In pozele de mai jos veti vedea niste ziduri din piatra existente pe muntele Costila. Intrebarea este: Oare au fost dinainte de ridicarea releului sau au fost ridicate in acelasi timp sau ulterior acestuia? Oricum, ele se gasesc in afara gardului ce imprejmuieste releul.
Au totusi un aspect impunator
Licheni pe faţa sudica
Parerea mea… nu exista deocamdata :) tind sa cred ca zidul este mai vechi decat releul
…
Despre parintele Arsenie Boca am mai scris pe aici, cat si despre felul cum am luat contact cu personalul monahal de la manastirea Prislop. Am fost profund scarbit de atitudinea maicilor de acolo si, an de an, au fost persoane care si-au exprimat aici parerile de acolo. Iat-o pe aceea de astazi, impresionanta, reala si ingrozitoare, a d-nei Melania:
„De 6 ani tot mergem al Prislop , la mormantul parintelui Arsenie Boca si in fiecare an sufletul mi-a fost ranit de rautatea fetelor bisericesti de acolo. Pe cat e de frumoasa zona, pe atat sunt de rele maicutele. Anul acesta 18.07.2014, a culminat cu faptul ca nu au primit florile care se aduceau iar pe mine personal o maicuta ”plina de zel sfant” nu ma lasat sa m-a apropii de cruce pe motiv ca aveam ruj pe buze… desi I-am explicat ca nu se ia nimic de buzele mele ca nu am ce sa sterg, eram imbracata decent, cu fusta si o persoana matura si prezentabila de felul meu ( am 47 de ani) cu multa evlavie si credinta in suflet chiar daca nu ma imbrac in negru si nu imi pun basma. Degeaba am plans si am rugat-o, degeaba am venit 400 de km pentru a spune o rugaciune la mormantul parintelui, nu a fost chip sa o imblanzesc, se tinea in fata mea cu mainile fluturand in aer ca la o haita de caini sa nu cumva sa ma apropii de cruce de parca era Sa ma iertati posedata… Unde e oameni buni evlavia? Unde e credinta? Chiar daca un vizitator a gresit fara sa-si dea seama trebuie indrumat cu bunatate nu sa zbieri la el si sa te rastesti sa-si ia florile acasa caci ”parintele stie ca le-ai adus chiar daca le pui in padure sau le iei acasa”. Nu cumva e mai bine sa stai tu cu totul acasa ca si credincios, ca parintele “stie”ca te gandesti la el… sa nu mai deranjam maicutele . Oare nu se gandesc ca daca nu ar mai veni “pacatosi” din acestia cu flori sau incorect imbracati dar cu inima plina de iubire si iertare nu ar mai avea cu ce sa-si ridice constructii, sa plateasca jandarmi ca sa pazeasca credinciosii care pupa crucea (ca de spus vreo rugaciune la capataiul parintelui oricum nu ai timp), nici o candela sa aprinzi langa cruce nu mai ai voie, doar lumanari cumparate de acolo… . Acum doi ani am ajuns la slujba de sfintire a apei (aghiasma mica) si la finalul slujbei preotul pe acelasi ton poruncitor si certaret ne-a strigat de la obraz sa nu care cumva sa umplem sticlele cu apa sfintita ci sa punem un pic si sa completam de la izvor ca doar ” nu o sa slujesc apa in fiecare zi ”. Oare ce alte treburi presante o fi avut de facut . Si chiar asa sa fie, conteaza foarte mult felul in care vorbesti cu oamenii mai ales acolo, intr-o manastire la care cred eu , vin doar cei care au ceva credinta in sufletul lor. Eu am fost profund dezamagita, m-a afectat foarte mult intamplarea relatata mai sus pt ca consider ca nu meritam un astfel de tratament si sincer nu voi reveni prea curand in acel loc. Am vazut prea multa rautate si lipsa de bun simt de la aceste ” fete bisericesti” incat deocamdata mi-a ajuns. Cu astfel de atitudine in nici un caz nu poti convinge niste tineri care din start au o alta conceptie despre viata si lume sa-si faca loc in suflet si pentru credinta caci o vor confunda cu practicile bisericesti absurd si rauvoitoare. Prefer sa ma rog parintelui de la mine de acasa caci nu suport sa vad obraznicie si rautate in locuri pe care eu le consider sfinte.”
