Pana la transformarea iremediabila a Vaii Superioare a Prahovei, adica dupa anii 1990, mai existau pe aici oameni care vorbeau ca la inceput de secol XX. Acestia mergeau la padure dupa „vârghii”, luau cu ei „şaităul”; mergem „dupe” ei… Fiind copii, noi retineam repede astfel de termeni insa, scoala, progresul, ne inregimenta in randurile sale si cele auzite deveneau arhaisme ori greseli gramaticale…
Era ziua cand ne-am inscris la Marathonul 7500, orele 18. Aveam in plan sa merg „pe urmele acestor case de adapost” despre care s-au scris foarte putine. Le mai vazusem dar am obiceiul de a merge in aceleasi locuri de mai multe ori. Casele zise „ale Burlacului” erau de fapt ale unui localnic din Pietrosita, pe care il chema Ion Enescu. Acesta avea in stapanire mai multi munti din Valea Ialomitei (Bucegi): muntele Coltii, muntele Batrana. Cu urmasi ai acestuia am stat de vorba in zona Moeciu, iar altii din zona Dambovitei am inteles ca au si primit cu ani in urma, prin retrocedare, suprafete importante din muntii mentionati.
Acest Ion Enescu avea pe la inceput de secol XX in Valea Ialomitei diferite constructii: case si stane. Se va casatori mai tarziu decat era considerat normal in acele vremuri, de aici si porecla de „Burlacul”, cu o fata din Zarnesti, Ilinca Manolescu. Cei doi vor avea un fiu, Lucian, care a reconstruit in 1931, Casa de adapost Coltii, considerata apoi cabana.
Diferite obiective de pe Valea Horoabei au purtat mult timp denumiri legate de personalitatea lui Ion Enescu: Cascada mare a Horoabei era numita Cascada Burlacului, izvorul permanent din vale se numea Izvorul Burlacului. Aceste denumiri le-a notat Mihai Haret.
Pe urmele fostelor constructii
Ruinele fostei cabane Coltii. Cabană i-au zis in special comunistii cand au nationalizat-o insa, pe ea, scria „Casa de Adapost Coltii, Restaurant, Proprietar Costica Enescu”. Asta dupa ce am reusit cu o lupa puternica sa disting textul de pe o imagine.
In fata acestei cabane, au facut niste poze si vestitii alpinisti din Busteni: Niculae Baticu si Costica Contes. Din ce am vazut, nu se recunoaste locul, unii l-au considerat a fi in alti munti insa, fara niciun dubiu este in fata casei de adapost Coltii. Aceasta constructie nu are nicio legatura cu actuala cabana Padina sau cu vecinatatile acesteia. Cabana Padina a fost ridicata de un alt locuitor al Pietrositei, Serghie Popescu, in 1928. Exista si un parau in zona, numit si azi valea lui Serghie etc…
Nicu Baticu este cel din stanga, are bratul dupa gatul lui Costica Contes. Vedem mai in spate echipament de schi, probabil si niste bere Azuga. Sunt in discutii cu cineva care spunea ca are imaginile de mai sus la o rezolutie mai buna.
Lucian Manolescu va mai reface si alte constructii ale tatalui sau, aflate tot in zona, la care cred ca si locuia. Toate au fost nationalizate in 1948. Cabana Coltii se pare ca va fi demolata dupa anii 1950, iar o constructie masiva, in trepte, posibil si cu rol de cazare, va fi distrusa intr-o singura noapte de ninsoarea abundenta, in anul 1954. Am zis posibil pentru ca avea o pozitie pitoreasca insa, nu avea elemente prin care ar fi fost legata serios de fundatie… Si din spatele acestei constructii exista o poza cu Costica Contes:
Costica Contes in stanga. Pentru cei din zona… se observa cat de bine seamana cu d-l Nae Contes, cel de la pensiunea Doi Ponei.
Ce a mai ramas din „Casele Burlacului”:
In ceea ce priveste casa de adapost Decebal, asa cum se stie, la inceput de secol XX In Valea Ialomitei, erau doua lacase de cult. Cel din Pestera Ialomitei tinea de Dambovita si cel din Poiana Cocorei de Manastirea Sinaia. Casa de adapost a fost ridicata de cei de la Pestera Ialomitei, nefiind singura de acest fel. Nu am gasit prea multe date care sa ateste o folosinta prea mare a acesteia. A mai ramas doar fundatia si presupun ca peste aceasta s-a mai ridicat ceva in perioada in care in Bucegi se realizau niste scene pentru un film cu dacii.
