Pe urmele cartii „Cuviosii pustnici din Bucegi”… la Moieciu de Jos, la parintele Coltea

Pana la urma am ajuns. Cartea viitoare forta aflarea resorturilor din spatele cartii parintelui Gheorghe Coltea, parohul din Moieciu de Jos.

„Cuviosii pustnici din Bucegi” este o carte peste care privirea si intelesul pot trece fara a patrunde esenta. In aceasta, autorul pune totul pe seama Divinitatii de o asemenea maniera incat devine fie de necrezut, fie enervant. Oricum ar fi, explicatia nu sta doar in formarea ci si in simtirea acestuia. Totul pare prea exagerat pentru cititorul de azi. Motiv pentru care de vreun an si ceva, de cand am citit cartea, in cercul de prieteni s-a folosit si se foloseste in gluma exprimarea: „Hai, ca esti Coltea 2!”

Cu toate acestea, toti ne-am dat seama ca personajul a avut niste trairi unice, iar eroarea sa de apreciere este insignifianta. Tot ce pare exagerat, este doar forma indirecta de a-I multumi lui Dumnezeu pentru ce traia. Sunt sigur ca a avut contestatari chiar si in Biserica, pe tema acestei carti.

Este o carte despre pustnicii din Bucegi, descoperiti, dezgropati, reingropati… in care parintele Coltea traieste 2 bucurii: a intalnirii cu Divinitatea si a realizarii unui vis mai vechi.

In week-end, l-am prins pe parinte exact cand le vorbea enoriasilor. A vorbit mult cum a recunoscut si dansul. Aproape a ragusit. Dar era o placere sa-l asculti…

Biserica din Moieciu de Jos este locul unde se gasesc circa 200 de moaste de la tot felul de sfinti. Cutiile, tablourile, obiectele in care sunt tinute, sunt comandate special fiind niste chestii exceptionale.

Am vorbit cu parintele, am aflat foarte multe, dupa care am fost la o ruda a sa, tot preot. Toata ziua m-am gandit apoi la ce am auzit, pentru ca stiind mai mult decat ei despre Bucegi, faceam tot felul de legaturi. Acestia au in spate vreo 7 generatii de preoti… fiind improprietariti pe Bucegi de un cunoscut domnitor etc.

O poza cu parintele Coltea

Si alte poze de prin Moeciu:

Monument funerar

Peisaj cu muntii Piatra Craiului insa..,

Langa acea casuta din deal se vedea ceva langa ea:

In perioada aceasta, astfel de constructii nu sunt locuite. Parea un caine mare in vecinatate… sau un urs m-am gandit eu.

Mai ales ca apropiind cu aparatul am vazut un sir de urme prin zapada. Nu erau de om si semana cu pasii facuti de un urs. Nu vreau sa exagerez, imi dau doar cu parerea, nici acum nu stiu ce era: caine sau urs. Inclin sa cred ca urs.

Sirul de urme

Monumentul eroilor

De la Predeal la Busteni peste muntele Diham

Pe 31.12.2016 plecand norii de pe cerul Vaii Prahovei si Bucegilor, am vazut ca Zapada isi facuse imparatie pe muntele Diham. Acest munte este un fel de bariera naturala intre Transilvania si Muntenia. In el se opresc cele mai puternice vanturi, motiv pentru care, atunci cand ninge, viscoleste si noaptea este ger, padurile de pe acolo devin tablouri pictate in albul cel mai pur. Este ceva ce trebuie trait… o splendoare! 🙂

Dimineata, pe 01.01.2017, ma uit din nou si ma gandesc ca pentru a surprinde cat mai bine albul imparatesc si sa nu ne intoarcem tot pe acelasi drum, ar fi bine sa mergem in Predeal cu trenul si sa ne intoarcem pe jos, peste respectivul munte. Pana cadem de acord, si din cauza unor neconcordante, eu mai mereu am dreptate 😉 dar altii vor sa fie ca ei… si cand se conving ca e mai bine cum zic, e deja prea tarziu… prin urmare am pierdut trenul. Mai aveam unul peste vreo ora. Cu masina cine stie cand am fi ajuns, vazusem si ca o ambulanta si o masina de descarcerare se duceau spre Azuga asa ca… hai sa stam la slujba la biserica. La Biserica Domneasca din Busteni am stat pana la urmatorul tren.