Asa se intampla in acel loc de ani de zile… dupa mine, toate maicile de acolo ar trebui duse la un control prelungit.
Priveste-le atent in ochi cand ajungi la manastire si-ti vei da seama cine le locuieste…
Prea mici si prea de nimic sunt unii care pretind ca-L slujesc pe Dumnezeu. Mai este unul pe la manastirea Caraiman, care arunca rugaciunile puse pe la icoane la cosul de gunoi, acum a urcat in ierarhie, de la angajat civil, a devenit fratele nu stiu care… un maimutoi. Astfel de persoane fac de rusine Biserica si iau numele lui Dumnezeu in desert.
Nici la Sinaia, unde este metocul acestei manastiri, lucrurile nu stau foarte bine… dar este alta poveste. Si-au uitat rostul si s-au ridicat prea sus, in loc sa coboare.
…
Si o poza cu tricoul, diploma de la Marathon 7500, mi-a zis Iulica sa fac una, sa ramana… am uitat un accesoriu, un buff…
Fisa de concurs arata ca dupa un razboi… cu ploile, evident.
Aici gasiti si experienta traita de colegul meu de echipa, Iulian:
http://lulianintaraminunilor.blogspot.ro/2014/07/marathon-7500.html
BUCEGI NATURA 2000 
Like pt poza cu tricoul si cu zidul. Am si uitat de zidurile astea.
Despre povestea cu maicutele, din pacate am impresia ca fiind singure, departe de lume, s-au salbaticit. Ma bucur insa ca la pelerini nu le e afectata credinta.
Nu am fost niciodata la mormantul parintelui Arsenie Boca, dar imi doresc si o sa o fac intr-un viitor.
ApreciazăApreciază
Multumesc. S-au salbaticit si s-au dezumanizat. Urat lucru, te duci pana acolo atat amar de drum si ai parte de asemenea tratament…
Ar trebui sa ajungeti la acel mormant, este un loc special. Se spune ca ajungem doar atunci cand simtim un fel de chemare.
Saru-mana.
ApreciazăApreciază
Adi, cum sună asta: „Priveste-le atent in ochi cand ajungi la manastire si-ti vei da seama cine le locuieste…” Practic ai spus tot. Desi ni se spune sa ne uitam mereu la inima, nu la chip, adevarul e ca oamenii se izbesc mai intai de…fizic si de ce transmite el. Abia apoi de inima…daca mai ajunge la rand…
La Prislop n-am fost, dar mi-as dori sa ajung. Se spune ca n-ajungi acolo decat cand esti realmente pregatit – daca-i asa, nu cred ca voi ajunge prea curand…
Salutari calde!
ApreciazăApreciază
Saru-mana, Oana.
Pai nu mai ai cand sa ajungi la inima cand esti pus in fata unor situatii cum a fost d-na Melania. Iti dai seama ca astfel de persoane, precum acea maica, nu-si mai face probleme de constiinta de niciun fel. Ce inima, ce suflet? ;) Anumite persoane se prezinta imediat, isi etaleaza imediat cultura, sufletul, mentalitatea… chiar nu mai ai nevoie sa mai cauti ceva, pleci imediat. Mergem la o manastire si ne asteptam sa gasim alt tip de oameni, este oarecum socant sa auzi zbierete si sa nu gasesti intelegere. Iti dai seama ce suflet avea maica daca a respins-o pe aceasta d-na, a vazut-o rugandu-se de ea, a vazut-o plangand si totusi a ignorat-o. Desi era constienta de raul produs, nu i-a pasat, pentru ca s-a obisnuit sa procedeze in acelasi fel cu aceia care nu fac parte din interiorul manastirii.
Ideea este, privind de-a lungul anilor, ca maicile de la Prislop sunt de o rautate fantastica, nespecifica reprezentantilor unei biserici… iti dai seama cine le locuieste :)
Asa se zice, ca simti cand trebuie sa ajungi, nici eu nu am mai fost de multa vreme, cred ca toate vin la timpul lor. Pregatit… cred ca tine si de vointa, depinde ce asteptari avem. Ma indoiesc ca tu nu ai fi asa cum se spune, pregatita.
