Ultimul zbor al unui corb

Kilometri de padure, un corb trece in zbor. Din motive necunoscute dar presupuse, este ultimul lui zbor… si cade. Si asta a fost! Se intampla saptamana trecuta prin padurile Postavarului, la Timisul de Jos.

Trec eu sambata cu un bun prieten, colindand zona dupa urme istorice-culturale-religioase. Sa zic mai bine urme ale unor identitati uitate, pierdute. Fascinati de peisaj, de vremea buna, de salbaticie, am mers pe multe culmi, am coborat versanti si traversat vai.

Parasim poteca dupa un timp si zic sa ajungem in firul vaii, dar nici prea drept… ci aproximativ pe curba de nivel. Si sa incercam acolo unde se poate sa mai si coboram direct 🙂 Tot o ciorba 🙂

La un moment dat o luam printre fagi tineri, asa, din instinct… si ne intalnim cu corbul adancit in somnul cel forever. Vesnica-lui-pomenire! Poate nu gustati gluma, dar se poate si mai rau. Trec duminică pe langa un cimitir. Din masina vad zeci de babe pe acolo. Nu stiu ce faceau toate la un loc. Dar m-am gandit ca daca sambata a fost pomenirea mortilor, babele astea, ucigase, poate au crezut ca sambata i-au pomenit si duminica va fi invierea barbatilor. Nu a prins o asemenea gluma, am ras doar eu 🙂 Ca nu respect batranii, ca de-astea… 🙂 Eu ma gandeam ca daca tot vin alegerile, se doreste reintregirea familiilor.

Dar corbul asta fara indoiala, murise. De batranete sau otravit. Alte cauze… nu stiu. Va dati seama, un corb din acesta priveste timp de zeci de ani peisajele din Bucegi, Postavaru, Piatra Mare. De la cate o fi vazut… i s-o fi facut rau! Cat sa duca si el?!

dscf6370Inca zbura cand a atins pamantul. Glumesc… dar e clar ca s-a prabusit din aer, dintr-odata.

dscf6373L-am miscat noi un pic, dar era „adormit”.

dscf6375Un cioc puternic

dscf6379

dscf6387Spre 3cm „bateau” ghearele

La final, George, cel de aici: https://casaevv.wordpress.com/

un baiat cu suflet mare, l-a acoperit cu frunze si crengi.

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Zborul corbilor printre piscurile Parcului Natural Bucegi

Ziua de duminica a fost o zi perfecta din punct de vedere meteo, potrivita drumetiilor montane. Niciun nor pe cer, nici vant nu era si nici prea cald. Pe munte a fost foarte bine, astfel ca am realizat un traseu destul de lung, pe care sper sa-l detaliez in seara aceasta sau maine.

Azi, de inceput de saptamana, va prezint un episod din aceasta zi minunata: zborul corbilor printr-o zona salbatica din Bucegi, loc in care am vazut in acest an, cei mai multi corbi adunati. Si nu fiindca era ceva de mancat, adica unele cadavre, etc…ci zburau asa, ca si cum se bucurau si ei de aceasta splendida zi. Deseori ne intorceam sa-i privim, cum zburau…imaginile iti raman intiparite in minte pentru cine stie cata vreme.

c1Corbul (corvus corax) este o pasare inteligenta, ocrotita de lege, se spune ca in salbaticie nu traieste mai mult de 20 ani, altii spun ca 100…probabil nimeni nu a constatat acest lucru 🙂 Are unul dintre cele mai mari creiere din lumea pasarilor, propria gandire si poate lua decizii singur. Poate fi domesticit si invata cuvinte, se spune (a se vedea Wikipedia) ca invata minimum 10 cuvinte pe care nu le spune ca papagalul ci stie cand sa le foloseasca. Este una dintre cele mai jucause pasari, face tot felul de acrobatii in zbor, cred ca noi ne-am nimerit cand ei se jucau.

c2

c3

c4

c5

c6

Actiunea Jandarmeriei si Animale in Parcul Natural Bucegi…actiuni si victime!