Vine trenul plin de oameni, o parte au o coborat la Busteni, apoi mai multi la Azuga… si la Predeal nu mai reuseam sa coboram de atata lume 🙂 Predealul, a fost in perioada acestor sarbatori cea mai cautata statiune de pe Valea Prahovei… peste 10.000 de oameni sarbatorind Revelionul la partia Clabucet. Statiunea are zapada din plin pe partii, copacii sunt incarcati de zapada, cine a ales Predealul pentru a petrece sfarsitul de an, a facut alegerea perfecta.

Tin pe aceasta cale sa felicit un prieten, un tanar devotat orasului, care si-a sacrificat timpul si a pus mereu pe altii mai presus de sine si de ai lui, pentru implicarea sa in dezvoltarea turismului predelean. Un om modest, serios, responsabil, care permanent cauta solutii pentru a face ceva pentru orasul sau. Bravo, Catalin!  Catalin, este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Pe 31.12, pe la orele 18, el inca era la acel centru pentru a fi de folos turistilor ce cautau vreo informatie turistica. In acelasi timp, pregatea niste taloane pentru o tombola ce se desfasura prin unitatile turistice, urmand ca seara sa mearga la partia Clabucet pentru alte activitati. Pentru mine, acest tanar este un exemplu de cum trebuie facut turismul in fiecare oras.

Predealul fiind plin de oameni si masini, initial am zis sa urmam un traseu turistic care pleaca de la piata si ajunge prin padure la Valea Rasnoavei, langa fosta cabana Fraga si de acolo sa urmam direct drumul spre muntele Diham. Dar noaptea trecuta, mancarea etc, nu se potrivea si am urmat „sanatos” soseaua 🙂 La 11:30 plecam din Busteni, coboram in Predeal peste vreo 12 minute, dupa care am iesit in centru.

Trecem pe langa noul hotel Carmen, amenajat la superlativ, una dintre unitatile turistice de renume ale Predealului, ce are un frumos istoric, regasit si in cartea „100 de pasi in timp…”. De fapt, si cartea „Predealul, prin ochii tai…” are un capitol referitor la acest hotel: „Intalnirea cu Carmen; cu hotelul Carmen”… pentru ca aceste carti scot din trecut ceea ce nu se mai stie.

Urmam DN 73A Predeal-Rasnov, trecem de cimitirul eroilor, unitatea militara, sanatoriul de nevroze, vile, paduri inghetate…

dscf7843Peste ei s-a ridicat Romania Mare.

dscf7847

dscf7848Pe Valea Rasnoavei

dscf7850

dscf7852Departe, releul de pe muntele Costila

dscf7854

dscf7855Pe la ora 13 paraseam soseaua si intram pe drumul ce urca prin padurile Dihamului.

dscf7857Drumul era curatat foarte bine.

dscf7859In prima poienita ni se infatiseaza Bucegii nordici in splendoarea lor. Ceva mai incolo se vedeau Piatra Craiului si un colt din Fagarasi.

dscf7865

dscf7867Coltul Fagarasilor mi-a amintit de excursia din 2016 la chilia parintelui Arsenie Boca, cu un alt tanar exemplu pentru societatea noastra, Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Breaza (Prahova). In multe locuri din tara aceasta, avem oameni capabili, ramane o enigma genetica despre cum ajung opusurile acestora in tot felul de functii 🙂

dscf7863Stanca aflata nu departe de fosta cabana Belvedere, cabana demolata in totalitate.

dscf7868

dscf7869Pe acolo trebuia sa ajungem.

dscf7871In departare zona Zarnestiului… pe acolo este si rezervatia de ursi.

dscf7872Pe langa cabana Steaua (Forban). Ne-am intalnit pe acest traseu cu cateva sute de turisti.

