Un „sac” de bureti negri din care am luat…doar un burete! :)

Titlul chiar nu este o gluma, si totusi nu inseamna ca am gasit un sac propriu-zis cu ciuperci. Insa am vazut atatia bureti negri cum nu am vazut niciodata si mi s-a parut mie ca daca ar fi culesi nu ar incapea intr-un rucsac mare…fiind nevoie de un sac.

In total, am numarat 43 de buchete a minim 3 ciuperci fiecare. Ca mai jos:

15Acesta este un buchet…

Din toate ciupercile vazute, nu am cules decat una, care mi-a placut, pentru a face un experiment pe la bucatarie, maine sau poimaine:

17Pe acesta din plan mai apropiat

Cum a inceput insa totul? Mai intai, ca o zi obisnuita…deplasari, verificari, observatii…

1Made in Ocolul Silvic Azuga…cu o sarma au legat un lant apoi au pus lacatul. Maine, poimaine o deschide oricine…

2

3O bariera stramba, prost inchisa…am zis eu mereu ca astia nu sunt buni de nimic. Taie lemne!…si cu asta iti dai seama de valoarea lor. La intrebarea ce stiu sa faca astia de la Azuga prin Parcul Natural Bucegi? ….raspunsul este: Doar sa taie lemne!

Atat si nimic mai mult! Acum au inchis un drum cu o bariera stramba si cu o sarma, lant si lacat. In 2-3 minute oricine o deschide. Nu ai ce sa le ceri…este maxima!

4Panou pentru fraieri sau pentru cei de bun-simt. Pentru cei de „ai casei” te duci undeva in stanga, scoti un stalp de la balustrada de lemn, dai intr-o parte o bucata lunga de lemn si treci. Apoi in sens invers o inchizi.

9Panou montat de Administratia Parcului, in urma cu cativa ani

10Nu este, nu a fost si nici nu va fi, traseul turistic Poiana Tapului – Cascada Urlatoarea, unul dintre cele mai simple trasee turistice din Bucegi, o zona frecventata de ursi. Ultima oara cand am vazut un urs pe aici, intamplator, a fost prin 1993. Acest panou a aparut ca urmare a prieteniei dintre padurarul Georgica si dl. Valer seful pazei de la acel ocol silvic si un exploatator de padure…hai ca poate nu mai trece nimeni pe acolo sa vada ce si cum se taie. O bagam pe asta cu ursul 😉 Reamintesc faptul ca padurarul Georgica a taiat copacii cu limita Parcului ca sa-si faca un tip o vila. Treaba este ca limitele Parcului erau trasate, luate coordonatele si consemnate la Ministerul Mediului dinainte de a comite unii si altii aceasta smecherie. Dar putin abuz in serviciu nu strica niciodata :)) Cand mai stiu si altii de acesta, parca este si mai bine…

Sau, seful pazei a prins intr-un an pe Valea Azugii pe niste amarati cu cetina de brad. Atat m-a amuzat chestia asta…spuneau cei care au fost de fata ca striga atunci ca disperatul: „Sa vina ProTv-ul, sa vina ProTv-ul!” 🙂 Cat de ridicol… ce ProTv ma’ …mare cu cei mici, mic cu cei mari…

Nici padurarul nu este mai prejos…pe localnicii mai sarmani care iau din padure crengi sau lemn cazut, pentru foc, ii ameninta cu dosare penale, ca-i baga in puscarie…fiti siguri ca orice scriu despre cei doi magari verzi este indreptatit…

Asta a fost asa, ca o imagine scurta despre anvergura celor doi pacatosi…

5

6

7

8

Mai departe, faza cu buretii negri:

11Primii bureti vazuti pe care nu m-am obosit sa-i culeg

13

14Intre 0,50 m si circa 10 metri, erau cateva zeci de manunchiuri de ciuperci, unele mari. Nu se vad in poze prea bine…dar sper ca duminica sa ajung iar sa-i pozez mai bine, ideea este sa ajung dimineata ca dupa-masa nu mai bate soarele in acele locuri

16Asemenea unei iedere inconjurau ulmul

18Buretele meu 🙂

19Si pe o parte si pe alta a ulmului cat si pe copacii cazuti din preajma am gasit…

20Cat ambele palme ale mele…cel mai mare burete negru vazut vreodata

De ce nu i-am cules?! Pai nu am ce sa fac cu ei, nu m-a pasionat niciodata culesul, in acest an chiar mi-am facut poftele cu ciuperci…aveam la mine tot ce trebuie ca sa-i iau, nu merg in padure sau pe munte nepregatit…si cu timpul stau prost, nu doar cu altele 😉 si cine stie cand gaseam vreme sa-i pregatesc…asta in ce ma priveste.

Insa nu ma pun eu pe primul plan…daca ii adunam pentru cineva  ar fi motivat ca nu are cum sa-i ia, alti prieteni impatimiti ai culesului de bureti nu am considerat ca trebuie sa-i sun…intr-o astfel de zi, ei trebuia sa ma sune 😉 …iar pe acasa Oana nu vrea sa vada ciuperci.

Asa este intotdeauna…unii cauta zile in sir bureti negri si parcurg distante impresionante, altii ii gasesc in poteca sau in locuri mult mai la indemana si nu le trebuiesc 🙂  I-am luat pe cei din poteca de pe Caraiman, este suficient…

Trebuie sa ma urc, sper sa ajung duminica, pe o inaltime in apropiere de acel copac si sa pozez cum trebuie intreaga spirala din buchete de bureti negri. Dar nu merg eu doar sa fac poze la niste ciuperci, mai am si altele in plan…

21Mai jos, altitudinal, am reintalnit din nou soarele…in imagine zade…conifere cu frunze (ace) cazatoare…

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. un.bolovan spune:

    Adrian, de ziua ta, tot la munca? 🙂 🙂 La multi ani!! Si fericit sa fii!

    Apreciază

    1. Ee, ziua mea…nu este asa important. Multumesc, Radu!

      Apreciază

    2. arakelian spune:

      de ziua ta, seful iti da liber?
      Mie nu, ma asteapta sa vin (banui ca pt prajituri)

      Apreciază

  2. arakelian spune:

    e ziua ta? La multi multi ani, sa fii sanatos si fericit!
    Sa ne bucuri mereu cu poze atat de frumoase!
    Sa iti dea Dumnezeu putere si sa mai fie oameni ca tine, cu suflet alaturi de padure!

    Apreciază

  3. succesulpe spune:

    La multi ani atunci si sa ne faci un tort mare din buretele ala 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.