M-am gandit ca vine week-end-ul, -de parca voi nu stiati ;) -, si acum avem mai mult timp liber. Initial, am vrut sa scriu despre o descoperire a unor cercetatori japonezi facuta prin Oceanul Arctic…au filmat si fotografiat niste creaturi lungi de vreo 20 metri ce aveau chip uman. Intr-o lume a minciunilor nu mai stii ce sa crezi :)

De aceea, am considerat ca este mai bine sa postez un mic capitol dintr-o carte citita recent, pe net. Ca sa nu va plictisiti am mai adaugat poze cu flori :)

„POVESTEA TRANDAFIRULUI

“Noi suntem ai Romaniei,

  Noi suntem nemuritori,

  Si pe camp de batalie

  Vom lupta biruitori”

“-Adu-mi o lista cu 3 oameni de baza. Sa nu intre in conflict cu localnicii, sa nu bea, sa nu avem probleme!

-Am inteles!

(Peste 5 minute)

-Poftiti lista!

-Fiecare va fi denumit OB1, OB2, OB3. Adu-i la mine!

-Raportez ca OB2 si OB3 sunt in serviciul de garda.

-Cand se schimba garda, pe ei ii scoti definitiv, dupa care ii aduci aici.

-Am inteles!

…

(In biroul comandantului de companie, trei militari cu bratele drepte, lipite de corp, calcaiele apropiate, varfurile departate la 45 de grade)

-Veti fi trimisi o perioada de timp, in civil, la sosea, in post fix. La fantana va fi postul, azi instaleaza telefonul. Fara discutii cu localnicii, fara priviri dupa femei, cum vedeti o masina cu nr. de …sau pe oricine se opreste, anuntati.

(Instructajul dura 30 minute)

-Ati inteles, maimutoilor?

(Trei voci)

-Am inteles, sa traiti!

-La ora 8 dimineata intra primul in post.

…

OB3 in haine civile trece de punctul de control unde se nota ora de iesire, continua pe langa o santinela aflata la circa 100 m si ajunge in strada. Dupa prima curba incep sa apara casele localnicilor. Intinde o mana si atinge un gard, privirea i se agata de orice obiect…

“Sunt liber”. Localnicii il privesc, el le-ar sari in brate. O batrana se chinuie cu o matura…cat ar vrea el sa o ajute. Oare oamenii acestia pretuiesc fiecare secunda? Cu siguranta,  nu! Pentru ca ei nu stiu…ca iadul este pe pamant, nu in alta parte.

Ajunge langa OB2.

-Uite aici telefonul, ii spune acesta, si il pune pe capacul fantanii.

-Mai bine il punem dupa fantana, aici il vede oricine trece.

-Pe fantana l-am gasit!

OB3 trage firul si lasa telefonul jos.

-Probleme?

-Nu! Te suna la ora fixa sa raportezi.

-Cine suna?

-Comandantul garzii, dar linia este ascultata si la statul major.

OB2 pleaca.

…

OB3 sta langa fantana ca si cum ar astepta pe cineva. Casele localnicilor sunt la 200 m si in stanga si in dreapta. Vede ce fac oamenii prin curti. Vizavi de el, la circa 400 m distanta, sta santinela. Il are in consemn si pe OB3. El stie asta.

“As vrea sa dureze cat mai mult acest lucru” isi spune. Mangaie fantana zambind. Priveste cerul, masinile trecand, trage aer in piept. „Totul este altfel, este viata, este frumos sa traiesti”.

Doi tigani trec. Un biciclist. O masina la 2-3 minute. Carute pline cu lemne, paie, scanduri, diverse. El soarbe tot acest du-te vino. Este un paradis. Pentru el este un colt de rai.

Nu raspunde la salutul localnicilor decat discret. Nu sta nici pe banca, santinela ar anunta Corpul de Garda.

…

Trec 4 zile. OB3 iese cu pasi mari pe poarta. “Cand voi iesi definitiv de aici?” isi spune in gand. Este fericit cand il inlocuieste pe OB2. Priveste spre departare, santinela este cu ochii pe el. Ar vrea sa mearga si putin mai departe de fantana. O dacie verde apare la circa 500 m. Trece. OB3 ia telefonul:

-Aici OB 3, ora 17:12, dacie verde, 3 ocupanti, cu nr…, soferul tuns scurt, mustata, pana in 40 de ani, pasagerul din dreapta tuns scurt cu ochelari, slabut…in spate un domn in camasa alba descheiata, pana in 50 de ani.