Toate gandurile de bine!
ApreciazăApreciază
Cu siguranta zidurile sunt mai vechi decat releul, inaugurat in 1967…
Inainte de actualul releu, acolo a fost tot o statie de retranslatare radio, chiar si in cel de-al doilea razboi mondial… mai multe detalii cand o sa ne intalnim…
ApreciazăApreciază
Varful acela este un punct strategic si mereu a fost in atentia diferitelor armate… sunt multe intrebari la care acum nu am raspuns, trebuie sa mai ajung acolo si sa mai si vorbim. Multumesc, sunt fascinante zidurile acelea :)
ApreciazăApreciază
Despre întâmplările de la mănăstiri: pe mine aceste lucruri mă depășesc (nu o spun cu ironie).
Părerea mea e că nu e neapărat nevoie, dacă ești credincios, să bați drumurile turistic spre aceste lăcașuri. Du-te la biserica din cartier. Ar trebui să fie bine așa. La mănăstire, doar în cazuri rare, excepționale, știu eu?
Călugării s-au dus acolo ca să fie departe de lume, acum lumea vine peste ei, cu și fără rost. Sincer, cred că oamenii ar mai trebui să stea pe acasă sau să bată alți coclauri.
ApreciazăApreciază
Chiar era nevoie de o astfel de parere. Multumesc. Asa este, unii s-au retras in manastiri pentru a-si dedica viata lui Dumnezeu, au ales un alt fel de a trai. Sa stii insa ca Biserica prin numerosi preoti organizeaza multiple pelerinaje la manastiri, deci omul merge o data, iar a doua oara isi aduce familia si prietenii. Bineinteles ca daca esti credincios gasesti pacea, linistea, mult mai aproape, rugaciunile le poti face peste tot si unde sunt doi sau mai multi este si EL prezent… cred ca oricine sa ma rog, aproape oricine stie asta. Unii sunt chiar asa cum spui, merg si deranjeaza calugarii de prin manastiri, crezand ca au ajuns la un obiectiv turistic. Nu de mult, la manastirea Caraiman isi facea intrarea in parcarea din fata manastirii o masina cu muzica la maximum. Desi nu sunt un fan, sau un sustinator, sau orice altceva al acestei manastiri, cred ca trebuia ca aceia de la firma de paza sa-i goneasca pe netrebnici de pe acolo. Este nu doar lipsa de credinta sau de respect fata de un locas al unei biserici ci si fata de multimea de oameni ce era prin preajma. Avem lacune mari de educatie, am renuntat la principii si valori ce ne caracterizau, suntem fie prea pragmatici, robiti de tentatii materiale, fie prea creduli, orice icoana plange, pupam toate mainile… s.a.m.d.
ApreciazăApreciază
Despre doamna cu povestea de mai sus: da, când mergi la mănăstire și la biserică îți pui basma pe cap și nu te dai cu ruj.
Sunt reguli elementare. Logica lor e supranaturală, deci greu de înțeles de către cei care nu prea înțeleg nici natura (mă număr printre ei).
Dar sunt reguli de bună cuviință și le iei ca atare.
Într-un context profan, dacă m-aș duce vreodată să iau masa la Capșa, nu m-aș duce îmbrăcat în maieu și bermude.
ApreciazăApreciază
Doamna spunea ca mergea de ani de zile la manastire si ca respectase regulile. Maicile de acolo sunt depasite de problema, nu mai inteleg ce este cu ele, vor sa vina crendinciosi ca sa aiba venituri, dar se si enerveaza pe oricine. Cred ca un astfel de comportament este indus si de faptul ca nu conteaza cine se supara, oricum lumea va continua sa vina. Si povestea cu religia, ca pentru unii slujbasi monahali este doar o poveste prin care manipuleaza, mai spune si treaba cu pastorul caruia ii pasa de fiecare oaie.
Sunt de acord ca oriunde mergem trebuie sa dam dovada de o anume purtare, de bun simt, nu suntem la noi acasa, suntem in locuri unde trebuie sa dam dovada de educatie, buna crestere, respect. Un educat stie mereu ce sa faca, asta cred eu.
