Ghebe prin noiembrie

In acest an, nu am vazut cum arata prea multe ciuperci 🙂 Ca asa se intampla, unele lucruri trebuie facute la timpul lor…

Totusi, o traversare de padure, a adus si niste imagini intamplatoare cu ghebe. Oficial, nu mai este sezonul lor. Neoficial, s-au mai pastrat cateva ici-colo pentru poze:

Mici ruine, probabil un fel de adapost

Cum au trecut niste animale…

Camuflaj aproape perfect. Nici nu vezi ghebele de atatea frunze…

Pe masura ce indepartai frunzele apareau altele.

Asa s-a nascut prima tocanita din acest an…

Biserica ridicata in Prahova de catre un participant la Rascoala lui Horea, Closca si Crisan

Anul 1784 este anul in care romanii transilvaneni s-au rasculat impotriva nobilimii maghiare. Deznodamantul il cunoastem insa, mai sunt si detalii mai putin cunoscute. Un preot, prieten cu Horea, trece muntii ca sa scape de represalii. Nu trece singur ci cu familia.

La cativa ani de la stabilirea in Tara Romaneasca, tatal asistat de fiu, ridica o biserica in Prahova. Mai tarziu si fiul ridica o biserica in alta parte a judetului Prahova. Aceasta ultima biserica se distruge intr-un incendiu dar, va fi refacuta doar intru-un an, de catre… fiul celui care o ridicase, nepot al preotului refugiat dupa 1784 🙂 Si povestea continua oarecum pana in zilele noastre.

Iata ruinele bisericii construite de catre preotul fugit in Tara Romaneasca, pentru a scapa de spanzuratoare, data fiind implicarea sa in celebra rascoala.

Biserica, la ruinele sale ma refer, nu este monument istoric. Pentru ca ea nu exista in acte… ideea este ca au vrut sa o reconstruiasca numai ca a fost un da pe hartie si un nu pe teren. In sensul ca la o distanta ceva mai mare s-a ridicat o alta biserica, de 4 ori mai mare. Asa ca, nu mai stiu multi ca aceasta e vechea biserica sau cine a construit-o. Oficial, biserica noua s-a construit pe ruinele celei vechi.

Bineinteles ca am sa o aduc in atentia institutiilor specializate pentru a fi declarata monument istoric.

Prin Valea Ialomitei „dupe”: casele Burlacului, casa de adapost Decebal, cabana Coltii

Pana la transformarea iremediabila a Vaii Superioare a Prahovei, adica dupa anii 1990, mai existau pe aici oameni care vorbeau ca la inceput de secol XX. Acestia mergeau la padure dupa „vârghii”, luau cu ei „şaităul”; mergem „dupe” ei… Fiind copii, noi retineam repede astfel de termeni insa, scoala, progresul, ne inregimenta in randurile sale si cele auzite deveneau arhaisme ori greseli gramaticale…

Era ziua cand ne-am inscris la Marathonul 7500, orele 18. Aveam in plan sa merg „pe urmele acestor case de adapost” despre care s-au scris foarte putine. Le mai vazusem dar am obiceiul de a merge in aceleasi locuri de mai multe ori. Casele zise „ale Burlacului” erau de fapt ale unui localnic din Pietrosita, pe care il chema Ion Enescu. Acesta avea in stapanire mai multi munti din Valea Ialomitei (Bucegi): muntele Coltii, muntele Batrana. Cu urmasi ai acestuia am stat de vorba in zona Moeciu, iar altii din zona Dambovitei am inteles ca au si primit cu ani in urma, prin retrocedare, suprafete importante din muntii mentionati.

Acest Ion Enescu avea pe la inceput de secol XX in Valea Ialomitei diferite constructii: case si stane. Se va casatori mai tarziu decat era considerat normal in acele vremuri, de aici si porecla de „Burlacul”, cu o fata din Zarnesti, Ilinca Manolescu. Cei doi vor avea un fiu, Lucian, care a reconstruit in 1931, Casa de adapost Coltii, considerata apoi cabana.

