Un articol K-Turistul, cum imi place sa mai zic, cand ma aplec oarecum superficial asupra unor lucruri; si asta pentru ca au spus altii mult mai bine decat mine niste chestii; si pentru ca unele subiecte nu prea ma pasioneaza… asadar le abordez doar cu o anumita curiozitate, sa vad si eu despre ce este vorba.

La acest muzeu al Iuliei Hasdeu, situat in Campina, am fost cand eram pe la liceu. N-am inteles mai nimic. Pe 14 noiembrie 2015 s-au implinit 146 de ani de la nasterea acestui copil genial, al carui tata a fost cunoscutul Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Intelegeti ca nu vreau sa tin prelegeri pe aici, sa repet ca si cum stiam deja despre tot ce inseamna cele 2 personalitati si castelul lor. Povestea in linii mari o stie, cred, oricine de prin aceasta zona. Iulia Hasdeu a murit la varsta de 19 ani, de TBC, adica in anul 1888, iar parintii sai nu s-au impacat cu aceasta pierdere niciodata. Tatal i-a cladit un castel la Campina, alcatuit dupa niste rigori de inspiratie spiritista, dorind sa se intalneasca si altfel cu fiica sa. Intregul castel este construit in acest sens, spiritul Iuliei patrundea printr-un turn in care se afla o scara interioara, pe care se afla o statuie a Mantuitorului, apoi intra pe o gaura intr-o camera unde se intalnea cu parintii sai. Cam asa este povestea…

Bogdan Petriceicu Hasdeu, un mare istoric de altfel…

Castelul de la Campina

Iulia Hasdeu, un copil cu multiple talente

Acest muzeu este administrat de niste persoane inimoase, dedicate total, constiente de misiunea lor. Pana si paznicul, un domn pe nume Cristi, poate fi un ghid excelent, intelegand tot ce s-a intamplat la acel castel de-a lungul timpului. Iar directoare este d-na Jenica Tabacu, de vreo 20 de ani „in relatie” cu acest castel, fiind una dintre cele mai cunoscute personalitati culturale prahovene:

D-na Jenica Tabacu

Pe 14 noiembrie 2015 cei de la muzeu au sarbatorit cei 146 de ani de la nasterea Iuliei Hasdeu. In aceeasi zi, ca o coincidenta, era si ziua unui prieten bun din perioada liceului si nu numai, Florin Istodor. Cu el, cu varul sau George Olescu si cu Mishu Blaga alcatuiam un grup de „istorici” ai liceului. De atunci, dupa cum spune d-l profesor Radu Gheorghe, din 1999-2000 nu a mai avut elevi ca noi. Impreuna cu Florin am facut multe excursii pe munte in acea perioada, cu el am trecut prima oara pe la confluenta vailor Cerbului si Morarului, cu el am urcat ambele vai, pe firul apei, cu el am fost la Omu, pe Obarsia Ialomitei… bine, alaturi de Razvan, George, Miki Kelemen, Marius EuroTuristul, mai faceam si alte expeditii. Faine vremuri! Intr-o zi, in perioada facultatii, prin 2000 si un pic, Florin si-a lasat chitara unei colege si de atunci nimeni nu a mai auzit de el. Noi ne propusesem cand vom fi mai mari 🙂 sa mergem in Peru… pasionati de cultura inca, Cuzco, Machu Pichu, sau ultimul rege Atahualpa. El isi dorea cel mai mult, probabil acolo s-a si dus. Deci i-am zis la multi ani, in gand.

Evenimentul de la muzeul Iuliei Hasdeu s-a desfasurat in parcul din spatele castelului.

Locul evenimentului

Iata si ce mai este prin parc:

Expozitia „Copiii Soarelui”… si incasii se considerau fii ai Soarelui

Vedem si Romania Mare

Sa ne apropiem insa si de eveniment. Acesta a avut loc intre castel, casa in care a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu si parc:

Aici a murit B.P.Hasdeu

Din pacate, nu se viziteaza aceasta portiune a castelului pentru ca ar fi in reparatii. Eu unul nu mi-am dat seama ce reparatii se fac, ca nu am vazut ceva care sa-mi induca aceasta idee 🙂

Printre altele, d-na Jenica Tabacu a spus ca dupa o munca intensa, a reusit, alaturi de alti colegi, sa adune epistolele Iuliei Hasdeu catre tatal sau, intr-o carte.

Cartea

Apoi, au luat cuvantul si cativa invitati:

Prof. dr. I. Oprisan, editorul cartii, a citit despre conceptul de „Materie Magica”, de pe vreo 15 pagini. A citit vreo 30 de minute, frumos, nu zic, dar noroc ca era soare, bine, si ciripit de pasarele. Toata ziua am avut in cap numai materie magica.

Prof. Dr. Stancu Ilin a vorbit si dansul despre Caragiale, Moliere, presarand accente umoristice. A fost si dansul beneficiarul a vreo 10 pagini, cred.

Prof. dr. Crina Bocsan, dansa a vorbit despre epistolele Iuliei, traduse din franceza in romana. Nu a vorbit chiar asa de mult 🙂

Apreciez faptul ca acesti oameni de cultura si-au scris de mana discursurile, nu le-au copiat de undeva… adica este frumos sa constati ca mai sunt astfel de oameni dedicati. Sa nu care cumva sa se inteleaga ca eu am stat cuminte sa ascult. Doamne, cat m-am mai foit pe scaun 🙂 Mie imi place cultura, imi plac astfel de evenimente, dar asa, cu portia…

La discursuri s-a incadrat cu brio si d-na Monica Davidescu, actrita de la Teatrul National din Bucuresti. Tot vedeam eu ca pune semne multiple la carte… si asteptarile nu mi-au fost inselate. Prea statea ea cuminte, draguta, in banca ei 🙂

Avea nu stiu cate semne la carte, a citit si dansa vreo 20 minute. Cum ma luase o foame groaznica, dupa ce a terminat si urma o festivitate de premiere a unor copii talentati in poezie, m-am retras la umbra unui copac… pentru pranz. E clar ca trecuse ora pranzului si cum nu mancasem de dimineata…

Apoi, dupa ce am mancat si am impacat cultura (superioritatea) cu mancarea (primitivismul), am pornit la vizitarea castelului:

Castelul este monument istoric. Demn de subliniat ca doar pe la Sinaia am vazut acest simbol obligatoriu, nu peste tot, dar este singurul loc din Valea Prahovei unde am vazut…

Pe aici era intrarea principala in castel, azi se intra pe alta usa, prin dreapta. Vedeti si blazonul familiei Hasdeu.

Aici sunt vreo 7 nume, cel mai de sus este al Iuliei… cica Iulia i le-a soptit tatalui ei. Na, trebuie sa fie o explicatie, nu? 🙂

Precum si legile de mai jos:

Pe acolo am intrat

Tarife

Inainte de a intra, am pozat si doi sfincsi feminini. Iata unul mai jos:

Fiecare Sfinx sta langa o tabela cu legi

Acum cateva poze de prin muzeu:

Cel care a ridicat castelul

Alina Gabriela Danciu la harpa si Cristina Raducan la flaut… intr-un mic concert.

Moartea Iuliei Hasdeu cum si-a imaginat-o tatal ei

Calea de comunicare intre tata si fiica

Si am plecat… deci, ati inteles, merita sa vedeti ce este cu acest castel…