dscf7874Sorcova

dscf7876

dscf7879„Fratele” Bucsoiu – cum ii zice Razvan, prietenul de alergari montane 🙂

dscf7881„Privind” cu aparatul peste Muchia Cheii-Posatavaru, vedem statii de telegondole, telescaune si sediul Salvamont.

dscf7884Piatra Craiului

dscf7886

dscf7887

dscf7893Cabana Steaua, Postavarul la stanga si Piatra Mare la dreapta

dscf7894Si acolo era de mers, in masivul Piatra Mare. Am fi surprins Predealul in haine albe… dar pentru asta trebuie plecat cu trenul de ora 6, ca sa faci poze bune si sa ai pozele in spate. Jumatate de an, am urmarit un astfel de moment, pentru poza de pe spatele cartii cu Predealul. Anul trecut pe 1.01.2016 eram pe acel munte…

dscf7898La urmatoarea excursie prin astfel de locuri, am sa plec de dimineata, cu doua termosuri, unul de ceai si altul de cafea, prajituri si un scaun pliant. Am vazut unul folosit la pescuit. Dar bine, nu singur, ca nu e fain singur, adica eu nu am cum sa ma bucur singur de peisaje. Altii pot, mie nu mi-a iesit niciodata. Un peisaj superb face nota discordanta cu un singur personaj. Adica nu poate fi o bucurie a unuia. Eu ma vad pe scaun alaturi de altii ca mine, sporovaind, facand poze, privind in toate directiile si cand ne saturam iar mai departe… iar pus scaunele 🙂 Trebuie sa cumpar 2-3 scaune…

dscf7899Muntele Bucsoiu

dscf7901Crampei de rai

dscf7904Hop si eu, sa iau putin din magia locului 😉

dscf7915

dscf7920Crucea de pe Caraiman

dscf7923Pereche in haine de iarna

dscf7924

dscf7925Ii inteleg pe astia cu snowmobile 🙂

dscf7927Un alt loc de asezat scaunul 🙂

dscf7933

dscf7935Cabana Diham Phoenix, pe un picior de plai

dscf7936

dscf7938

dscf7944Batrana stana pe care o pozez an de an, de mai multe ori, in diferite perioade. De aici, incepe coborarea spre Busteni, spre cabana Gura Diham.

dscf7952Rulotistii au venit sa petreaca Anul Nou in vechile locuri unde stau si primavara, pe Valea Cerbului. Imi place ca sunt consecventi.

dscf7954Pe la ora 15 eram prin Valea Cerbului admirand si saniile localnicilor trase de cai. Pe la ora 16 ajungeam acasa. Cu siguranta cine merge azi pe acolo, are parte de aceleasi peisaje… pentru ca ziua de ieri seamana perfect cu cea de azi 🙂

Traversarea Bucegilor…din Valea Prahovei la Bran

Un alt traseu superb am parcurs astazi…desi pare ca am mai spus de traseul Busteni-Bran, este doar o impresie, mereu este altul 🙂

In zona Branului poti ajunge pe mai multe trasee, cel pe care am fost astazi este pe muntele Clincea, si nu prin Vaile Gaura, Ciubotea, Poiana Gutanului sau Saua Strunga.

Am plecat mai multi prieteni, nici prea repede si nici prea incet, sa si vedem ceva…vremea a fost superba, totul a decurs cum trebuie, Micutzul morocanos a fost in forma maxima si am râs mare parte din traseu… Ce a mai facut si ieri…

Dimineata

Ne-am intalnit in Parcul Schiell din Busteni

Vedere din telecabina

Asemanari cu alte locuri…unele locuri

Spre Vf. Bucura

Cand am ajuns, singur, o pasare si-a luat zborul de pe cruce

Si cineva a ridicat piatra peste piatra in apropiere de acel loc…povestisem eu odata ceva de acolo 🙂

„La picioarele noastre” Branul, nu era deci chiar asa departe 🙂

Un montaniard destul de in varsta la cabana Omu…un exemplu pentru tinerii de astazi

