„Se muta Sfinxul din Bucegi, un pic mai incolo!” Pe culmile montane cu demagogia, lipsa de profesionalism si nebunia!

Uneori, as vrea sa nu mai scriu nimic, sa nu mai imi pese de nimic. Dar nu prea se poate, unii suntem defecti si tot comentam, vrem sa facem, d-astea…

Alteori, ma bucur ca am blogul si pot sa informez lumea, sa vorbesc cu ei, sa spun ce doresc, sa le prezint realitatea din Bucegi.

Am auzit ca se muta Sfinxul. Va rog sa fiti putini realisti, obiectivi, adica normali, daca mai puteti in vremurile acestea…

Dvs. constientizati ca acel Sfinx este de fapt un urias mastodont din piatra, de „n” tone… care nu poate fi dislocat, cu atat mai putin mutat?

52

Dom’ne da’ spune unul o prostie si toti o preluam si ne inflamam… Cadem in tot felul de presupuneri de dragul spectacolului. Eu zic asa: cine spune ca Sfinxul va fi mutat, nu a fost niciodata la Sfinx, nu stie ce este. Acea stanca uriasa nu o va putea nimeni muta de acolo, niciodata, sau cel putin pana murim noi 🙂 Eu cred ca am pierdut simtul realitatii si ne bufonizam pe zi ce trece.

Exprimarea cu mutarea Sfinxului apartine directorului Parcului Natural Bucegi si este scoasa din context. Directorul a avut o discutie cu un proprietar de teren, i-a spus acela ca are Sfinxul pe „terenul sau”… omul suparat ca nu poate construi pe acolo o fi zis la nervi catre seful Parcului… ca nu-l intereseaza, sa-si ia Sfinxul. Ceva de genul. Noi daca suntem oricand gata sa fim pacaliti si foarte naivi, luam de bun acest spectacol si tipam dupa bietul Sfinx, sa nu pateasca vreo mutare.

Zona Sfinxului si a Babelor si nu numai, face parte dintr-un proces/litigiu intre Dambovita si Prahova, fiecare doreste sa fie pe teritoriul lor. Nu o sa vezi niciun edil din Busteni sau din Moroieni ca o sa zica, da, sa se mute Sfinxul 🙂 Imi place sa cred ca nu suntem condusi de pacientii unor spitale de profil!

Acum apare unul care zice ca este pe acolo proprietar :)) Ok, sa presupunem prosteste ca asa ar fi! Dar oricine, in Parc, are nevoie pentru o constructie de avizul Administratiei Parcului Natural Bucegi… condusa de d-l director, cel de mai sus 🙂 Deci eu si proprietar pe bune daca as fi, daca m-a facut mama norocos sa am Sfinxul in curte 🙂 nu pot sa imi bat joc de tine care trebuie sa-mi dai primul act, de baza in tot ce voi face 🙂 Apoi Sfinxul prin lege este monument al naturii, Agentia pentru Protectia Mediului credeti ca vreodata va da vreun acord sa mute cineva Sfinxul? Dar eu pun intrebarea prosteste, asa ceva este o nebunie, o tampenie din acelea pe care doar noi, romanii, le putem da nastere. Maine aflam ca se va muta Crucea si stanca de la Omu va fi carata mai aproape, poate in locul Sfinxului 🙂

Am vazut ca a facut cineva o petitie sa nu fie mutat Sfinxul. Nu pot sa rad pentru ca mi se pare tragic. Cineva crede pe bune ca va fi Sfinxul mutat. Mai poate fi spus ceva???

Oameni buni, Sfinxul nu este amintirea din gips ce o luati cand plecati acasa de pe tarabele localnicilor, nu este figurina de pe birou, este ceva imens, o stanca uriasa, gigantica 🙂 Careia ce trebuie sa-i facem? Sa-i punem roti? 🙂 Dar cum? Sapam dupa stanca in adancul muntelui? Cu ce-l tragem, cu ce-l miscam? Unde vrem sa-l ducem? 🙂 Cine plateste? Cine scoate banii pentru o astfel de „operatiune”? 🙂 🙂

Deci noi poate ca traim in Romania, dar Romania nu este un desen animat, nu este o lume imaginara in care ce gandim se si poate intampla, dupa vreo zi sau doua!!!

Sa semneze cine doreste acea petitie, eu refuz sa iau parte la un asemenea circ. O petitie serioasa propune o schimbare, are un obiectiv normal. Daca se face o petitie impotriva defrisarilor sau altceva imperios necesar, da… as participa, dar la asemenea nebunii, pardon!