-OB3, ora 17:35, dacie alba, doi oameni, pana in 40 de ani, soferul are ten inchis, pe bord in fata pasagerului parea a fi o mapa, cu nr…

-OB3, ora 18:51, masina de armata, un locotenent si un plutonier alaturi de soferul civil, in spate 17 soldati, arma infanterie, nr…

…

In interior, OB1 catre OB3:

-Nu ti-e frig dimineata?

-Ba da, dar ce sa facem? Bine ca suntem acolo si nu aici.

-As lua o patura cu mine.

-Si cum o treci de punctul de control si de santinela?

-Ma descurc. Mor de frig noaptea.

-Daca te prind intri la arest si nu cred ca merita.

-Daca reusesc ascunde-o in podul fantanii cand iesi din post.

-Bine.

Postul de zi al lui OB3. Acesta este fericit. Priveste spre locul de unde a plecat. „Iadul!” Se departeaza cativa metri de fantana involuntar, doi localnici trec pe jos si-l intreaba cat mai are de stat. Le raspunde printr-un zambet, cu privire inexpresiva. Ce le pasa lor? El trebuie sa fie vigilent…formula standard ii vine pe buze: “sunt militar in cadrul batalionului…”

La scurt timp opreste o dacie a politiei. Un politist durduliu coboara si-l intreaba conspirativ:

-Ce tot faceti pe aici?

OB3 il priveste fara sa raspunda.

-Buletinul sau ce ai la tine.

-Sunt militar in cadrul batalionului…, ma aflu in timpul serviciului. Nu sunteti autorizat sa intrati in acest perimetru. Va rog sa plecati si sa va adresati d-lui comandant.

-Ce naiba castane mananci?

-M-ati intrebat, v-am raspuns!

OB3 vede portile cum se deschid. Santinela a anuntat Garda. Grupa de Interventie iese alergand.

OB3 refuza sa urce in masina.

-D-le politist, va rog sa plecati acum si sa cereti relatii comandantului. Suntem aici cu un scop precis de mai multe zile. Intrebati localnicii. Nu suntem de azi.

Politistul vrea sa-l duca la post nu sa intrebe pe cineva.

“Nu trebuie sa-l lovesc, trebuie sa ma invart in jurul masinii cel putin un minut” isi spune militarul.

Planul nu se materializeaza. O dacie alba opreste si soferul intinde o legitimatie, ii spune ceva politistului.

Politistul comunal porneste spre masina. Prea tarziu insa. Masinile sunt blocate si Interventia le cere actele. Conflictul se rezolva rapid, localnicii nu au apucat sa se stranga.

Peste 2 minute nu mai era nimic, doar amprenta intamplarii mai plutea parca in aer.

…

OB3 pe ganduri: “aici se intampla lucruri mult mai serioase decat cred eu”.

Suna la Corpul de Garda.

-Raportez ca ar fi bine sa avem un notes si un pix.

-Ce faci ma, dai ordine?

– Raportez ca sugerez masuri potrivite de la fata locului.

– Ce sa notezi?

-Masinile vazute de mine sunt doar vazute de mine. OB2 sau OB1 nu au de unde sa stie ce am observat, nu stim de cate ori trece o masina intr-o zi sau daca remarcam acelasi vehicol.

-Bine, mortaciunilor. Bravo!

OB3 pune telefonul jos.

“Ma-ta e mortaciune, fir-ai al naibii de retardat”.

Acum trece o caruta plina cu fan. O fata sta peste fan si-i zambeste. OB3 o priveste insensibil.

“Sunt militar in cadrul…” pare sa-i zica vocea interioara. Privirea fetei o doboara pe a lui. Ii raspunde totusi cu un zambet abia schitat.

“Fugi, fata frumoasa, noi suntem doar golani. Nu avem sentimente!”

