Este o postare si despre animale, nu are subinteles, nu este vorba nici despre cei doi magari salvamontisti :) Cu al lor „Busteni 4X4 No Limits”. Totusi, de un grup „Busteni Munca&Educatie No Limits” nu ar fi fost capabili.
Vreau sa va arat doua intamplari din doua zile diferite. De sambata si de duminica.
Trebuie mai intai insa sa multumesc Jandarmeriei Montane ca a oprit ilegalitatile din situl Natura 2000 si ca au grija ca evenimente nedorite sa nu se mai repete.
Priviti jandarmii la datorie…drumul este blocat spre zona inalta a Parcului Natural Bucegi. Nimeni, de cand am intrat in U.E. nu a reusit sa faca acest lucru, pe care ei il fac. Nu stiu cati oameni inteleg ce inseamna si ce implica…dar chiar avem in Bucegi o zona ce poate fi considerata Parc Natural cu adevarat.
Pana sa intervina Jandarmeria si sa opreasca distrugerea mediului in zona Babele-Sfinx-Releu Costila-Crucea de pe Caraiman, nicio alta autoritate a statului nu a dorit sa ia vreo masura. Va dati seama ca aceasta arie protejata nu este de fapt protejata si ca institutiile de mediu sunt inutile in Bucegi? Ele s-au transformat in elemente de decor.
In cele trei poze aflate una sub cealalta, veti observa cum un jandarm suplineste munca unui om al mediului. Un Logan este scos de pe pajistea alpina si indrumat sa parcheze la drum. Afluxul de masini este prea mare ca sa le spui tuturor sa nu parcheze pe iarba…unii vin la prima ora si pleaca spre Vf. Omu pe jos si parcheaza fara sa stie, in diferite puncte. In alta poza, o patrula de jandarmi.
Ideea este ca jandarmii sunt la post si isi fac treaba. Dupa cum ati vazut, sunt fel si fel de reactii…cu greu le vine turistilor de bun-simt sa creada ca accesul ilegal auto a fost stopat…ca golanul cu jeep nu mai poate da vina pe „bucuresteanul nesimtit” ca distruge muntele si lasa gunoaie. S-a impamantenit prostia asta prin unele locuri…
Si acum despre animale:
Eram pe varful Blana…ca sa vad portiuni din drumul Bolboci Mal Stang. Din alta parte nu vezi atat de bine, acest drum ascuns de padure. Vroiam sa vad daca au trecut cu asfaltul de zona muntelui Nucet…stiti, zona aceea unde vin „israelienii” sa investeasca ;) Cat pot sa minta unii oameni…de necrezut asa ceva. Cei din primaria Moroeni habar nu au cine sunt investitorii, nici nu i-au vazut la fata :) Si cum sa dai autorizatii cuiva care nu depune nimic? Lovitura imobiliara cu cele 188 hectare a fost pregatita temeinic. Au cumparat terenul la pret derizoriu, in urma cu vreo 2-3 ani…de nu o fi mana lui Florin Popescu si aici :))
Si cum pozam eu, vad jos in stanga o stana. Banal pana aici. Numai ca stana avea distrugeri, nu aducea a stana normala. Asa ca hai sa cobor pana acolo. Cobor jumatate de versant si imi dau seama ca am coborat gresit. Stana parea pradata…
Dar daca priveai mai atent, nu prea parea a fi fost atacata de oameni…ci de urs sau ursi. Si nu o data am gasit urme de urs ce a dormit o vreme si prin stane. Si eu eram in camp deschis…pana la urma apropii cu aparatul foto stana si examinez imaginea…nu se zarea niciun animal.
Asa arata o stana devastata de ursi:
Stana
Era prea mult :) Chiar vroiam sa vad ce s-a intamplat.
Partea vestica
Partea estica
Aceasta a fost stana de sub varful Blana…ce ursi infometati or fi prin padurile dinspre Valea Ialomitei se intuieste…poate ca au stricat si oameni, dar dupa forma si dupa gheare, ursul a fost actorul principal. Cine stie ce au facut acei ciobani in cursul verii de s-a razbunat ursul in asemenea mod.