Asta este o poza pe care am mai postat-0 si altadata…vedere dinspre hornul Tiganesti spre valea omonima. Se vad si doua lacuri, bine ele au devenit de ani buni, doua balti din care se adapa oile, caii, magarii…

Piatra Craiului in zare

Coborare pe muntele Clincea

Mai o coborare, o pauza de telefon sau de poza…asa usor pentru ca in Bran ne astepta cineva

Mie imi plac foarte mult acele stanci, care au un platou mic deasupra…ca un acoperis

Partea cea mai pitoreasca a traseului, prin Turnurile Tiganesti, Coltii Clincei

Privire inapoi

Refugiul din Saua Tiganesti

Indicatoare langa refugiu

Ienuperi si afinis

Intrarea in padure

Portita din Clincea

Stanca solitara rasarind dintre molizi

Alta ceva mai jos

Ne apropiam de marginea padurii, poteca a fost latita de un buldozer pentru a se instala o conducta de apa

Si pe partia Zanoaga a Branului

In pas vioi spre masina, rucsacii in portbagaj si spre casa…totul a fost calculat sa iasa cum trebuie, un prieten a venit sa ne „recupereze”

Nu am plecat pana nu ne-am oprit la hanul Bran, asa ca sa fie totul cum trebuie

A fost o excursie de o zi foarte reusita…acum este in plan o alta spre Şimon.

Despre concursurile de anduranta montana

Printre obiectivele personale din acest an se numara si organizarea unui „Maraton in muntii Sinaii” si a altui concurs „Maratonul Busteniului”. Ori ambele, ori doar unul.

Inspre toamna, sa nu se suprapuna cu alte concursuri reprezentative….probabil ori in luna august, ori intre Maratonul Ciucasului si Maratonul Pietrei Craiului. Evident cu acordul administratiilor locale, altor institutii.

Exista posibilitatea ca seful Parcului Natural Bucegi sa nu fie de acord, pentru ca nu este vorba de o ilegalitate, si atunci va trebui sa gasim o solutie. Gasim noi una, la d-astea suntem de neegalat :)) Este oricum un paradox si cu Administratia Parcului Natural Bucegi…nu se poate dialoga cu seful ei in schimb printre angajati sunt oameni mult mai capabili ca propriul lor sef.

Am mai scris si o sa scriu, eu il consider pe inspectorul Clementin Negutescu cel mai bun reprezentant al Ministerului Mediului in Bucegi. Este diplomat, cunoaste legislatia de mediu, este educat, de bun simt, stie cand sa fie om si cand sa aplice legea…este omul potrivit la locul potrivit. Niciodata nu m-a interesat ce au spus unii si altii despre el, din punctul meu de vedere, pentru Parcul Natural Bucegi acest domn chiar face treaba, atat cat poate, atat cat este lasat.

Ca fiecare alergator montan am cateva competitii „de suflet”. Le-am pierdut pe majoritatea in acest an. Au fost Semimaratonul Pietrei Mari editia de iarna, Hit the Top de la Bran. Probabil nu merg nici la Duatlonul Tarii Barsei de pe 1 iulie pentru ca atunci este anuntata sosirea unui grup mare de turisti si trebuie sa stau cu ei, dupa ei. On top of the World, concurs pe bicicleta cu plecare din Sinaia spre Cota 2000-Babele Vf. Omu este in aceeasi perioada cu Ultramaratonul de 92 km al Bucegilor. Deci nici acolo nu ajung!

De la aceasta ultima competitie, denumita Marathon 7500 mi-am propus sa nu lipsesc pana la batranete. Va dura trei zile, in 2010 am parcurs traseul in 36 de ore, in 2011 in vreo 28 de ore…ironia este ca in antrenamente intreg traseul l-am realizat sub 25 ore, cand vine concursul insa :)) Este un concurs foarte dur, desi se inscriu multe echipe, la final doar vreo 20 trec linia de sosire, amestecate, masculin, feminin, mixt.

In acest an am inteles ca startul se va da seara la ora 18.