“Fir-ai soarta blestemata, de nu m-ai facut o fata/Sa port rochie ondulata, nu la brau centura lata” – ii rasuna in minte refrenul unui cantec cazon.

Urmareste cu mintea lipsita de ganduri caruta aflata departe. Din ce in ce mai departe.

“Sunt doar un robot, sunt doar in slujba tarii, nu ma asteapta nimeni acasa, nu mai sunt civil, sunt nimeni, mi-e indiferent”.

…

Un junghi ii trece prin sold…este raceala armei purtate luni de zile prin paduri, la diferite temperaturi. “Arma este patul lui, ranita la capatai”- ii vine in minte un alt refren.

…

A doua zi, OB3 este iar in post, pe zi. Azi este si mai vigilent, este vineri, este mai aglomerat. Printre masini vede o caruta cu niste saci. Peste saci aceeasi fata. Se privesc. Fata are un trandafir la ureche. Parul ii este rascolit de vant. Chipul pare venit din alta lume. OB3 soarbe momentul. Nu scoate un sunet, nu misca un deget. Este militarul perfect. Fata ii arunca trandafirul care cade la cativa metri distanta de el.

“Mi-a dat mie trandafirul ei” – sopteste OB3. Din cativa pasi culege trandafirul si il adaposteste in palma. O priveste pe fata care ii face semn cu mana de la distanta.

“Oare m-a vazut santinela?” Telefonul insa nu suna.

Un strigat interior, de revolta, de neputinta ii ajunge pana pe buze: “Doamne, de ce naiba m-ai adus prin locurile acestea?”

…

In unitate, OB3 se intinde pe pat. La masa nu a mai stat la un loc cu soldatii ca de obicei. A mancat putin si a plecat. Priveste calendarul hasurat. Mai sunt putine luni…

“Imi va lua doi ani cel putin sa-mi revin” isi spune el.

Sare din pat se aranjeaza si merge spre biroul comandantului de companie.

Bate la usa. Peste un minut se aude:

-Intra!

-Permiteti sa raportez. Sunt X din cadrul…sectorul operational…si trebuie sa plec peste trei zile in permisie.

-Si? Ce p… matii crezi ca nu stiam?

-Ba da.

-Si atunci?

-Vreau sa raportez ca nu doresc sa plec in permisie.

– De ce nu vrei?

– Raportez ca pot sa plec la o alta data.

– Nu auzi animalule ce te-am intrebat? De ce nu vrei sa pleci?

– Pentru ca va trebui sa gasiti un inlocuitor la postul de la sosea.

– Si nu vrei sa ajungi la intoarcere in serviciul de garda.

– Raportez ca asa este.

– Vrei sa tragi armata in piept lunile astea cat mai ai de stat, nu?

OB3 nu raspunde.

Comandantul reia.

-Oricum te-a laudat seful de stat major asa ca te poti uita dupa curve mai departe. Cate ai vazut pana acum?

– Raportez ca nu am vazut niciuna.

– A naibii javra ce esti. Vezi poate te prind cu vreuna ca bulaul te mananca.

– Am inteles!

In pofida incheierii discutiei, OB3 nu se misca.

Comandantul ii spuse:

“Hai, dispari!

-D-le comandant, am o intrebare daca imi permiteti.

-Ia zi!

-Ce se intampla de fapt? Ma refer cu noi, la postul de la sosea.

Militarul de cariera ramase putin pe ganduri.

-In afara de tine nimeni nu a intrebat, animalule.

-Va rog sa ma scuzati si OB3 incerca sa se apropie de usa.

-Sunt niste cetateni straini care intra in diverse locuri interzise prin judet. Sunt capturati azi si maine sunt prinsi in alta parte. Vin dinspre…Sunt observati la iesire din… Trec pe aici. De aceea, a fost schimbat OB2 ca nu a observat o masina cu ei.

-Multumesc, sa traiti!

-Hai, tai-o!

OB3 iese pe hol cand o comanda il readuce in birou.

-Vezi ca vei fi inaintat in grad pe data de…o sa vezi cand semnezi pentru solda ca ai alta functie.

-Va multumesc!

-Seful de stat major a vrut. Asa ca javra, nu mai poti intra in serviciul de garda.

