In ideea ca iar opresc „astia” totul, am zis sa mai fac o iesire. Oricum, timpul e din ce in ce mai scurt la cate sunt de facut… Iar cu pandemia asta am spus demult ca treaba este serioasa; sau ca e vrajeala ieftina, cu „totul va fi bine” si nu mai stiu ce prostii. In mod sigur, ce spun oficialii este una si realitatea este alta. Cred ca unul din trei romani sau hai, unul din cinci, este infectat cu virusul acesta. Nu ai cum sa-l eviti decat daca te izolezi undeva in padure sau pe un deal si ai provizii pe un an de zile; sa nu mai pleci de acolo.

E loterie! Unul poate sa moara, altul sa nu aiba nimic. La radio am auzit azi, ca unuia de 35 de ani ii aducea mancarea la pat colegul de salon de 77 de ani. Dumnezeu si vaccinul ne mai scapa…

Si merg azi sa fac niste poze, sa mai schimb aerul 🙂 Pozele nu sunt cele dorite, s-a nimerit. Ba mai mult, pentru niste gaste mi-am facut niste vanatai pe ambele picioare. Eu eram cu treaba mea si gastele cu zgomotele pe sus. Ma tot invartesc sa vad pe unde sunt, ma apropii de un tufis, din tufis iesea un fier beton pe care nu-l vad, ma impiedic de el, cad peste alt fier… si prin tufisuri si pietre ma tot duc mai multi metri. Rucsacul, aparatul s-au imprastiat pe acolo 🙂 Am crezut ca am prapadit si aparatul asta, numai ca nu a patit nimic, mai era si deschis.

Si cum incheiam ziua, vad pe langa marginea apei ceva miscandu-se; eram pe un pod. Si uite asa am vazut si eu pesti pe Prahova. Tot am avut impresia ca unii stau de fantezie pe malul Prahovei, chipurile la pescuit. Culmea este ca acum am vazut pesti :)) Si mari…

Ma gandeam sa merg maine sa prind unul-doi pentru poze si apoi sa-i eliberez. Dar ma deranjez degeaba, pierd si timpul, mai las si pestele cu rani la gura… Dupa ce ca prin cine stie ce intamplare fericita s-au facut asa de mari, mai merg si eu sa-i prind… mai ales ca nu-mi trebuie.