Diferite obiective de pe Valea Horoabei au purtat mult timp denumiri legate de personalitatea lui Ion Enescu: Cascada mare a Horoabei era numita Cascada Burlacului, izvorul permanent din vale se numea Izvorul Burlacului. Aceste denumiri le-a notat Mihai Haret.

Pe urmele fostelor constructii

Ruinele fostei cabane Coltii. Cabană i-au zis in special comunistii cand au nationalizat-o insa, pe ea, scria „Casa de Adapost Coltii, Restaurant, Proprietar Costica Enescu”. Asta dupa ce am reusit cu o lupa puternica sa disting textul de pe o imagine.

In fata acestei cabane, au facut niste poze si vestitii alpinisti din Busteni: Niculae Baticu si Costica Contes. Din ce am vazut, nu se recunoaste locul, unii l-au considerat a fi in alti munti insa, fara niciun dubiu este in fata casei de adapost Coltii. Aceasta constructie nu are nicio legatura cu actuala cabana Padina sau cu vecinatatile acesteia. Cabana Padina a fost ridicata de un alt locuitor al Pietrositei, Serghie Popescu, in 1928. Exista si un parau in zona, numit si azi  valea lui Serghie etc…

Nicu Baticu este cel din stanga, are bratul dupa gatul lui Costica Contes. Vedem mai in spate echipament de schi, probabil si niste bere Azuga. Sunt in discutii cu cineva care spunea ca are imaginile de mai sus la o rezolutie mai buna.

Lucian Manolescu va mai reface si alte constructii ale tatalui sau, aflate tot in zona, la care cred ca si locuia. Toate au fost nationalizate in 1948. Cabana Coltii se pare ca va fi demolata dupa anii 1950, iar o constructie masiva, in trepte, posibil si cu rol de cazare, va fi distrusa intr-o singura noapte de ninsoarea abundenta, in anul 1954. Am zis posibil pentru ca avea o pozitie pitoreasca insa, nu avea elemente prin care ar fi fost legata serios de fundatie… Si din spatele acestei constructii exista o poza cu Costica Contes:

Costica Contes in stanga. Pentru cei din zona… se observa cat de bine seamana cu d-l Nae Contes, cel de la pensiunea Doi Ponei.

Ce a mai ramas din „Casele Burlacului”:

In ceea ce priveste casa de adapost Decebal, asa cum se stie, la inceput de secol XX In Valea Ialomitei, erau doua lacase de cult. Cel din Pestera Ialomitei tinea de Dambovita si cel din Poiana Cocorei de Manastirea Sinaia. Casa de adapost a fost ridicata de cei de la Pestera Ialomitei, nefiind singura de acest fel. Nu am gasit prea multe date care sa ateste o folosinta prea mare a acesteia. A mai ramas doar fundatia si presupun ca peste aceasta s-a mai ridicat ceva in perioada in care in Bucegi se realizau niste scene pentru un film cu dacii.

Interesant este si faptul ca pe o harta tot de inceput de secol XX, schitul de la Pestera Ialomitei purta si numele de Decebal.

Pe harta mai apar linia de frontiera si: punctul vamal din Saua Strunga, Crucea Ciobanului (azi pierduta), Crucea din zona Poiana Gutanului din care se mai pastreaza azi un ciot, pe marginea fostului drum vamal.

