar trebui putin reformulate si adaptate pentru a fi mai percutante.
ApreciazăApreciază
Salut!
Imediat iti trimit@
ApreciazăApreciază