Este o postare si despre animale, nu are subinteles, nu este vorba nici despre cei doi magari salvamontisti 🙂 Cu al lor „Busteni 4X4 No Limits”. Totusi, de un grup „Busteni Munca&Educatie No Limits” nu ar fi fost capabili.

Vreau sa va arat doua intamplari din doua zile diferite.  De sambata si de duminica.

Trebuie mai intai insa sa multumesc Jandarmeriei Montane ca a oprit ilegalitatile din situl Natura 2000 si ca au grija ca evenimente nedorite sa nu se mai repete.

Priviti jandarmii la datorie…drumul este blocat spre zona inalta a Parcului Natural Bucegi. Nimeni, de cand am intrat in U.E. nu a reusit sa faca acest lucru, pe care ei il fac. Nu stiu cati oameni inteleg ce inseamna si ce implica…dar chiar avem in Bucegi o zona ce poate fi considerata Parc Natural cu adevarat.

Pana sa intervina Jandarmeria si sa opreasca distrugerea mediului in zona Babele-Sfinx-Releu Costila-Crucea de pe Caraiman, nicio alta autoritate a statului nu a dorit sa ia vreo masura. Va dati seama ca aceasta arie protejata nu este de fapt protejata si ca institutiile de mediu sunt inutile in Bucegi? Ele s-au transformat in elemente de decor.

In cele trei poze aflate una sub cealalta, veti observa cum un jandarm suplineste munca unui om al mediului. Un Logan este scos de pe pajistea alpina si indrumat sa parcheze la drum. Afluxul de masini este prea mare ca sa le spui tuturor sa nu parcheze pe iarba…unii vin la prima ora si pleaca spre Vf. Omu pe jos si parcheaza fara sa stie, in diferite puncte. In alta poza, o patrula de jandarmi.

Ideea este ca jandarmii sunt la post si isi fac treaba. Dupa cum ati vazut, sunt fel si fel de reactii…cu greu le vine turistilor de bun-simt sa creada ca accesul ilegal auto a fost stopat…ca golanul cu jeep nu mai poate da vina pe „bucuresteanul nesimtit” ca distruge muntele si lasa gunoaie. S-a impamantenit prostia asta prin unele locuri…

Si acum despre animale:

Eram pe varful Blana…ca sa vad portiuni din drumul Bolboci Mal Stang. Din alta parte nu vezi atat de bine, acest drum ascuns de padure. Vroiam sa vad daca au trecut cu asfaltul de zona muntelui Nucet…stiti, zona aceea unde vin „israelienii” sa investeasca 😉 Cat pot sa minta unii oameni…de necrezut asa ceva. Cei din primaria Moroeni habar nu au cine sunt investitorii, nici nu i-au vazut la fata 🙂 Si cum sa dai autorizatii cuiva care nu depune nimic? Lovitura imobiliara cu cele 188 hectare a fost pregatita temeinic. Au cumparat terenul la pret derizoriu, in urma cu vreo 2-3 ani…de nu o fi mana lui Florin Popescu si aici :))

Si cum pozam eu, vad jos in stanga o stana. Banal pana aici. Numai ca stana avea distrugeri, nu aducea a stana normala. Asa ca hai sa cobor pana acolo. Cobor jumatate de versant si imi dau seama ca am coborat gresit. Stana parea pradata…

Dar daca priveai mai atent, nu prea parea a fi fost atacata de oameni…ci de urs sau ursi. Si nu o data am gasit urme de urs ce a dormit o vreme si prin stane. Si eu eram in camp deschis…pana la urma apropii cu aparatul foto stana si examinez imaginea…nu se zarea niciun animal.

Asa arata o stana devastata de ursi:

Stana

Era prea mult 🙂 Chiar vroiam sa vad ce s-a intamplat.

Partea vestica

Partea estica

Aceasta a fost stana de sub varful Blana…ce ursi infometati or fi prin padurile dinspre Valea Ialomitei se intuieste…poate ca au stricat si oameni, dar dupa forma si dupa gheare, ursul a fost actorul principal. Cine stie ce au facut acei ciobani in cursul verii de s-a razbunat ursul in asemenea mod.

Iar duminica am zarit altceva de care mi-a parut rau!