Mai bine v-ati gandi cum sa importam normalitate. In timp ce noi visam ca muta cineva Sfinxul, primul ministru olandez merge la serviciu cu bicicleta:

image-2015-10-25-20528886-41-ministrul-olandez-mark-rutte-drum-spre-muncaDar bine, noi daca am avea un edil care sa mearga pe jos, am zice ca e prost. Am rade de el ca nu stie sa fure. Ca nu e smecher. Ca doar prostii si saracii merg pe jos sau cu bicicleta. Putini am intelege ca nu trebuie sa stai neaparat in Mercedes sau in Lamborghini ca sa fii om, ca sa fii in slujba cetatenilor.

Locul „fermecat” de la confluenta unor vai din Bucegi

Undeva, prin zona Bucegilor… Daca amprentele trecerilor unor oameni raman prin anumite locuri, vesnic,  sa zicem? Sau ce inseamna vesnic?! Poate retine o anumita zona amprentele unor evenimente trecute?

Sau… unii dintre noi nu cumva se pierd in tot felul de inchipuiri si ajung sa creada doar in ceea ce le spune mintea? Daca nu cumva ne pierdem in intelegeri proprii despre lume si nu intelegem ca nu suntem facuti decat pentru anumite lucruri! 🙂

Bun, fara doar si fara poate, exista un Creator. Trebuie sa fii orb de bunavoie si prea robit de viata materiala, ca sa nu intelegi ca totul din jurul nostru, inclusiv noi, suntem parte dintr-un „Proiect”. Nu-l putem intelege pe deplin, pentru ca nu avem ce ne trebuie. Ca si cum nu poti face cumparaturi, fara sa mergi cu bani in buzunar. Daca am intelege tot, nu am mai avea intrebari, am detine doar raspunsuri, ceea ce ne-ar face deopotriva cu Dumnezeu… si nu poate fi decat Unul.

La scara Creatorului, poate nu inseamna prea mult ca timp o viata de om… poate ca noi evoluam gradual, primind informatii asa, nu toate deodata.

Dincolo de aceasta paranteza, sunt locuri in Bucegi unde te simti bine. Acum, unii vorbesc ca depinde de context, de starea de spirit, de prieteni, de diverse… nu stiu de ce, dar mereu parca noi cautam raportari la cei de prin preajma, oare daca ei rad, trebuie sa radem si noi?.. chestii din acestea. Ideea este ca fiecare experimenteaza/intelege pentru sine…

SAMSUNGAici si dincolo

Un astfel de loc este la confluenta a doua vai -fiecare curgandu-si apele laolalta cu povestile lor milenare- : Valea Cerbului si Valea Morarului!

Privesti spre acel loc unde cele doua ape se aduna. Da, este mai mare si mai vijelioasa Valea Cerbului. De aici si pana in amonte se desfasoara, de fapt,  adevarata Vale a Cerbului. Nu se compara cu apa de mai jos de cabana Gura Diham si de prin oraselul de corturi intins prin poieni, aceea este o alta faţă.

Trebuie sa stai mai jos cu circa 15-20 metri, ca sa poti cuprinde cu privirea ambele fire de apa, ca sa vezi mai bine cum apele se unesc… ca doi frati! 🙂 Dar oare unde sa stam sa privim mai bine acest freamat de ape?… poate ca si in acest loc se mai intalnesc zanele din cartea lui Nestor Urechia – „Zanele din Valea Cerbului” 🙂  o carte aparuta in anul 1904 si tiparita apoi in cel putin 15 editii. Povestitorul ne spune ca in urma unei intalniri, zanele cad de acord sa spuna in fiecare zi, fiecare cate o poveste.

Azi sunt Rusaliile… din cartea de mai sus aflam ca Zana Zanelor povesteste cum un baietel pe nume Prichiduta, fiul Catrinei din Busteni, ii aduce domnitei Dedetica darurile furate de Rusalii: bunatatea, frumusetea si intelepciunea…

Cam asa scrie in carte 🙂 Ieri, cred ca a fost sigur o zana pe acolo, Zana de la confluenta vailor de mai sus. Nu gaseam un loc unde sa stam si tot ne invarteam pe acolo, nu era potrivit nicaieri, pana la urma doar nu era sa ramanem in picioare. Am gasit un loc frumos, in fata era confluenta cu apele zgomotoase, in stanga stanca la care vin tot felul de persoane, fiecare cu propriile concluzii (unii o ating si spun ca se incarca de energie, altii spun ca a cazut din cer sau ca pare un mormant pietrificat, ori o piatra funerara de la capataiul unui urias… sunt multe teorii!), in dreapta o poiana pe care se ridica un monument din care astazi nu se mai pastreaza nimic. Monumentul cu aspect de piramida a fost ridicat in urma cu peste 80 de ani… la baza avand multiple parti omenesti. Dar aceasta este alta poveste… toate la timpul lor. Azi, pe acolo, este doar o poteca printr-o poiana cu bolovani… a, si sa nu uitam de mica pestera din apropiere. Oare mai stie cineva, cine si de ce a sapat-o, si cand?