ApreciazăApreciază
Uscăciune sufletească, asta simţi când priveşti în ochii unor fiinţe locuitoare ale mănăstirilor, fie bărbaţi fie femei, şi asta mi s-a întâmplat să trăiesc oridecâteori am ajuns într-un asemenea loc.
Ochi stinşi în care nu mai citeai ceva ai acestor fiinţe religioase presupus iubitoare, pentru că atunci când au ales să se rupă de alte comandamente ale altui fel de trăiri probabil semnul a fost când în ei s-a întâlnit această iubire cu graţia, iar ceea ce au adunat în ei ar trebui să o simtă cei călcători de praguri monahale ca o revărsare, atunci când se află în preajma acestor oameni care dacă au ales detaşarea de lucrurile omeneşti au făcut-o pentru că au avut această vocaţie,au putut practica singurătatea, au devenit semne ale înţelepciunii, eu aşa văd lucrurile.
Nici pe departe nu e însă ceea ce am simţit, precum spuneam,atunci când am ajuns pe unde am ajuns.
La biserică ajung rar sau deloc; pe cea din suflet o port oriunde cu mine.
ApreciazăApreciază
„Uscaciune sufleteasca” este unul din termenii definitorii, ca mai sunt si altii… este deranjant sa vezi cum se cocoata pe niste piedestaluri si cu aroganta dau ordine celor veniti sa-L caute pe Dumnezeu. Este foarte trist, sa vezi astfel de oameni in locasuri bisericesti…
Totusi, acolo venim pentru altceva, nu pentru ei, si cred ca niste cuvinte potrivite, pe masura mintii lor, ar trebui sa avem fiecare.
ApreciazăApreciază
Acum, dragilor, nu va suparati! Dar de la cineva care vinde magneti de frigider cu poze de sfinti, ce pretentie aveti? In marketing-vanzari nu exista legi de bun simt, mai ales in ziua de astazi. Pentru popi, treaba cu biserica a devenit un serviciu cu carte de munca. Deci, despre ce vorbim? Eu nici nu am incredere ca a sfintit apa. Pai cunosc oameni de rand cu daruri mai mari decat unii popi.
Eu am fost la Prislop, mormantul mi s-a parut ok dar nu m-a dat pe spate din punct de vedere energetic. Era o sera cu flori. Chiar am avut timp sa spun o rugaciune, dar nu am spus-o. Eu sunt mai hippie cand vine vorba de interactiunea cu mortii. In schimb grota de mai la deal era exceptionala. Acolo simti ca intri in alta sfera. Pentru cei care nu sunt invatati cu invacatiile, trebuie sa stie ca poti invoca un sfant de oriunde, cum s-a spus si in celellalte comentarii. Ca nu poti avea incredere in povestile bisericoase de genul atinge mormantul si o sa ti se regleze viata. Sa mergi ca turist, este ok, dar sa te astepti la intimitate cu sfantul … trebuie sa fii foarte norocos sau, vorba lui Adi, sa ti se trimita chemarea.
Toata forta bisericii de astazi consta in forma constructiei bisericii care capteaza energie. Daca mergeti in sufrageria unui popa, ma indoiesc ca o sa mai simtiti ceva. Unde nu exista turla, nu exista nici energie. Incercati pe pielea voastra.
Cat despre ruj si basma, oamenii in negru sunt emisari ai lui Dumnezeu din punct de vedere al pretentiilor pe care le ridica. Stim cu totii ca Dumnezeu nu este un fanatic infantil, deci, de ce sa ne batem capul cu cei care nu pricep lumea? Eu am intalnit si calugari sau calugarite care sunt de exceptie. Totusi, cand merg la Imparat nu dau socoteala slugilor.
Exista o mare posibilitate ca „manastire” sa insemne „turnul de straja”. Dar mai lucram la asta. [zambesc]
ApreciazăApreciază
Salut! Nu are rost sa mai scriu altceva, cand totul se rezuma la o expresie:
„Totusi, cand merg la Imparat nu dau socoteala slugilor.”
ApreciazăApreciază