Sa vorbesc putin de competitia desfasurata pe 9 iunie 2012 la Bran, intitulata Hit the Top. Nu am fost pentru ca era in preziua alegerilor si oricum eram destul de obosit 🙂 Asa ca nu m-am intalnit cu prietenul George de la blogroll…si nici cu alti prieteni.

Sa subliniez niste rezultate:

La categoria peste 35 de ani Cosmin Bucsa de la Centrul Jandarmeriei Montane din Sinaia a venit pe locul 6 cu un timp de 2:14. Adica a alergat dintr-un cartier al Branului prin Valea Ciubotea, -din punctul meu de vedere cel mai dificil traseu turistic din Bucegi-, pana la Vf. Scara (2421 m altitudine) si inapoi la Bran, in putin peste 2 ore.

Un alt rezultat foarte bun este al lui Bogdan Boja din Busteni, Bubulu cum este cunoscut in lumea Bucegilor, care s-a situat pe locul 8 cu timpul de 2 ore si 34 minute.

Nici prietenul blogului buceginatura2000, unul dintre cei mai in etate alergatori montani ai tarii, nu a fost mai prejos. Dl. Stan Turcu a parcurs traseul in 3:08, obtinand locul 14. Un loc foarte bun cand ai peste 60 de ani…bine dl. Stan arata ca la 50. Cine nu stie afla acum…mersul pe munte te face mai tanar.

Nu scriu prea multe despre categoria Feminin pentru ca am scris la cateva concursuri si s-a inteles altceva :)) M-am invatat minte…o sa scriu cand particip personal 🙂 Dar pentru cine isi inchipuie altceva…fetele ce participa la concursuri montane sunt ca orice om :)) Unele mai din topor, cu injuraturi si miscari baietesti, altele cu silueta de invidiat si la prima curba arunca ambalajele de la geluri energizante pe jos, asa de mult iubesc natura :)) , majoritatea sunt insa oameni adevarati de munte …sau se dezbracau pe poteca sa isi arunce chilotii ce deveneau stanjenitori dupa zeci de kilometri, bine, fara nicio jena :)) La baieti lucrurile stau mult mai rau :)) Eu vorbesc de aspecte izolate…

Ce sa mai spun, suntem romani, depinde de la concurs la concurs. De exemplu, la Maratonul din Piatra Craiului, festivitatea de incheiere are loc in sala Caminului Cultural din Zarnesti. Acolo poti sa-ti pierzi telefonul, portofelul, cineva, din 500 de persoane ti-l returneaza. Trebuie sa vezi ca sa crezi. Acolo niciun tanar nu isi insuseste bunul altuia. Nici nu ai sa vezi alergand la acest concurs golani, derbedei si alte rebuturi ale societatii…doar tineri si varstnici educati, cu moralitate, de bun simt.

Stati linistiti ca nu apar in filmari, sunt de regula in primii 50-100 alergatori, acolo, binisor 🙂

Si sa va mai povestesc o curiozitate 🙂

Concursul pe biciclete On Top of the World ce se desfasoara pe Bucegi cu plecare din Sinaia, in luna iulie, beneficiaza de o interdictie din partea Administratiei Parcului Natural Bucegi. Nu sunt lasati sa urce cu bicicletele pana la Vf. Omu :)) Ca nu este voie… Acum sa fim seriosi, nu stiu ce impact aduce o bicicleta mediului inconjurator :)) In schimb, nimeni nu este sanctionat daca merge cu o motocicleta sau cu un jeep pana la acelasi varf. Legea aceasta se aplica dupa ureche, cum i se pare fiecaruia.

Filmare din 2010 la Vf. Omu. Eu am mers pe traseul Sinaia-Babele, nu pana la Vf. Omu, in acel an. Atunci era voie la Vf. Omu, in 2011 nu a fost voie.