SAMSUNGDintr-o privire

Ne asezasem, asadar, intr-un loc special… norii fugeau pe cer, dar vantul nu sufla prin acel loc prea tare, padurea avand rol de scut. La orizont se derula vreme buna, vreme rea, dar parca nimic nu intervenea in peisaj… a fost un vis de cateva ore. Treaba cu visele frumoase este cam problematica 🙂 pentru ca nu stii niciodata cand mai ies la lumina si daca se mai aseaza in acelasi cadru… povesti cu zane, contopirea apelor din doua vai, piatra misterioasa, poiana cu un fost, dar grandios monument, nu departe de micuta pestera cu banci, foc-aer-apa-pamant, al cincilea element-Zana de la confluenta 🙂 Chiar frumos si deosebit de linistit acel loc… in astfel de zone, mereu este altfel, niciodata la fel!

SAMSUNG🙂

Epilog: „Imagini” cu ochii inchisi si deschisi in evantai!

La plecare, pe langa oraselul de corturi cu un cer interesant:

SAMSUNG

SAMSUNG

Si o punte peste apa, spre curtea unui cetatean:

SAMSUNG

Nu am cum sa inchei, fara a prezenta si doua imagini sinonime cu dezastrul si risipa:

SAMSUNGTelegondole care trebuiau sa urce si sa coboare turistii la si de la Vf. Omu

SAMSUNGOdinioara, sa tot fie 10 ani de atunci, se discuta, inclusiv la Tv, de un proiect de anvergura: o instalatie de tip telegondola trebuia montata pe Valea Cerbului pana la Vf. Omu. Instalatia a fost cumparata si apoi abandonata prin padure. Cu timpul, tot ce era fier a fost furat si valorificat. Telegondolele au geamurile sparte si au fost aruncate in apa paraului. Oare a platit cineva pentru esecul acestui proiect? O fi fost tras cineva la raspundere pentru sumele mari risipite ori s-a contabilizat… ca o alta teapa data bugetului statului?

Momente si dileme prin Bucegi

Intai sa va arat cat de mari sunt irisii adusi in 2012… ca iar au crescut 🙂 Anul trecut a inflorit unul si asa am stabilit   ca este vorba de specia Iris Aphilla ssp. hungarica. In Parcul Natural Bucegi aceasta specie este mai rara ca floarea de colt… am mai zis eu de cateva ori, dar simt asa nevoia sa mai bat toba inca o data 🙂 Aceasta din urma, adica floarea de colt, o gasesti in multe locuri in zeci de exemplare, pe acest iris doar intr-o zona.

Bineinteles ca eu fac deseori ce mi se pare mie ca este bine si azi nu mai este doar o statiune de irisi, sunt mai multe. Am mai risipit din ei… mi s-a parut mie ca stateau cam inghesuiti 🙂 Si am de gand in acest an sa duc 5- 10 plante pe muntele Jepii Mari si alte 5- 10 plante in zona muntelui Moraru… in ultima zona este o mare diversitate floristica si nu trebuie sa lipseasca de acolo acel iris.

1Un ghiveci mare il tin afara, altul mai mic in casa… sa vad eu care frunze cresc mai repede, diverse 🙂 Sa nu uit sa repet istoricul acestei specii… prin anii ”60-’70  specia era destul de raspandita in niste poieni de sub un abrupt. In timp, padurea de molid s-a intins si a ocupat acele poieni, iar la poalele crengilor dese nu se poate dezvolta nimic. Intr-un singur loc mai ramasese circa 150 de plante… am taiat pe acolo tot si nu mai pot fi sufocate florile acestea…

2O masina veche, abandonata, nu au avut cum sa o fure cu totul…

3

Si am ajuns la o dilema, subiectul principal cred, 🙂 al articolului:

5Stiti ce este piatra aceasta? Unii da, cei mai multi nu…

Aceasta stanca atrage sute de oameni in fiecare an. De regula, eu ascult tot ce se spune despre Bucegi, calculez apoi pe baza a ceea ce stiu, nerespingand ca nefondat nimic… apoi trag concluziile mele. Nu imi bat joc de nimeni, fiecare crede in ce doreste. Uneori, nu ma pot abtine cand vad anumite prostii si atunci creez alte impresii. Ei bine, la aceasta piatra vin oameni care cred tot felul de lucruri. Unii nici nu fac poze pentru ca ei cred ca nu isi are rostul… nici macar nu vor apuca sa faca o poza ca se descarca bateriile/acumulatorul… Adica asa cred si de ce sa se mai oboseasca. Va dati seama ca este o prostie uriasa…

Este ca in Pestera Ialomitei unde multi cred ca daca nu ar fi iluminata electric nu s-ar putea intra decat cu torte, orice lanterna se stinge din cauza unor energii. Va dati seama, trebuie sa fii un pic normal si nu foarte destept, ca sa-ti dai seama ca nu este adevarat.

In schimb, sunt tot felul de lucruri care deocamdata nu au o explicatie, ceea ce nu inseamna ca trebuie aruncate la cosul de gunoi al mintii. Cum este la Vf. Bucura, cum nu este la Sfinx… la Sfinx nu este nimic, este doar o iluzie colectiva, toate documentele de la inceput de secol XX arata ca nu exista acel monument in forma actuala, era doar o stanca, caruia ulterior i-au fost adaugate prin sculptura anumite trasaturi umane… ceea ce nu prezinta totusi prea mare importanta si nu poate schimba semnifiicatiile de loc de cult al Platoului Babelor.

6Legat de acea piatra, intr-adevar sunt niste chestii ce retin atentia… pe masura ce apropii telefonul, liniutele de la semnal se pierd… aproape de stanca semnalul dispare 🙂 Da, poate fi interpretat in diferite feluri, intelegem ce dorim… poate ca este un punct mort si nu este semnal, poate este altceva… Deci chestia cu telefonul care isi pierde semnalul pe masura ce apropii telefonul de suprafata stancii, nu dupa stanca, este reala si o probez de cate ori trec pe acolo… asa imi place mie 🙂

Stanca, datorita formei sale, a indus unora ideea ca este un sarcofag din piatra sau piatra de la capataiul unui urias. Am citit si ca ar fi de origine nepamanteana 🙂

7Copacul in cadere a ocolit stanca, asa se spune…

Acum ar trebui sa mai adaug ceva… am un mare noroc, cred ca fiecare ne nastem pentru a face cateva lucruri. Este o mare eroare in care traim si aceasta se datoreaza materialismului care ne ocupa mintea. Astfel, nu putem evolua si altfel, ce se spune despre Dumnezeu pare o simpla poveste cand privesti de exemplu la un …Porsche Cayenne 🙂 Unde este El ca nu-L vedem, pe cand masina este in fata noastra. Lumea aceasta a fost conceputa de un Creator si noi suntem facuti pentru a vedea doar unele lucruri, probabil sunt o imensitate de alte lucruri pe care nu le vedem pentru ca nu am fost conceputi si pentru acelea… vom fi poate upgradati in timp 🙂

A doua zi, am aflat rasfoind o carte mai veche, ceva interesant. Odata, a fost ceva chiar in aceste locuri, unde este si piatra aceea si vorbim de documente ce atesta ce ar fi fost. Dar aceasta este cu totul deja alta poveste ce trebuie inclusa in ghidul zonei…

Mai departe de aceste locuri interesante se afla o grota:

8

9Aici sunt mai multe banci, probabil „oratorul” sta in capat si „ascultatorii” pe lateral 🙂 Oricum este o zona foarte linistita si usor accesibila

Bine, nu este acelasi lucru cu o alta grota, mult mai renumita si unde chiar ramai cu o amintire 🙂 🙂 Anul acesta am fost cu niste prieteni intr-o plimbare si am ajuns si la acea grota, nu aceasta din imagine. Pe la jumatatea drumului cand am facut un popas, am scris ceva pe niste biletele si le-am dat lor sa le tina, fara sa le deschida. Cand am ajuns si la acea grota, ei cascau de zor, nu se mai opreau… pe biletele asta si scria, ca vor casca intruna in acel loc. Asa se intampla mereu… si exista evident o explicatie 🙂

10Am zis sa merg cand vor mai sta ploile acestea si pe la acele varfuri stancoase, dar sa fie vreme buna, sa te poti plimba in voie 🙂 Nu am mai fost de vreo 3 ani pe acolo…

11Un peisaj superb, nu ai cum sa nu ai pofta de mancare daca pregatesti masa in asemenea mod… cred ca ma iau si eu de treaba asta dupa 65 de ani, vii la cort/rulota si pierzi timpul la un foc 🙂