Iar duminica am zarit altceva de care mi-a parut rau!
Undeva, in padure, la o oarecare distanta, un corb manca ceva
Era un animal mort…un bursuc. Mie mi se par unele dintre cele mai dragalase animale, bursucii si aricii. Acesta din imagine, a fost cel mai probabil ucis de cainii vagabonzi, cu zecile prin padurile Sinaiei.
Bietul de el, a murit!
BUCEGI NATURA 2000 
Ce triste sunt imaginile finale!
ApreciazăApreciază
Da, asa este! Viata are atatea aspecte…la urma ramane finalul.
ApreciazăApreciază
Da, finalul!
E dureros!
ApreciazăApreciază
Insa, pana la acel final sunt atatea lucruri frumoase :)
ApreciazăApreciază
Desigur! Viata merita traita, chit ca vom plati consecintele , asa spune Camus, cred ca in romanul „Ciuma”!
ApreciazăApreciază
Traita in acord cu unele principii, Fee…”chestii” despre care scrii atat de bine. Nu stiu pentru unii, dar pentru mine, capitolul Eclesiastul din Biblie, este obligatoriu in intelegerea unor lucruri.
ApreciazăApreciază
Fiecare gandeste lumea in felul sau! Fiecare are setul sau de norme si de reguli! Firesc e sa existe niste reguli, nu-i asa?
Ma bucur ca tie iti place macar in parte ce scriu! Multumesc!
ApreciazăApreciază
Trebuie sa existe niste reguli :) Nu mi-a placut doar in parte :)) Mi-au placut povesti, dovleci, cele de pe la scoala :) Sunt destule :)
ApreciazăApreciază
Multumesc! hahahhaha! Ma extind in curand! Din pacate nu am timp suficient sa scriu cand sunt in timpul scolii! Am nevoie de tihna!
Ceea ce faci tu e, insa, mult mai spectaculos si mai impresionant!
ApreciazăApreciază
Timpul asta ne face probleme la toti :) Nu fac mare lucru, sunt doar omul potrivit pe muntele potrivit :)) Modestia mi-a venit mereu ca o manusa :))
ApreciazăApreciază
Da, tu sfintesti locul acela! Nu te flatez! Ai de partea ta energia tineretii! O, apoi e iubirea din sanul frumosului tau cuplu cea care iti da aripi! Stiu cum e!
ApreciazăApreciază
Poate! Este numai voia lui Dumnezeu…cu unele lucruri. Energia mea nu este data nici de tinerete si nici de iubire. O sa ti se para poate surprinzator. Eu cred total in ceea ce fac, uneori nici nu dorm noaptea de gandul a ceea ce trebuie facut. Este un crez personal. De la o zi la alta stiu si mai multe despre mediu, munte, oameni, etc. Nu pierd o zi :)
Cand merg gandesc si planific. Cand stau, scriu si gandesc :) Mereu sunt cu mintea spre multe locuri…uneori rad si eu. Mai ales cand reusesc sa le imbin pe toate!
ApreciazăApreciază
Esti uimitor! Ti-am spus deja! Eu nu mai am atata energie! Si totusi am cat sa pun in miscare mica mea lume! :))
ApreciazăApreciază
„Mica” ta lume este plina de copii…deci este frumoasa. Poate ca nu intotdeauna, dar reusesti tu sa o schimbi. Acolo unde se poate :) Multumesc!
ApreciazăApreciază
Si eu multumesc! Sa ai o saptamana buna si sa indeplinesti tot ce ti-ai propus! :))
ApreciazăApreciază
Asemenea! Daca vreau sa dorm trebuie sa le fac repede si bine :) Glumesc! :) Da, este ceva adevar…sunt setat definitiv pe a indeplini ce imi propun :) O saptamana plina de bucurii! :)
ApreciazăApreciază
Felicitari pt. ca ai gasit argumentatia necesara,dar si Jandarmilor montani care s-au lasat convinsi de importanta actiunii si persevereaza in a o continua! M-a prins dialogul viu cu „Lafeeblache”;daca fiecare ar fi patruns de importanta misiunii pe care si-a asumat-o…Si eu va doresc o saptamana plina de bucurii!