Sunt multe de spus… parerea mea este ca acestea se constituie intai de toate intr-un material serios, documentat, din care apoi iei cate ceva si scrii pe net. Cartea ramane, postarea pe retelele de socializare azi este, maine poate nu mai este. Site-ul la fel… lucrurile durabile nu se pastreaza pe net. Acum fiecare cu parerea lui 🙂

Ruinele Palatului Domnesc din Targoviste, prin Valea Obielii, un concert la Casino Sinaia si „disparitii” pe la Peles

Ca o scurta retrospectiva, poate reusesc sa ajung si eu la zi cu postarile. E vorba sa transform blogul intr-un site cu mai multe functionalitati, nu pentru altceva ci pentru ca se cam duce spatiul de pe blog. Partea buna e ca vor fi pozele mai mari…

Am fost prin iulie la ruinele Palatului Domnesc din Targoviste, ridicat in mai multe etape de diferiti domnitori, pentru a fi reconstruit de Petru Cercel la o anvergura mai serioasa. Iata ce se mai pastreaza azi din acesta:

Acolo sunt de fapt primele ruine

Dupa 12 imagini cu exteriorul fostului palat, sa trec mai departe. Raman pe data viitoare Turnul Chindiei si alte aspecte ale Curtii Domnesti. Aveti grija ca au un aparat modern unde bagi o bancnota de 10 lei si iti dau o moneda de colectie. Numai ca… bagi banii si trebuie sa chemi paznicul sa ia la bataie automatul altfel, ramai cu banii dati 😉 O sa vin cu imagini, intre timp am sesizat administratorul acestui complex dar nu mi-au dat niciun raspuns. Cine stie cati bani o fi costat si hotia aceea…

Am mers in aceasta vara pe majoritatea cursurilor de apa, de la izvor si pana la confluenta cu raul Prahova, intre Sinaia si Comarnic. Mai am cateva dar stau potolit o vreme, fiindca sunt puzderie de ursi prin acele zone, au coborat dupa fructe spre deal si la fiecare expeditie vad minim doi. Sper sa-i mai rareasca, intrucat ataca gospodarii, ciobani si stane, fiind prea multi. Nu tine faza cu omul le-a luat padurea fiindca in Valea Prahovei nu e cazul. Asa ca nu e cazul sa va ambalati, ma refer la acei ecologisti ce iubesc animalele mai mult decat oamenii, ca voi scrieti, voi cititi. Nu am sustinut niciodata pe aici prostia si altele asemenea.

Am vazut ca sunt lucrari demarate si muncesc oameni de munte la refugiul din Florei si raman peste noapte acolo, cu corturile. In conditiile in care am vazut ursi si pe Florei si pe alte parauri, au atacat stana de pe Florei si o alta dinspre Secaria, parerea mea este ca trebuie mare atentie noaptea.

Valea Obielii, pe la inceput

Din vaile acestea hopa si la un concert la Casino Sinaia, unde a cantat Ansamblul Violoncellissimo. Nota maxima acestor artisti deosebiti. Ca de obicei, am retinut o piesa, doua… au interpretat ei mai multe dar am retinut un Dans Taranesc compus de prahoveanul Constantin Dimitrescu, sper ca am inteles corect:

Superba sala de concerte a Casinoului. La mare inaltime si echipa ce administreaza acest obiectiv, de drag mergi la evenimentele organizate de ei.

Neavand inca timp sa ma informez, nu pot lasa totusi un subiect in asteptare. Imi zice un prieten, ghid la o mare agentie de turism care aduce turisti in Valea Prahovei si cu care mai facem schimb de istorioare ca… din curtea Pelesului au disparut niste caini. Eu imi zic imediat, ce bine ca i-au luat. Cu cat mai putini caini pe la obiectivele mari turistice, cu atat mai bine. Ursi la fel, hoti la fel…

Numai ca omul, foarte axat pe detalii, imi spune de niste caini-statui 🙂 pe care nu i-a mai vazut pe acolo. Astia de la Peles nu au stiut acum cativa ani sa-mi traduca o inscriptie latina si de-a lungul timpului au facut si bune si mai putin bune, deci pe mine nu ma mira nimic. Adesea mi s-a parut doar o parada superficiala de cultura a unor angajati.