12Prin curtea unui canton silvic… zic eu sa fac niste poze, poate cade intr-o zi si nu mai avem nicio urma a ceea ce era odinioara 🙂 Zici ca-i stana de langa Cheile Ursilor…

13Iar cu poza aceasta v-am convins.  Marturisesc ca am fost foarte impresionat de aceasta masina… ar fi trebuit expusa undeva mai in centrul orasului, ar fi o atractie

Sa inchei cu peisaje de prin padure:

14

15Ce frumusete 🙂 Uneori, dupa ploaie, padurea incremeneste, este o liniste totala… apoi incepe o pasare sa cante, dupa ea altele, natura se trezeste… foarte frumos sa mergi prin ceata, dupa ploaie si sa nu fie multa umezeala in aer, pe ramuri, sol, dupa o ploaie scurta…

Bine, acesta a fost un mic antrenament ca ulterior a plouat doua ore ca intr-un scenariu apocaliptic implicand fulgere, tunete, grindina…

16

Dupa un astfel de periplu trebuie sa luam o pauza muzicala 🙂 Ajung 7 minute de muzica mai veche!

Relaxare – Contemplare!

Uneori, privesc la imagini o perioada. Mai mult sau mai putin lunga.

1Banci langa Casino Sinaia

2Frumos si linistit acest loc

3Poveste milenara inscrisa pe aceasta piatra

4Are cateva sute de kilograme, dar sa stai langa ea, sa o privesti pe toate partile, chiar ai ce vedea… probabil, fiind ceva destul de rar in Bucegi, ii voi ajuta pe cei de la Administratia Parcului, cand vor termina Centrul de la Busteni, sa o expuna, daca vor vrea…

Bine, acum, stiti ca ma lasa rece opiniile ca trebuie sa nu luam din natura nimic, ca acolo isi are locul, chestii din acestea, ultra-conservative. Ca si acelea, sa nu exploatam padurea, vanatul, etc. Totul insa trebuie facut rational, nu taiem toti copacii, nu luam orice floare, piatra s.a.m.d. Doar ca in Romania, nici dupa 2o si de ani, nu exista ratiune in multe domenii.

Am remarcat ca in societatea noastra, oamenii iau atitudine doar atunci cand ceva ii afecteaza direct sau li se pare ca-i afecteaza. Daca se impusca un urs, sarim sa nu se impuste, ca omul este vinovat, daca suntem noi victima atacului unui urs, nu prea mai avem aceeasi parere. Cu cainii fara stapan, la fel. Si eu am crescut de mic cu animale, dar cainele statea in cotet si legat, nu pe strada. Cu atat mai putin nu au ce cauta caini prin habitatele caprelor negre sau, acum, iarna, prin padure, dupa caprioare. Noroc cu lupii, ca-i mai inhata…

Mi se pare in regula sa vaneze lupii caprioare, fiindca vorbim de animale salbatice, asa functioneaza natura.

Revenind la piatra de mai sus, in Bucegi, aceasta se poate acoperi in cativa ani, pe cand in oras… au ce invata cat mai multi.

5Sigur intereseaza pe cate unii dintre voi aceasta oferta –  „Trenurile Zapezii”. Biletul la IR este echivalent cu cel de Regio, in aceasta perioada… mai ales ca in acest week-end sunt 2 mari evenimente in Valea Prahovei.

Sambata la Sinaia:

eveniment sinaia partieProgramul incepe insa de pe la ora 14…

Si de maine pana duminica la Busteni:

Afis

afis schi

Mai departe,

6O alta noutate… de la gara Brasov nu trebuie sa mai mergi la o autogara aflata la km distanta, pentru a lua o cursa spre Poiana Brasov. Acum este o linie directa: Gara Brasov-Poiana Brasov

Tot in Brasov:

7

8No comment!

Dezbaterea no.3 : Roca vulcanica de pe Bucegi

Mai stiti ca in toamna lui 2012 scriam de rocile de pe Platoul Bucegilor? Printre ele, o roca vulcanica…

Acum, sa nu credeti ca eu eram atat de… sa o declar de capul meu vulcanica. Nu! Am intrebat la Cluj, la Babes-Bolyai, pe mai multi, oameni de specialitate.

Pregatesc insa si altceva, aceasta ca o paralela. Este posibil sa avem la Busteni un loc important fosilier. Trebuie sa vina, de la o zi la alta, raspunsul unor specialisti cunoscuti. Va dati seama ce ar insemna sa avem in oras un astfel de loc… Daca se confirma, adica sunt 99% sanse,  o sa va invit sa scrieti pe aici ce ar trebui facut…

Sa revin la subiect. Iata roca vulcanica gasita de mine pe Bucegi:

Roca vulcanicaIntrebarea mea catre voi este: Cum naiba a ajuns aceasta roca pe Bucegi?

