Kilometri de padure, un corb trece in zbor. Din motive necunoscute dar presupuse, este ultimul lui zbor… si cade. Si asta a fost! Se intampla saptamana trecuta prin padurile Postavarului, la Timisul de Jos.
Trec eu sambata cu un bun prieten, colindand zona dupa urme istorice-culturale-religioase. Sa zic mai bine urme ale unor identitati uitate, pierdute. Fascinati de peisaj, de vremea buna, de salbaticie, am mers pe multe culmi, am coborat versanti si traversat vai.
Parasim poteca dupa un timp si zic sa ajungem in firul vaii, dar nici prea drept… ci aproximativ pe curba de nivel. Si sa incercam acolo unde se poate sa mai si coboram direct 🙂 Tot o ciorba 🙂
La un moment dat o luam printre fagi tineri, asa, din instinct… si ne intalnim cu corbul adancit in somnul cel forever. Vesnica-lui-pomenire! Poate nu gustati gluma, dar se poate si mai rau. Trec duminică pe langa un cimitir. Din masina vad zeci de babe pe acolo. Nu stiu ce faceau toate la un loc. Dar m-am gandit ca daca sambata a fost pomenirea mortilor, babele astea, ucigase, poate au crezut ca sambata i-au pomenit si duminica va fi invierea barbatilor. Nu a prins o asemenea gluma, am ras doar eu 🙂 Ca nu respect batranii, ca de-astea… 🙂 Eu ma gandeam ca daca tot vin alegerile, se doreste reintregirea familiilor.
Dar corbul asta fara indoiala, murise. De batranete sau otravit. Alte cauze… nu stiu. Va dati seama, un corb din acesta priveste timp de zeci de ani peisajele din Bucegi, Postavaru, Piatra Mare. De la cate o fi vazut… i s-o fi facut rau! Cat sa duca si el?!
Inca zbura cand a atins pamantul. Glumesc… dar e clar ca s-a prabusit din aer, dintr-odata.
L-am miscat noi un pic, dar era „adormit”.
Un cioc puternic
Spre 3cm „bateau” ghearele
La final, George, cel de aici: https://casaevv.wordpress.com/
un baiat cu suflet mare, l-a acoperit cu frunze si crengi.
