M-a amuzat foarte tare cand am vazut la Cristi, pe Ziar de Busteni, ca el declara oficial deschis sezonul de ghebe 🙂 🙂 Am retinut ideea lui, directia de actiune, adica ghebe fara numar prin spatele Adventure Park situat in padurea de pe Zamora.

Sambata, tot mergeam spre centrul Busteniului si l-am luat si pe Andrei cu mine, tot in ideea, dar o alta 🙂 de a ne intoarce pe la acel Adventure Park.  Am depasit zona amenajata pentru distractie la inaltime, la propriu,  si am mai urcat putin. Dupa care am facut stanga pe unde era o panta si foarte multi brazi.

Acolo am stat vreo ora si apoi ne-am intors. Vreo 10 kg adunate de mine, vreo 3 adunate de Andrei. Deci era plin de ghebe, cum zisese Cristi. Mai sus nu am fost. Conform retetei imi trebuia 5 kg de ghebe pentru zacusca. O tocanita mica de pofta si alte 3 kg de pus la borcan, in otet… pentru vreo salata cine stie cand. Nu prea ma dau in vant dupa ciuperci. Restul le-am dat unui amic, neavand ce face cu ele.

Daca ne mai invarteam prin zona aceea cine stie cate mai gaseam. Dar ce sa faci cu atatea… am luat cate ne trebuia, nici nu mai merg anul acesta. Vazusem prin frunzisul de fag si bureti negri de pamant. Nu i-am luat, eu mai fac figuri din acestea. Nu aveam nici aparatul, ci telefonul pentru poze. Bine, cea mai tare faza a fost acum vreo 2-3 ani, cand am gasit un ulm plin cu bureti si eu l-am luat doar un burete, pe cel mai mare, de pofta, pentru tocanita 🙂 🙂 Anul acesta nu am mai fost pe acolo, oricum stiu de anul trecut ca acel ulm se prabusise… dar sigur cresc pe el in continuare bureti.

Am facut totusi cateva poze, sa nu zic ca nu am fost la ghebe.

Ghebe… nu mai din acestea erau, care sunt mai bune de pus la otet decat la zacusca. Dar zacusca a fost in acest an mai importanta.

Aceasta a fost prima parte buna a acestei deplasari, sa adune Andrei, poate lui ii va placea culesul ciupercilor, o adevarata traditie prin Valea Prahovei. Cred ca ar trebui un concurs pe aceasta tema, pe la noi. A doua parte buna, a fost zacusca clar.

Au mai scapat niste ace de brad printre ele, dar de regula, le adun meticulos, fara pic de pamant, frunze 🙂 Pacat ca era prea frig ca le aduceam acasa gata spalate.

Le-am privit de mai multe ori, ca imi place cand un lucru iese bine 🙂 Practic si asta este una din satisfactii… nu tolba plina ci atatea cat trebuie, curate, sa arate bine. Cred ca de cand ma stiu, de cate ori am fost cu altii, am strans cele mai putine ciuperci din cauza ca pierd timpul sa le aliniez cum trebuie in sacosa 🙂 Bine, eu sunt consecvent ideii ca un lucru bine facut este un lucru facut la timpul lui.

Gata, la anul.