Undeva, in padure, la o oarecare distanta, un corb manca ceva

Era un animal mort…un bursuc. Mie mi se par unele dintre cele mai dragalase animale, bursucii si aricii. Acesta din imagine, a fost cel mai probabil ucis de cainii vagabonzi, cu zecile prin padurile Sinaiei.

Bietul de el, a murit!

Intoarcerea vulturului in Parcul Natural Bucegi

Nu vorbesc astazi despre „vulturii” dreptatii sau de „vulturi” cu comportament de hoitari, nici de personaje reale sau fantastice din diferite carti ce au ca tema Bucegii…nu vorbesc de oameni, in pofida evenimentelor de pe plan local din ultimele zile.

Mai intai sa anunt un prieten de la Parcul Natural :)) : Am castigat pariul din 2008 pus la Stana Regala 🙂 Postez astazi imagini in premiera cu un vultur urias surprins in perimetrul Parcului Natural. In intervalul 2002-2011 am vazut in Bucegi, 2 acvile si un vultur cu o pata mare alba pe piept. Vazuti destul de aproape dar fara a reusi sa-i fotografiez.

Deci degeaba il vezi daca nu ai dovada…asa ca acum semnalez cu probe prezenta unui vultur in Bucegi. M-am uitat eu bine la el, desi pozele sunt cam neclare, si nu pot sa-mi dau seama ce specie de vultur este…era urias. Din cateva batai de aripi a fost departe…

Sunt martori si poze cu imprejurimi ce atesta ca vulturul respectiv a fost observat in raza Parcului Natural.

Nu este nicio indoiala, este un vultur

Priviti ce mic era un corb, pasare destul de mare, pe langa el

Mai de aproape…corbul este ca puiul pe langa o gaina :)) Se hraneau cu ceva mort…

Acum a vazut ca vin oamenii, si a intors capul…Vultur! fara doar si poate :)) O frumusete a naturii pe cale de disparitie!

Va spuneam eu ca pe blogul meu sunt tot felul de subiecte, asa se intampla sa fie, mereu altceva 😉

Continuare…

Cu ajutorul Micutzului morocanos si al lui Prison Break am postat aceste imagini, multumesc :))

Mai jos, doua imagini facute de Micutz, evenimentul s-a derulat foarte repede, dar tot a fost imortalizat. Observand si pozele Micutzului cred ca pasarea din imaginea este un vultur plesuv sur (Gyps fulvus), avea si gatul golas.

Pozele Micutzului:

Incordat, gata de zbor. „Ce tupeu pe corbul ala, sa stea in coada vulturului” by Micutzul :))

Si cine stie cand mai poate fi intalnit…

Tura prin Bucegi: Pestera Ialomitei

Pregatiri, pregatiri! Sa mergem la Pestera Ialomitei, adica peste munte. Din Valea Prahovei peste Platoul Bucegilor in Valea Ialomitei. Pe drum auto sunt din zona Busteni-Sinaia pe la 40 km. Peste munte, pe trasee turistice sunt pana in 20 km.

Si plec pe la 8 fara ceva, echipat de o noua aventura.

Asa era vremea, dimineata. Peste muntii din faţă trebuia sa trecem.

Iepurele lui Matrix…Eu: „Ce frumos esteee!” Si il iau de la prietenul Matrix in brate. Pana atunci ma multumisem sa-l mangai. Din nefericire pentru mine iepurasul naparlea ingrozitor…si m-am umplut de par pe geaca imediat. Si: „Fir-ai sa fii Matrix cu iepurele tau cu tot” :)) Iau iepurele il inchid in cotet dupa care am stat eu mult si  bine sa ma curat de par.

Pe la 8:40 am reusit sa plecam!