OB3 divaga:

-Nu cred ca un cetatean strain, daca vine noaptea in sectorul de garda poate sa mai plece in alta parte decat la cimitir.

-De aceea nu vin aici, rase comandantul dupa care il expedie din birou.

…

Intrucat cele mai multe evenimente se inregistrau dimineata lui OB3 la propunerea superiorilor i se schimba tura. Intra la 8 in post. Pentru el insa nu conta. Se bucura ca sta acolo, in civilizatie. Intra la ora 8 dimineata si la 8 seara. Ar fi facut asta toata viata, doar sa respire alt aer, sa vada alte chipuri. Pe la ora 9, din intuneric, veni cineva spre el. Era fata cu trandafirul.

Baiatul se impacienta.

-Nu poti sta aici, o sa am probleme.

Pana la urma isi dadu seama ca nu are cine sa-l vada. Ii arata ca mai are trandafirul.

Vorbira mai bine de doua ore.

-Stiu ca e rau acolo la voi.

-Raul este ceva invechit.

-Macar va dau mancare buna? Vrei sa-ti aduc ceva?

-Multumesc. Mancarea este ca la restaurant, este foarte buna. Dar ce folos?

-Varul meu este sofer la voi, este angajat civil. Povestea intr-o seara ca militarii de la garda sunt salbaticiti.

-Asa este. Cand le vine randul la permisie si ies pe poarta sunt dezorientati.

-Dar nu aveti voie sa vorbiti aici la drum?

-Nu avem voie. In primele zile nici nu stiam ce sa spun. Acolo nu foloseam zilnic mai mult de 100 de cuvinte.

-Mai ai mult?

-Cateva luni.

-Este periculos acolo la voi?

-Nu ti-a spus varul tau?

-Ba da! Ca umblati inarmati toti. Din ce povestea am ajuns sa cred ca sunteti la un ospiciu de nebuni.

-Suntem pe jumatate nebuni, asta este adevarat.

-Tu pari altfel.

-Este doar o aparenta, ca sa trag de timp si sa te tin mai mult de vorba. Fata incerca sa-l priveasca atent.

OB3 spuse:

-Sa nu te incurci vreodata cu unul de acolo. Suntem toti o apa si un pamant.

Gandurile ii clocoteau: “Dumnezeule mare, toti de acolo ar apasa pe tragaci intr-o secunda, fara sa le pese. Ne-am dezumanizat. Fiecare este pentru sine si totul este inchis in aceasta casta. Suntem frati cu totii. Cum sa-i spun ei ca femeile sunt vazute doar intr-un anume fel? Ca saltelele din dormitor, frunzele de prin padure, buzunarele unor haine…ascund o biblioteca vasta de imagini pornografice…toate ale celor in uniforma?”

-Mai bine gasesti pe cineva de aici, cunoscut, decat un militar.

Fata ii lua mana in mana ei.

-Mai vin si maine seara.

-Nu trebuie sa vii. Ai stat mult acum. Din vina mea. Sunt egoist dupa cum vezi…spuse OB3 constient de transformare.

-Si dupa ce scapi, ce vei face? Vei fi la fel?

-Nu. Am sa fiu ca inainte. Mult mai bun, dupa ce am vazut astea. Daca nu ma prostesc si eu in aceste luni, spuse mai in gluma, mai in serios OB3.

Fata il saruta pe obraz si se departa putin. Doua suvoaie de lacrimi pornira din ochii baiatului. Primele lacrimi dupa jumatate de an. Se intoarse sperand ca va fi salvat de intuneric.

“Sunt militar in cadrul batalionului…” ii dadu tarcoale comanda automata. “Esti pe naiba sa te ia!” rabufni cu putere gandul baiatului. “Esti doar un dobitoc in uniforma, un executant model, un imbecil”. Gandurile se estompara cand fata il stranse in brate. Isi dadu seama ca plangea.

“Doamne! Nu o cunosc pe fata aceasta, abia azi am aflat cum o cheama si totusi uite-o plangand la pieptul meu. De ce ma lasi sa traiesc asemenea lucruri?”

SFARSITUL CAPITOLULUI!

Acestea fiind spuse va doresc lectura placuta si un week-end linistit :)