Oricum pe organizatorul concursului, Radu Savin, am sa-l ajut si in acest an la dezechiparea traseului, dupa concurs. O sa rog cativa prieteni sa mearga sa stranga marcajele si alte balizari. Este o competitie renumita, de traditie, ei nu cer la nimeni vreun ajutor, Primaria din Sinaia si Salvamontul ii sprijina pe organizatori, in schimb dl. Iuncu de la Parcul Natural a aflat ca legea nu-ti da voie sa mergi cu bicicleta la Vf. Omu :)) Domne, da’ nu e voie nici cu mijloc auto si totusi in fiecare saptamana apar pe acolo cate unii 😉

Poate ca sunt subiectiv, dar daca participi o data la Marathonul 7500, la categoria Elita si alergi cei 92 km pe traseele montane ale Bucegilor, incepi sa iubesti acest concurs. Si vrei sa mai repeti isprava…singuri prin noapte, coborand si urcand vai, creste alpine, lumini in urma si in fata de la frontalele concurentilor…si alergi, alergi, iti zici ca nu este cu putinta sa ajungi la Vf. Omu din trei directii in 15-20 ore, te asezi si nu stai mult de teama ca nu te mai poti ridica, nu stii de urs, caini ciobanesti sau alte animale, stii doar ca trebuie sa alergi…simti insa ca traiesti, ca poti sa o faci si anul acesta. Treci linia de sosire esti primit ca un invingator, putini reusesc sa termine concursul…peste aproape o luna de zile vine iar o noua editie de Marathon 7500. Mai traiesc un an :))

Poate vom vedea astfel de evenimente si in Valea Prahovei, orase de munte cu reprezentare minima in competitii de acest gen.

Inca nu au cazut frunzele din copacii Bucegilor…

…si nici bruma nu a venit 🙂

Dar frigul se simte dimineata…

Pitigoii inca nu se tanguie si nu vin pe la marginea padurii.

Caut cu privirea din Valea Prahovei dar nu mai vad turmele mari de oi pe pasunile de sub Vf. Jepii Mici, nici spre Furnica nu se mai vad…doar turme mici de oi sterpe au ramas sa mai pasca firele uscate de iarba prin diferite colturi ale muntelui.

E mai liniste ca altadata, viata se retrage usor de pe inaltimile muntelui, vor urma luni bune de frig, iarna, zapada…

Ciuperci nu prea sunt ca nu a plouat, este si prea frig sa ploua.

Vantul este rece sus pe Platoul Bucegilor, zarile sunt galben-tomnatic…si totusi toamna nu si-a intrat in drepturi cum se cuvine. Poate este o toamna mai blanda 🙂

In Poiana Stanii Regale

Drumul regal…o poveste ce merita traita

Si nu se mai termina…viata spre cer, verdele si albastrul cerului, ingemanare

Ganduri 🙂 …maine, de fapt maine este azi, sunt la Podul cu Florile, muntele gol de vegetatie ce strajuieste lacul Bolboci. Astazi florile sunt pietre, peisaj selenar. Alerg? Poate…pe drumul asfaltat al Dichiului. Am alergat destul vara asta…sa mai fie inca o zi.

Astept MPC-ul, maratonul Pietrei Craiului, unde va fi o prezenta masiva de montaniarzi, sunt deocamdata peste 300 de inscrisi. Am mai fost in Piatra Craiului, dar nu pe traseul maratonului de 40 km…dar am luat Google Earth-ul, povestile participantilor din anii trecutii, profilul traseului, poze, descrieri si am rezolvat necunoscutul.

Am in minte intreg traseul, stanga 50 metri, dreapta pe un drum un km pana la o intersectie, posturile de control, alte detalii, e bine sa ai un plan si variante…mereu.

Traseul probabil poate fi parcurs in circa 5 ore, deci nu trebuie sa duc in rucsac apa si mancare, alerg si 8 ore fara astfel de probleme, apoi recuperez eu 🙂 …dar strictul necesar tot o sa-l am, ca e bine sa fii prudent in orice faci, e si asta o vorba uneori 🙂

Sambata, traseu de alergare montana

Da, …sa fugim ca asa e bine 😉 Cum am fost mustruluit ca nu am zis din timp de traseele de alergare, si cum maine in afara de postarea ce o voi realiza cu manastirea Caraiman, nu o sa am timp de altceva, o sa va spun de acum celor interesati. Maine nu are cine sa va dea detalii la telefon iar pe net dupa ora 19.