ApreciazăApreciază
Multumesc! Sa ai si tu parte de o saptamana buna!
ApreciazăApreciază
A inceput promitator :)
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa aflu asta! :))
ApreciazăApreciază
Serios, nici nu stiu cand am facut atatea astazi :) Si nu s-a terminat ziua!
ApreciazăApreciază
Ay, eu ma odihnesc acum! M-au naucit aia mici! Maine la 8:00 voi fi iar pe baricade!
Cred ca tu ai posibilitatea sa aduni multe frumuseti de padure pentru un decor de sarbatori. Iata un dar pentru ca ti-au placut bostanii mei!
ApreciazăApreciază
Eu mai am cate ceva de facut :) Asa este, de sarbatori am tot felul prin casa :) Multumesc mult :)
ApreciazăApreciază
:))
ApreciazăApreciază
Multi devin constienti de ce se intampla. Mai ales de ce se intampla prin acele locuri. Chiar asa, sa ne batem joc de tot ce avem? Ei bine, jandarmii nu pot fi dati la intors. Multumim si tie Crisan o saptamana asemenea!
ApreciazăApreciază
Imaginile dezolante din final vin pefect in completarea postarii tale…
ApreciazăApreciază
Exact Samsara, cred ca le-am aranjat bine, cum au venit!
ApreciazăApreciază
Poate ca bursucul si-a aflat numai obstescul sfarsit , fara sa fi fost atacat. Dar pana la urma, padurea e salbaticie si acolo supravietuieste cel mai adaptat. Sa fie cainii mai bine adaptati la padure decat un bursuc? Eu zic sa nu dai vina pe caini, fara probe.
ApreciazăApreciază
O haita de caini vagabonzi pripasiti prin padure este cel mai mare dusman al faunei. Prind caprioare si haituiesc aproape orice animal. Bursucul, a fost sfasiat de caini, doar partea ce o vezi intreaga a ramas din el. Restul corpului ofera o priveliste putin placuta…oase dezgolite, picioare si blana sfartecate. Nu stiu cand am spus ceva si sa nu am probe. Iar in acea zona sunt multi caini semisalbaticiti si bursucul nu avea viziuina prin apropiere.
Cainii, cate o haita de minim 10 exemplare schimba echilibrul faunistic in unele zone. In ultimii doi ani, padurarii au impuscat destui, dar sunt adusi de prin orasele mari si abandonati pe drumurile din padure. In cautarea hranei se cam salbaticesc. Toamna trecuta am postat imagini cu zeci de oase…opera cainilor vagabonzi de prin padure. Si mie imi plac cainii, dar in padure ai de ales: ori ii impusti, ori ii lasi sa vaneze caprioarele, caprele negre, vulpi, etc. Acestia ataca aproape orice animal. Din pacate, eu sunt pentru impuscarea cainilor de prin padure, o specie invaziva. In oras este altceva, trebuie prinsi, hraniti, sterilizati, nu as fi de acord cu eutanasierea lor. Dar in padure nu au ce cauta :)
ApreciazăApreciază
Când am ajuns la final şi am văzut imaginile cu bursucul (sau viezurele) mort, mi-a venit în gând : „Ce-ai omorât, omorât rămâne”.
Scriu aici poezia „Cântec şoptit” a lui Zaharia Stancu :
„Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o
Pe urmă o zi
Şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o
Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba, mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât, omorât rămâne
Mai târziu am crescut flăcăiandru
Şi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Dar nu ştiu de ce
Într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată
Demult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După nişte măguri
Şi răsare în flăcări din mare.”
Şi melodia lui „Poesis” pe aceste versuri :
ApreciazăApreciază
Este ceva trist, dar aceste „omorat” uneori nu se refera doar la moartea fizica. Unele lucruri pot muri in noi, pentru totdeauna.
ApreciazăApreciază