Posibil sa fi ajuns de la explozia unui vulcan, nu? Dar care vulcan si cand? 🙂

Mai bine sa va spun cum arata locul in care am gasit-o. Spalat de ape pluviale. Deci, apa a trecut si a ramas la suprafata roca aceasta. Intamplarea a facut sa trec si eu pe acolo.  O astfel de piatra nu are cum sa ramana mult timp in acelasi loc, apa o duce mai departe. A fost un noroc sa trec pe acolo, sa o gasesc… de fapt, chiar dupa pietre plecasem. In acea zi, am facut o multime de poze la tot felul de pietre.

De unde este piatra aceasta si cum a ajuns pe Platoul Bucegi? Mi se pare o chestie fascinanta.

Legat de acest subiect, au mai fost doua articole pe aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/10/21/pietrele-de-pe-platoul-bucegilor-2000-m-altitudine/

https://buceginatura2000.wordpress.com/2012/11/27/o-supozitie-ce-ar-fi-ca-in-bucegi-sa-existe-ceva-de-origine-vulcanica/

Iarna la Busteni, Povestea unor capriori, Stelele din clasa „hiper viteza”, O piatra

Da, este un articol divers. Nu avea rost sa scriu „o mie” de articole,cand le pot include intr-unul singur.

Cu siguranta, traim intr-o tara plina de paradoxuri:

– Washington Post a ras de noi intr-un articol, subliniind ca Romania este o tara de 19 milioane de locuitori, care nu are dusmani externi, dar are 7 servicii secrete… si nu a fost in stare sa gaseasca epava unui avion, in conditiile in care s-au investit 40 milioane euro intr-un sistem de salvare, apelat de 6 ori de un supravietuitor… ce nu a putut fi localizat 🙂

– Este un fapt real ca avem foarte multe biserici, cu toate acestea, si-l citez pe un prieten ce scrie pe blog, SNV: „Pai tocmai, nu ti se pare foooooooarte interesant paradoxul? Tara cu cele mai multe biserici are cea mai degradata societate(furt institutionalizat si alte alea)? Si cel mai mare nr. de hoti si infractori? De ce oare?”

– ieri, un InterRegio a stat 10 ore in gara din Campina, fara sa le zica nimeni ceva pasagerilor. Stateau asa in tren… Daca si in luna ianuarie ne-a luat prin surprindere iarna, ce sa mai zicem… dar si nesimtirea este maxima

Peisaje cu iarna pe la Busteni:

3Cu deszapezirea s-a stat mereu bine la Busteni… am zis-o in fiecare an

4Mai trecea si cate un tren din cand in cand… un tren a trecut in viteza prin gara Busteni, calatorii vehiculand ideea ca nu a oprit pentru ca se grabea sa recupereze timpul pierdut 😉

5

6Manastirea Caraiman, ieri intr-o mica plimbare

7

8

9Padurea este de basm

10

11

12

13

14

16

17

18A venit asadar si iarna la munte, ma bucur ca a venit acum, schiem putin si cand ne plictisim, suntem pe la sfarsitul lui martie. Deja nu mai pare lunga iarna… logic, cand vine in ianuarie 🙂 La munte, mai sunt asadar 2 luni si jumatate de iarna, apoi vine primavara.

Sa trec la Povestea unor capriori…

Pe 19.01. va aratam imagini din zone salbatice din Bucegi. Printre acestea, v-am aratat si un craniu de caprior. Cand ma intereseaza si imi place, nu prea imi scapa multe chestii. Evident ca nestiind sa interpretez tot ce vad, nu sunt atat de obtuz ca sa nu imi dau seama ca, pe anumite domenii, sunt altii mult mai bine pregatiti. Asa ca am luat craniul cu o manusa si l-am asezat intr-o punga.

La cateva zile distanta de la aceasta excursie, ma intalnesc cu un specialist in domeniul cinegetic, in opinia mea, cel mai bun din Parcul Natural Bucegi. Ii arat craniul, il analizeaza, ii da 5 ani capriorului, si apoi vede ceva: urma unui glont ce ii perforase craniul, mi-a spus o intreaga poveste doar uitandu-se la ceea ce mai ramasese din caprior.  Fiind o proba ce dovedea inca o data actele de braconaj existente in zona Parcului Natural Bucegi, acel craniu apartine din acel moment gestionarului fondului cinegetic 25 Sinaia.