Deci este o deplasare de cativa zeci de kilometri pe munte, pe care o vom efectua sambata, cu pante multe de urcat si coborasuri accentuate, nu este o plimbare chiar daca pe parcurs eu voi realiza si alte lucruri.

Asa din start, Mihai tu nu ai cum sa vii ca ne faci cu capul vorbind la telefon ore in sir, si s-ar putea sa devii tinta alergarii, asa ca ori stai acasa ca nu te poti abtine, ori renunti in acea zi la mobil.

Cate ceva despre traseu si cu cine se poate vorbi de detalii:

Plecam pe la ora 8 din Poiana Tapului din zona Valea Babei pe traseul spre Stana Regala. De la paraul Piatra Arsa se urca sustinut pana la cabana. Cine a mai fost stie ca este ditamai urcusul. Noi vom forta pe urcus si ne vom relaxa prin locuri mai plate, atatea cate vor fi. Este un antrenament pentru maratonul din Piatra Craiului, unde daca nu-i depasim pe „asfaltisti” pe urcare, nu intram in prima decada a clasamentului, asta e limpede. Din Zarnesti astia vor fugi mancand pamantul primii 10 km si ne lasa in urma cel putin 1 km. Asa ca trebuie recuperat pe urcare si coborare.

De la Stana Regala se urmeaza drumul auto pana la Schitul Sf. Ana si mai departe Cota 1400, apoi pe traseul turistic se iese in Drumul de Vara, se urca spre Cota 2000, se coboara Valea Soarelui pana la paraul Izvorul Dorului unde vom regasi marcajul turistic spre cabana Padina.

Pana aici ca timpi intermediari ar fi asa: Poiana Tapului – Stana Regala 35 min, Stana Regala -Cota 1400 40 de minute, Cota 1400 – Cota 2000 45 minute, Cota 2000 – Valea Soarelui 20 minute.

Parcurgem zona de Platou, bine este si asta putin in panta dupa care intram in Padurea Laptici pentru a cobori in Valea Ialomitei. Portiuni sustinute de urcus: de la Cota 1400-Cota 2000.

Valea Soarelui – Padurea Laptici 20 min., Padurea Laptici – drumul auto din Valea Ialomitei 25 min.

Continuam pe drumul auto si urcam pe muntele Tataru. La maxim o ora de la intrarea pe drumul auto iesim din padure pe pajistile muntelui Tataru si urcam cativa kilometri numai pe pajisti. Ocolim Vf. Tataru si ne deplasam spre Saua Strunga. Din Saua Strunga urcam pe Drumul Granicerilor pana in Saua Batrana. Coboram spre Stana din Horoabele dupa care pe drumul de caruta ajungem nu departe de statia de telecabina de la Pestera. Vom urca la Babele si vom cobori pe Jepii Mici in Busteni.

Timpi: Poienile din Tataru – Saua Strunga 1 1/2 ore, Saua Strunga – Saua Batrana 35 min, Saua Batrana – Pestera 1 1/4 ore, Pestera -Babele 50 min, Babele – Busteni 1 ora.

Deci este destul de lung, cine se duce inainte…inseamna ca se duce inainte, e bun dus. La fel si cine ramane in urma. Nefiind o excursie de placere, de cascat gura sau ochii, va exista un singur ritm. Vor fi si mici pauze pe punctele panoramice. Cine nu a mai participat la competitii montane vine degeaba ca ramane pe la Stana Regala…si asta e o parte buna, se mananca bine si calitativ la acel obiectiv.

Nu impune  nimeni nicio regula, cine vine doar face, nu se abate de la traseu, nu se culeg flori, etc, orice alte detalii vi le poate da prietenul meu Razvan pe Facebook, eu nu am cum sa va raspund maine in timp util…

http://www.facebook.com/profile.php?id=100000174345621