Si am avut iar noroc sa intalnim zapada pe traseul de pe Jepii Mari, astfel incat am urcat continuu vreo 40 de minute pana am ajuns in Saua Urlatorilor. Nu am mai fost nevoiti sa mergem in serpentine ci ne-am dus tot inainte, cat mai sus 🙂

O  poza cu schiori la Piatra Arsa. Cand i-am vazut sosind am luat aparatul foto pentru a imortaliza momentul…intrucat, vazusem eu o fotografie cam din acelasi unghi, facuta in urma cu mai bine de 20 de ani, intr-o revista…si mi-am adus aminte instantaneu :))

Am mers de la Piatra Arsa spre Hotelul Pestera in cea mai mare parte a timpului prin zapada. Muntele acesta de zapada este chiar la marginea DJ 713, asadar nu se poate ajunge cu masina la Complexul de la Piatra Arsa. Poza este spre dreapta sensului nostru de deplasare, noi mergeam spre vest.

Spre stanga…se vede si drumul

Marcajul cu stalp este pe sub zapada mai mare de 2 metri

O „baba” mica langa traseul de pe muntele Cocora…mereu o privesc de cate ori trec, prima oara am stat sub ea pe la 10 ani

Pe langa crucea aceasta, a unei eleve ce a murit acum aproape 20 ani, mereu am o stare ciudata…cine stie ce poveste groaznica s-a scris aici. Si nu doar eu, mai stiu un prieten, care la niste discutii despre munte, mi-a spus ca atunci cand trece pe la crucea din Padurea Cocora are o senzatie ciudata.

Crucea este langa copac, orice turist ce trece pe acolo, o vede, era si o lumanare…pe care nu am aprins-o pentru ca poate ia foc ceva pe acolo, intr-o padure cu multe uscaturi, licheni, nu umbli cu foc.

A fost un ditamai ursul…este drept, urmele se fac si mai mari cand zapada se topeste…dar animalul este mare, distanta dintre urme o arata 🙂

Trebuie sa-i intreb pe cei de la Directia Silvica Targoviste de ce nu au copacii scoarta. Sa vedem ei ce zic :))) Poate mai inventeaza iar o poveste cu gandaci de scoarta…care de foame au mancat padurea si au lasat in urma doar buturugi :)) Astia inventeaza orice numai sa despoaie muntii de paduri. Nu au nicio tangenta cu mediul, totul este gargara ieftina, niciodata nu vor face ceva bun pentru Bucegi. Pentru ca nu se pot gandi la lucruri bune. Sper sa vina ziua aceea cand voi auzi ca va fi cineva suficient de hotarat sa desfiinteze Romsilva. Cum este treaba cu mafia de prin vami asa este si cu regia asta…

Masina sefului salvamont Dambovita sau a Serviciului Salvamont Dambovita, totuna :)) Parcata la hotelul Pestera. Cine stie despre ce actiune de salvare mai era vorba 😉

Acolo undeva departe va fi aprins un foc de tabara, se poate apropia poza :)…distanta de la foc pana la padure este de vreo 10 ori mai mica decat spune legea. Dar aici vorbim de locatia unui senator si unii sunt mai egali decat altii in fata legii, altii mai putin egali, dupa caz :)) De vreo doi ani tot i pozez focurile, urmele lasate, distanta fata de padure, acum poate le fac o bucurie oamenilor ce reprezinta mediul scriind pe la minister ca ei ingaduie astfel de ilegalitati in situl comunitar. Astia se iau doar de turisti sau cetateni simpli, o sa taie intr-o zi nenea ala, senatorul, padurea din spatele hotelului ca sa faca o partie de schi…si smecherii astia nu stiu ce motiv sa mai scorneasca ca sa isi aduca si ei contributia…dar poate vine gandacul intre timp :)) Acum dupa o asemenea iarna grea isi inchipuie toata lumea cu ce foame grozava se apuca de padurea tanara si verde din spatele hotelului. Gasesc ei o solutie sa elimine padurea aceea…care de pe acum este afectata :)))

Biserica veche, monument istoric, singurul lucru original de prin curtile calugarilor. Sunt tot felul de constructii, cele mai multe fara autorizatii, dar te poti lua de „sfintii parinti”? :)) Daca altcineva si ar face pe acolo un cotet in 10 minute l-au luat pe „nesimtit” institutiile statului. Pe aici, trebuie sa te ai bine cu cine trebuie, in rest oameni ai legii, smecheri sau de-ai „Lui” …o apa si un pamant! Nu au nicio treaba cu legea, aplicarea sau respectarea ei, cu Dumnezeu…iesindu-le niste lucruri, au capatat atata mandrie incat este uimitor cat de rataciti au ajuns 🙂 Cred ca merg bine afacerile cu oglinzi in Valea Ialomitei, in fata carora fiecare cred ca zambeste continuu 😉