Interesant este si faptul ca pe o harta tot de inceput de secol XX, schitul de la Pestera Ialomitei purta si numele de Decebal.
Pe harta mai apar linia de frontiera si: punctul vamal din Saua Strunga, Crucea Ciobanului (azi pierduta), Crucea din zona Poiana Gutanului din care se mai pastreaza azi un ciot, pe marginea fostului drum vamal.
Sunt multe de spus… parerea mea este ca acestea se constituie intai de toate intr-un material serios, documentat, din care apoi iei cate ceva si scrii pe net. Cartea ramane, postarea pe retelele de socializare azi este, maine poate nu mai este. Site-ul la fel… lucrurile durabile nu se pastreaza pe net. Acum fiecare cu parerea lui 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Foarte interesant. Se poate publica şi sub formă de articol în reviste de specialiate până la conturarea unei cărţi. Aşteptăm cu interes 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pe harta austriacă (1:200.000) pe care ai folosit-o nu apar multe detalii, însă pe harta topografică militară de la 1912 (1:100.000) se observă mai multe lucruri. Poate confruntăm ce avem într-o zi…ar ieşi ceva interesant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, evident, mereu se pot descoperi aspecte mai putin cunoscute sau chiar nestiute. Tocmai de aceea cercetarea in teren este de baza… Poate ne si vedem intr-o zi, sa mergem prin astfel de locuri. Sunt multe de zis, Niculae Baticu era ca un localnic desi nu statea pe aici 🙂 cu Costica Contes s-a cunoscut in 1935. Amandoi erau in randul legionarilor, Valea Prahovei si Bucegii a fost un puternic centru legionar. In 1937 amandoi fac un curs in alpinism in Italia, un an mai tarziu Costica il salveaza pe Sorin Tulea de la cadere din Peretele Galbenelelor. Si Baticu si Contes au facut ani grei de puscarie comunista. Baticu este inmormantat in Bucuresti, cimitirul Izvorul Nou… Costica Contes a fost condamnat cu ocazia rebeliunii legionare la 4 ani inchisoare, deci in perioada regala, apoi in 1949 comunistii l-au arestat cativa ani, l-au eliberat iar l-au arestat in 1959 pentru uneltire si l-au condamnat la 25 de ani inchisoare. A iesit insa in 1964 fiind gratiat, cu acel decret. In jurnalul sau, Sorin Tulea scrie ca s-a revazut cu Costica Contes in vara lui 1965, dupa 16 ani. In 1977, Sorin Tulea si Costica Contes plus sotia, merg toti pe 23 august la Balea Cascada…
Adesea ii dadeam buna ziua lui Costica Contes, insa eram prea mic ca sa stiu cine a fost, a murit oricum dupa 1990, fiind nascut in 1910. A facut armata la 7 Dorobanti, fiind sergent…
Treaba este ca multe chestii din Bucegi sunt azi pe proprietati private. Era interesant ce fel de constructie a fost sub cabana Babele, ca a fost ceva vechi si daca te uiti cu atentie, cabana de azi este fix intre formatiunile acelea de tip „babe”. Oricum, daca vezi ceva interesant, o ruina, un fier etc 🙂 da-mi un semn si mergem.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mi-ar plăcea să pot vedea și eu acea hartă topografică. O ai publicată undeva?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna seara, Mugur 🙂
Pana raspunde Bogdan, va las un link catre harta de pe care am realizat captura: http://lazarus.elte.hu/hun/digkonyv/topo/3felmeres.htm
Apasati in zona cu Targoviste.
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Am accesat harta și de pe pagina ta, dar probabil că de pe link voi avea o mai bună vedere asupra detaliilor.