1Acesta este craniul. Acolo unde nu stiu eu, stiu altii, oricum pot ajunge oriunde prin Bucegi… asa a fost cu roca vulcanica, izvoarele feruginoase si multe altele. Nu m-am dat eu priceput… cei de la Babes-Bolyai au declarat roca vulcanica, si mai am atatea de prezentat cand le vine timpul. Coarnele au fost rupte, braconierul nu l-a vanat pentru trofeu, ci pentru carne. A fost impuscat vara-toamna, pentru ca se vede rozeta aceea la coarne. Mai jos, se vede un alt craniu gasit recent pe Valea Rea.

2Acestuia, abia ii cresteau coarnele, nu are rozeta, a fost mancat de ras, iarna … bineinteles, aceste observatii nu imi apartin, dar din cele vazute, jumatate din detalii s-au lipit si de mine

Stelele din clasa „hiper viteza”

Veti spune, ce o mai fi si asta… 🙂

Sunt pasionat de mic de astronomie, nu am avut ocazia si nici timp sa citesc mai mult, sa ma documentez, dar sorb cu nesat orice stire in domeniu. Subiectul acesta reprezinta o cale evolutiva, inveti ceva nou, nu despre Pamant. Deodata, privesti mult mai departe, nu mai sunt omul si Pamantul, sunt Pamantul si locul sau in Univers.

Mai multi specialisti in astronomie, de diferite nationalitati, au descoperit niste stele solitare care se deplaseaza cu mare rapiditate, astfel incat ele scapa din campul gravitational al Caii Lactee. Aceste stele sunt asemanatoare Soarelui si se deplaseaza cu viteze de 1,5 milioane km/ora in raport cu galaxia. Adica pot iesi din campul gravitational. Mi se pare ceva extraordinar. Va dati seama despre ce viteze vorbim si cate alte legi guverneaza Universul si de care noi nu avem habar? Mereu am fost de parere ca noi cautam viata pe alte planete ghidati dupa ce stim noi. Poate exista fiinte ce nu se bazeaza pe oxigen, ci pe metan, sa presupunem. Viata nu are cum sa nu existe si sub alte forme.

Unul dintre specialisti spune: „Stelele hiper rapide sunt de obicei stele mari, albastre, care par să provină din centrul galaxiei. Acestea însă sunt relativ mici – cam de mărimea Soarelui – şi partea surprinzătoare este faptul că nici una dintre ele nu pare să provină din miezul galactic”.

In mod cert, tot ceea ce stim pana in prezent poate fi rasturnat maine. Poate maine ni se dovedeste ca planetele sunt organisme vii, nu stiu, este o ipoteza ce pare absurda, dar parerea mea este ca de multe ori, cercetatorii nici ei nu mai stiu ce sa creada. Teoriile si concluziile sunt bune pana intr-o zi, cand apare ceva ce-ti schimba perceptia.

Intrebarea este: cum de ating acele stele o asemenea viteza, capabila sa infranga campul gravitational? Este ca si cum acele stele au constiinta, par vii 🙂 De unde au venit insa? La aflarea raspunsurilor lucreaza specialistii.  Acest articol cu stelele a fost preluat de multe site-uri. Va dau si eu unul, care spune poezia intreaga:

http://ro.stiri.yahoo.com/stele-%C5%9Ftrengare-evadeaz%C4%83-din-calea-lactee-cu-vitez%C4%83-134300375.html

De la stele hiper rapide sa trec la ultimul subiect, O Piatra:

Seamana foarte bine cu muntele Caraiman, cum il privesti din Busteni. Aceasta piatra, era nicaieri in alta parte decat… pe Vf. Caraiman 🙂

21Se si vede ca este din zona inalta, o arata lichenii. Mi se pare foarte fain sa o iau cu mine si sa o asez pe masa… atunci cand asez masa la baza unei mici cascade, apa curge pe dedesubt… totul este primitor. Am scris anul trecut de Florii, apoi si in alta imprejurare… Si in acest an, am diverse planuri mult imbunatatite.

Trebuie sa mai revin si cu alte subiecte, de genul unui exercitiu de alarmare prin Bucegi, o simulare, evident, la care nici nu vreau sa ma gandesc ca nu a iesit dupa cum si-au propus autorii 🙂 O sa scriu cand am mai multe detalii. Socati de atitudinea celor care au actionat in Apuseni la salvarea celor din avionul prabusit, mai-marii damboviteni au dat alarma pe la Salvamont, sa vada cum  (re)actioneaza acestia in cazul unei situatii similare… voi afla ce si cum, dupa care scriu.