Acesta e unul dintre „caini”… sau lup din ce vad eu. ‘Or fi la restaurat… prin curtea cuiva 🙂 De asemenea, din povestile ghizilor cica a disparut faza cu mobila din tek daruita regelui… de un maharajah indian si… nici acel mobilier nu mai este. Sau poate nu l-a vazut el, ca este si asta o varianta. Dar cu lupii astia, clar… nu mai sunt pe pozitii. Faceau sigur parte din cotele de interventie aprobate de Ministerul Mediului 🙂

Prin Dobrogea: Constanta (IV)

Ultima parte.

Ultima zi a fost dedicata plimbarii prin Constanta.

dscf3672Statuia lui Ovidiu

dscf3674

dscf3693O latura a Muzeului de Istorie si Arheologie Constanta

dscf3703Muzeul de Istorie

dscf3696Edificiul roman cu mozaic

dscf3704Msocheea Carol

dscf3706

dscf3707

dscf3710Interior

dscf3717

dscf3720

dscf3722Atributele lui Allah

dscf3723Urcand scarile turnului, de unde se vede o panorama deosebita

dscf3730

dscf3732

dscf3734Statuia lui Ovidiu din piata cu acelasi nume

dscf3736

dscf3737Gara maritima Constanta

dscf3738

dscf3739

dscf3740Casa cu lei, aspect

dscf3749Intrarea in Catedrala ortodoxa Sf. Petru si Pavel

dscf3753

dscf3762

dscf3763

dscf3775Moaste ale sfintilor martiri

dscf3779

dscf3792Langa catedrala sunt ruinele fostei cetati Tomis

dscf3855

dscf3784

dscf3785

dscf3788

dscf3790

dscf3797Statuia lui Anghel Saligny

dscf3801Sediul Autoritatii Navale Romane

dscf3805

dscf3813Statuia Reginei Elisabeta

dscf3814

dscf3816

dscf3817Vestitul Cazino, inchis din motive de paragina. Mai pe romaneste, nu s-au inteles la impartitul prazii, spagilor…

dscf3824Acvariul

dscf3827

dscf3829

dscf3831Monument al marinarilor

dscf3836Sculptura lui Oscar Han

dscf3841

dscf3843

dscf3844

dscf3851Turnul genovez

dscf3852Gata, la gara!

Drumetie scurta in muntii Baiului si „urme” mai vechi de prin muntii Bucegi

Vant puternic de cateva zile prin zona noastra…a topit din zapada, chiar face o concurenta serioasa soarelui din acest punct de vedere. Cineva venit dinspre Ploiesti ieri pe la ora 17, constata ca este mai multa zapada spre Ploiesti decat in Valea Prahovei. Bineinteles ca si azi a fost tot zi de vant.

Dar o mica plimbare tot mergea…pana in golul alpin al muntilor Baiu, traseul ales era in cea mai mare parte pe un versant opus vantului astfel ca nu prea ne-am contrat cu acesta…

Zapada spulberata acoperise drumul partial

De aici ne-am intors…vantul era la el acasa si nametii erau din ce in ce mai mari

La iesire din padure, cam 2 1/2 ore dus-intors…pe Bucegi, in fata, era viscol…auzisem ca urca un grup din Bran prin Valea Ciubotea spre Vf. Omu…nu stiu de ce au facut imprudenta asta, ca doar erau cunoscatori ai muntelui…poate au ajuns cu bine…vantul, cum se iese din Valea Ciubotea, are viteza uriasa, acolo in creasta te poate zbura in vale…si azi sufla un vant din acela.

….

Cateva ore m-am ocupat si de Rares, spalat hainute, bine nu eu masina 🙂 deci mare lucru nu a fost, lapte, schimbat, vorbit cu el…este foarte iute in miscari si pare ca ia viata foarte in serios, observa totul cu atentie :))

Daca am vorbit despre munti, nu trebuie sa sar Bucegii :)) …dar nu am incheiat cu muntii Baiului, tot se uita cineva de un timp la  un post…nu stiu ce o vedea, dar il atrage constant, inseamna ca am scris acolo ceva sau am postat o imagine ce atrage atentia :))

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/05/27/pe-la-lizierele-padurilor-din-muntii-baiului/

Subiectul cu Bucegii poarta numele de „Urme”…nici acest aspect nu mi-a scapat, cu fotografierea ruinelor, zidurilor, vechiturilor :)) …dar nu voi scrie si unde sunt sau ce sunt, la toate…doar la cele mai cunoscute.