Cladirea din fata Pesterii Ialomitei

Si am platit intrarea ca sa fim civilizati chiar daca obiectivele noastre se puteau realiza si cu iluminarea pesterii si fara…calugarul de la intrare ne-a atras atentia ca este interzis sa mergi mai departe de Altar, zona vizitabila.

Prin interior:

Aici este ultima parte vizitabila…ploua de-a binelea din tavan

Pe stanca din imagine cadea din tavan un firicel de apa. In bataia luminii picaturile ce sareau alcatuiau un spectacol deosebit…dupa ce au sarit pe aparat am renuntat sa mai fac poze in acest loc…pana la care ajunsesem cu ceva efort, parasind traseul amenajat. Lumina aceea verzuie ar fi trebuit sa fie firicelul de apa…

Asadar am fost sa vedem ceva zidit prin pestera, apoi la Grota lui Hades iar dincolo de Altar era prea mare apa ca sa trecem…treceam pana la urma ca am vazut niste lemne abandonate si realizam o mica punte, dar poate mai departe ne surprindea vreo viitura. Din tavan ploua cu galeata, si cand riscul nu este echivalent cu realizarea obiectivului, nu ne-am obosit prea tare sa mergem mai departe.

Am plecat apoi sa urcam prin Padurea Laptici pentru a iesi pe Platoul Bucegilor.

Aceasta este opera unei ciocanitori. Iarna a fost atat de grea incat au gaurit jumatate de copac pentru a cauta viermi, larve, insecte…

O poza mai de aproape

Sunt cateva insecte prinse de rasina molidului…

Nu departe un alt copac gaurit

I-am pozat si crucea omului asta pentru ca ma gandeam ce soarta au astia ce merg singuri pe munte, pe trasee mai problematice, eu consider un risc sa mergi de unul singur prin Padurea Laptici…aiurea sa mori asa prin locuri nestiute, unde nimeni nu va stii vreodata cine ai fost, ce ai fost…

In 55 de minute de la Padina am iesit la golul alpin…si aici am urcat un munte de zapada

Cand merg pe undeva sunt cu ochii peste tot…mai vad un copac nu stiu cum, ma duc pana acolo, mai o grota, hai si pana la ea, si tot asa…pana raman ultimul 🙂

O privire si spre Vf. cu Dor. Omul meu de zapada a murit intre timp, ramane sa-l inviez la anul 🙂 Pana aici am venit prin Valea Soarelui-Valea Dorului, cativa schiori pe partiile de schi…

Un corb…era foarte atent la ceva, poate ca era absorbit de peisaj :))

Si bilete, ca sa nu se creada ca nu am fost civilizati…ce sa zic si eu :))) Oricum astfel de bilete scoti cu miile la imprimanta…

Din Saua Vf. cu Dor am ajuns La Sami, de acolo am coborat pe la Schitul Sf. Ana. Staretul era pe afara, cateva saluturi, apoi mi-a inmanat ultima poza ce o mai avea cu parintele Ioanichie. Pe scurtaturi am ajuns in Sinaia. Nu inainte de a-l pierde pe Matrix pe drum. El fiind inainte coborase pe o scurtatura, noi pe alta mai lunga, astfel ca atunci cand noi eram la cabana Schiori el era pe la Stancile Sf. Ana…si ne-am pus pe asteptat.

Pe langa noi a trecut Ciprian Goran, un om extraordinar cu un coleg de la Jandarmeria Montana, parca Benasic il cheama, unul dintre campionii nationali la schi. Erau pe biciclete…pana mi-a venit ideea sa-i pozez erau departe 🙂

Si cam asta a fost, exceptand faptul ca am mancat un chec destul de mare :)), ca bocancii de tura au fost utili doar pe jumatate de traseu, in rest mi-au obosit picioarele, dar pana maine trece :))