Recomandarea mea pentru cei abilitati, adica aceia care au decizia in stilou pentru o vreme, ar fi ca tot ce este in Bucegi, ca institutie, sa fie considerate ca forte de interventie de gradele 2 si mai degraba 3, auxiliari, asa. Mai bine sa faca rost de numerele de telefon al comandantilor batalionului de vanatori de munte de la Predeal. Ei ar trebui sunati primii, au luptat prin Afganistan, Iraq, nu sunt intepeniti, mincinosi. Aceia sunt capabili sa execute o misiune de salvare de o anvergura ca aceea din Apuseni.

De altfel, profesionalismul celor cu atributii de salvare in Bucegi, s-a vazut la incendiul din Creasta cu Zambri, din vara lui 2012. A ars muntele o luna de zile, cei plecati la interventie se salvau intre ei, pana la urma si-au mintit sefii ca nu exista poteca de acces si zona este deosebit de periculoasa, motiv pentru care nu pot face nimic. Minteau si la stiri… si pe poteca de acces spre Creasta cu Zambri merg oamenii de cel putin 100 de ani. Orice montaniard care a cutreierat Bucegii a auzit de Braul lui Raducu… sau daca nu a mers, a citit.

Asa, ce fac ei acum, mai salveaza un turist, o pisica, un caine, doi ciobani beti, este bine. Situatiile nu sunt cine stie ce, comparativ cu prabusirea unui avion… pentru ce este acum in Bucegi, ei sunt la un nivel satisfacator. Mai incet, mai greu, unii sunt mai buni ca altii, dar fac treaba. Cand vine o problema mai mare, nu au ce sa faca, decat sa care ceai, cafea si mancare pentru vanatorii de munte 🙂

Dar scuze vom gasi mereu 🙂 Intai nu aveau haine, apoi aveau haine, dar nu aveau bocanci… dupa ce au avut echipament, de fapt nu aveau nici masini… apoi au facut rost de masini, dar unde sa le tina, ei unde sa doarma… s-a rezolvat si acest impediment dar… nu puteau interveni eficient pe zapada… le-au dat si snowmobile, dar ei vor permanent sa-si imbunatateasca mecanismul de interventie :)) … viseaza la elicopter… cand vor avea elicopter, si acela va fi depasit… ce bine era daca se puteau teleporta, sa aiba un buton ca Picard din StaicaTrec… concluzia: Nu avem resursa umana… de aici trebuie sa pornesti cu un scenariu de simulare. Nu trebuie sa pui in scena ce ai vrea tu sa se intample ci, mai intai, trebuie sa vezi ce pot ei sa faca 🙂

COMPLETARE, ORA 17

Abia ce am scris de vanatorii de munte, ca am si gasit o stire. Bine, nu despre Bucegi, dar doua judete mai incolo 🙂

Vanatorii de munte, insotiti de prefect, au salvat niste turisti si cativa reporteri de la un ziar local. Directorul ziarului le multumeste autoritatilor intr-un articol.

http://www.curier.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=54904&Itemid=374

O piatra de prin munti

Periodic, eu pozez anumite lucruri, fie in natura, fie in mediu artificial…in unele locuri revin de mai multe ori pentru poze, in altele intervin in sensul de a indeparta obstacole, anunt si alte institutii de mediu, cu unii reprezentanti mai si merg…astazi insa, vreau sa va arat o piatra.

Unele chestii nu trebuie sa le lasi in natura, pe unde le gasesti, mai ales daca sunt foarte rare. Cum a fost cu Irisul Aphilla. In Parcul Natural Bucegi, doar eu stiu unde se afla acea statiune de irisi…deocamdata. Ca si izvoarele feruginoase, ca si multe altele. Cand voi reusi sa le integrez intr-un proiect, unele sunt in curs de derulare cu diferite institutii, atunci voi scrie despre ele…pentru ca inseamna ca sunt luate masuri de conservare.

Irisul de care va spuneam, este in Bucegi mai rar decat floarea de colt. In acest an a inflorit acasa la mine intr-un ghiveci. Din 2011, irisul aflat in ghiveci s-a mai dezvoltat, astfel incat acum se regaseste in trei locuri diferite, daca se ofileste la unul ramane la celalalt. Unul dintre locuri este o institutie de mediu.

Revin la piatra…era prea frumoasa sa o las intr-un loc de unde ar fi disparut intr-o luna sau doua de zile, carata de apele pluviale sau de avalanse. Am spalat-o de praf si de pamant, i-am dat cu lac de piatra de cateva ori, pentru a pune in evidenta anumite parti din ea.

Cu ajutorul unui program de editare imagini i-am pus in valoare si mai bine culorile:

a

b