1550 m alt.

1700 m alt.

1900 m alt.

2400 m alt.

1700 m alt

2050 m alt

Un specialist a dat verdictul…este o amprenta de vietuitoare de acum „enspe” ere :))

Soclul Crucii de pe Caraiman

Si ca un Remember :

– pe 3 martie 2010 realizam o excursie de 8 ore pe Bucegi

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/03/03/excursie-de-opt-ore-pe-bucegi/

– pe 3 martie 2011 scriam despre blocarea unor trasee turistice, tot despre vant era vorba

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/03/03/trasee-turistice-blocate-in-parcul-natural-bucegi/

„Porr-ul”, zvastica si istoria…precum si alte imagini

Astia care reabiliteaza calea ferata pe tronsonul Campina-Predeal, au facut o multime de chestii colaterale, si bune si rele.

Au poluat raul Prahova cum nu se facea nici in perioada comunista cand „mergeau” fabricile din Azuga, masinile sunt spalate in rau, au taiat orice arbore si arbust de prin zona caii ferate, era cat pe aici sa provoace si taierea spatiului verde existent intre cartierul Cumpatu si calea ferata, peste 100 de arbori. Au taiat cativa din ei pana am inceput sa le fac reclamatii, si desi copacii sunt si in prezent marcati nu au mai fost taiati.

Stiu ca si primarul Sinaiei s-a implicat in aceasta problema.

Pe langa faptul ca au distrus o mare parte din niste ruine istorice vechi de cel putin 200 ani, lucru constatat astazi, au si presarat zvastica prin anumite locuri. Austriecii astia, ca firma care se ocupa cu reabilitarea este austriaca, se pare ca tanjesc si acum dupa ocupatia nemteasca cand au fost alipiti Germaniei. Oricum ei in toata istoria lor nu au stiut decat sa subjuge alte natii, sa le fure averile, au distrus cu tunul toate manastirile ortodoxe din Transilvania, au facut nu mai nenorociri. Iar acum au venit in Romania cu interese economice si au pus mana pe o gramada de lucruri. Noi nu ne invatam minte niciodata…

Am blurat eu imaginea. Treaba este ca astfel de picturi ar trebui sa le faca la masa acasa, nu pe la noi prin tara. Am sesizat Politia, normal, ca in loc sa faca calea ferata ei deseneaza simboluri fasciste…este si o Ordonanta ce prevede anumite sanctiuni pentru astfel de actiuni (O.G. 31/2002). Iar tipul acela de vopsea nu mai ei o folosesc la diferite marcaje prin zona caii ferate.

Si alte imagini, cu peisaje:

Frumos sa urci o astfel de panta 🙂

Obosit de … atata reclamat 🙂 am adormit la umbra codrului, timp in care insotitorii de drum mi-au facut tot felul de poze, cu toate aparatele care le aveam, asta este cea mai putin hilara. Mai sunt si altele cu frunze pe mine, o cruce la cap, cica poza aia sa o trimit cuiva :), flori pe piept. Oricum dormeam ca tiganii aia grasi cu mainile pe burta. Asta ar fi rasplata pentru fotografia postata de mine pe blog ieri, cu un prieten urcat pe un trunchi de copac suspendat intre altii :). Bine este nimic in comparatie cu ce putea face un alt prieten, …el ma poza in detaliu. Ar trebui sa urmeze o revansa a revansei dar nu are rost.

Si un pom fructifer, ratacit. Tot sufla vantul si misca creanga asa ca mai bine de atat nu am reusit sa o fotografiez. Cred ca este un prun inflorit.