Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

Pe Valea Rasnoavei

Departe, releul de pe muntele Costila

Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

Drumul era curatat foarte bine.

In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

Pe acolo trebuia sa ajungem.

In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

Sorcova

„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

Piatra Craiului

Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

Muntele Bucsoiu

Crampei de rai

Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

Crucea de pe Caraiman

Pereche in haine de iarna

Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

Un alt loc de asezat scaunul 🙂

Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