Încă o dată, mulțumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu placere! Eu m-am focusat pe cateva detalii, de aici si acea captura mica.. In harta se vede tot judetul Dambovita si multe altele…
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
Chiar acum sunt pe hartă, în căutarea unor zone pe care le-am vizitat, altele decât cele din Bucegi care-mi sunt un fel de „acasă”. Eram chiar acum prin zona în care am făcut armata, respectiv prin zona Vâlsan-Dobroneagu, din poala Făgărașilor. Este plăcut să poți vedea pe o hartă la o scară acceptabilă locurile pe unde ai trecut și de care încă te leagă amintiri.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Încă ceva. Interesant să regăsesc pe acestă hartă, în zona menționată mai sus, o stână care, acum 44 de ani, încă mai era „în viață”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Si in padurea Laptici era o stana mare prin 1965. Pe atunci acolo era si o poiana impresionanta. Evident azi nu mai este decat un molidis de nepatruns.
ApreciazăApreciază
Ce mi-a plăcut în zona Vâlsan a fost că, deși s-au făcut tăieri „la ras” în 1975, acestea erau pe zone nu foarte întinse, care se refăceau imediat, pe cale naturală. Am revenit pe acolo acum circa 15 ani și am văzut cum pădurea își recupera chiar si spații pe care le ținem minte golașe. Nu am urcat însă și pe culmi, așa că nu știu dacă și stânele și-au păstrat activitatea, dar eu cred că da, pentru că zona din oierit îți ținea existența.
Am văzut însă că există o tendință, de creare a unor potențiale „parcuri naționale”, prin cumpărarea de terenuri în zone montane, ajungându-se la interzicerea păstoritului în zone tradiționale pentru transhumanță (zona Cozia sau Rucăr, spre exemplu). Justificarea „legală” ar fi că, prin pășunat, s-ar distruge anumite specii de plante din flora spontană, altfel protejate. Nu știu ce să spun despre asta, dar poate că tu ești mai în măsură să apreciezi dacă este bine sau nu. Cert este că oamenii din acele zone erau nemulțumiți că terenurile obștei au fost cumpărate de oameni din afara ei, lucru ce pare a nu fi legal.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poate veți aprecia și aceste hărți pe care le-am publicat acum ceva vreme http://www.geo-spatial.org/download/hartile-turistice-ale-tcr
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumim frumos, Bogdan 🙂 Sunt vizitator fidel pe respectivul site 🙂 Ca si la DTM, mapire etc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc, Bogdan! Într-adevăr, merită toată atenția aceste hărți publicate de tine.
ApreciazăApreciază
Bună seara! Din păcate nu…există o campanie de publicare a acestor hărţi, după modelul Planurilor Directoare de Tragere, aşa cum apar pe geospatial.org, însă cred că va mai dura puţin. Aş putea publica ceva pe blog însă; nu m-am gândit la asta până acum.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Din păcate nu… Există un proiect de publicare online a acestor hărți, după modelul Planurilor Directoare de Tragere (care sunt deopotrivă interesante – http://www.geo-spatial.org/download/planurile-directoare-de-tragere ), însă cred că mai durează. Poate voi publica ceva pe blog, nu m-am gândit…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Asa este! Dar publicarile acestea in diverse medii sunt asa, pentru orgoliu, sa ne mai citim unii pe altii. Sa zica lumea uite cine e, ce a facut 🙂 Chestiile de moment nu raman niciodata pentru ca nu au nimic durabil in ele.
Stii cum e, daca totul devine prea usor este posibil sa nu fi situat actiunea in contextul potrivit. De fapt, contextul este cel mai sanatos filtru.
Desi este la indemana oricui sa scrie o carte, nu oricine poate scrie o carte. Sunt oameni cu mult mai multe informatii decat mine intr-un domeniu dar nu pot scrie o carte. Nu stiu sa lege informatiile lor cu altele din domenii diferite, nu inteleg timpul si evolutia societatii. O carte care trateaza niste subiecte aflate inca in cercetare, poate ca nu va fi perfecta dar va reuni niste informatii care vor fi de folos cuiva, candva. Din pacate, nu am timpul necesar pentru a culege munca altora, mai putin constienti de faptul ca eforturile lor intinse pe parcursul unor ani, sunt nule pentru ca tot ce au facut ei nu se regaseste in biblioteci. Ce scrii, ramane. Mai ales daca e intr-o carte si ai dus cartea prin depozite etc. Un milion de like-uri la scara timpului nu exista!
ApreciazăApreciat de 1 persoană