„La paduri in engleza se spune foresturi?” – intrebarea lui Andrei, marti :))
Dupa lamuriri privind pluralul in engleza mi-a ramas in minte paduri=foresturi :))
Printre altele am vazut lansarea celor din USL, fain dintr-un simplu motiv: imi place ca pun accent pe nationalism, d-astea. Populisme hei-rupiste de genul Dan Diaconescu nu agreez, minciuni si hotie de tip PDL cosmetizat in ARD nici atat. Logic ar fi ca PDL sa aiba soarta PNTCD, sa nu mai intre in Parlament. Eu ca ecologist, mai degraba as vota cu USL decat cu oricare altii, chiar daca nici ei nu sunt ceea ce ne trebuie. Mai bine nationalism, niste corectii ungurilor si romilor nu strica…
Uneori mai citesc si ce mai scrie Pacepa, ma mir de fiecare data cum de nu au reusit de zeci de ani, romanii sau rusii, sa lichideze un asemenea nemernic.
Revin la USL, electoratul lor este mult mai mare pentru ca foarte multi sunt satui de hotiile portocaliilor. Nimeni nu a furat ca ei cand au fost la guvernare. S-au cosmetizat ei in fel si chip dar poate nu mai reusesc sa intre in Parlament. Dupa cum sper sa nu intre nici maghiarii. PDL-ul a dat ministere pe mana unora care lucrau in folosul unei etnii si nu in folosul majoritatii. Dar s-au virusat si ei dupa portocalii si au inceput sa acumuleze, sa dea tunuri…si ai lor au vazut, acum sunt cateva formatiuni care se cearta intre ele…asa sa fie mereu 🙂
Romanul daca a simtit aerul democratiei a cautat sa-si tepuiasca compatriotii, sa ii supuna, si sa-i transforme in sclavi moderni. Este in gena noastra balcanica sa ne falim intre noi, din acestea… De aceea, un regim poate mai autoritar ne-ar trebui, ceva trebuie sa ne scoata din aceasta decadere. Toata ziua le pupam mainile occidentalilor, Merkel in sus, Merkel in jos…bine ca nu mai este damblagitul acela de Sarcozy. Este limpede ca nu o sa ne vrea nimeni binele…
Insula mica in raul Prahova
Unde urca?!
Bine ne-am revazut! Mai curand de cat am fi sperat 🙂
O faţă noua, oile au plecat
Poza intoarsa, in lac
Daca era vara, as fi cautat poate umbra ta, dar acum ma limitez sa admir…
Pinten
Pe varful acela, am ajuns prima oara in 2002. Mi-am amintit povestea privindu-l…lunga si salbatica
Un fel de cruce…desi un copac creste altfel decat stim, este inca verde
Este atat de frumooos!
Iasca…adica stiti, ca am mai spus de vreo cateva-mai multe ori 🙂
Si asta imi place
Superba
Leagan, un brat prelungit
Nervi de urs 🙂 Ce i-a facut bietului copac 🙂
Brad secular…cred ca din urmatoarea poza se intelege cat era de gros.
Inaltimi-ganduri
Opera mistretilor
Creasta cocosului
Si-a pierdut un picior…sau pare un bot de cal
Printre astea sa te tot ratacesti
Apus Busteni
Si prajiturile lui Radu :))
Prajiturile de la Pizzeria Carpati, nu le-am luat pe toate :)) eu am mancat doar 2, nu va mirati, v-am spus ca de la incidentul de anul trecut am lasat-o mai usor cu dulciurile. Bine, nu chiar usor, dar comparativ cu anul trecut este un mare progres.
Printre altele, Rares a facut cunostinta cu Radu. Daca Rares a stat in bratele lui Radu si mai mult de atat a mai si adormit acolo, va dati seama ca Radu este un om bun. Rares, suspicios si cu ochii in patru ca tatal sau, il privea atat de curios cum nu l-am vazut vreodata. Radu este innebunit dupa copii, si nu am vazut copil care sa fuga de el :)) Deci este adevarat, „Bolovanul” are magnet la copii… :))
Incheiere:
„Vorbeste cu el, am luat pana acum 300 milioane din cauza lui” … mesaj catre mine prin intermediar.
Si raspunsul meu:
Doar atat? Pai:
1. Bine ca ai avut de unde sa platesti.
2. Nu pui la socoteala cateva masini de lemne, oricum nu te intreaba nimeni, asa ca nu ai nicio pierdere.
3. Mai castiga si statul ceva.
4. Un leu, nu i-ai fi dat unui amarat pe strada.
5. Un portbagaj plin cu branza si slanina dat unui inspector nu reprezinta garantia rezolvarii problemelor. Acolo unde nimeni nu poate si nu stie eu iti demonstrez contrariul.
Atat! 🙂
BUCEGI NATURA 2000 
Fiind deja obisnuite ,la tine pe blog,pozele cu spatii largi,din creasta-n creasta,din munte-n munte chiar imi era dor de imagi de-aproape.De imagini cu locurile pe care ne sprijinim privirea in timp ce mergem.De imagini cu carari si copaci,de ochiuri de apa cu cerul scaldindu-se in ele.
Multumesc de plimbare,Adrian!
ApreciazăApreciază
Mai trebuie si astfel de imagini uneori. Cu placere, Alexandru! 🙂
ApreciazăApreciază
Dar dupa ce sapa mistretii pe o suprafata asa mare, cand iarba e inca verde?
ApreciazăApreciază
Cred ca dupa vreo planta cu bulbi 🙂
ApreciazăApreciază
Ce bine ca multora le e „frica” de ursi si nu intra in padurile de „acasa” sa strice toate locurile astea minunate! Ma duc cu gandul cateodata la casele spiritelor vazute intr-un film despre Islanda!
Si ultimii „munti” sunt homemade sau cumva de la cofetaria de langa parcul … unde e construita uratenia aia de sala de sport (in drum spre statia de cabina Busteni)? Acum ceva ani savarinele de acolo faceau placere unei prietene din grupul cu care mergeam :D!
ApreciazăApreciază
Asta este partea buna :)) Stii de cate ori am auzit „nu merg in padure, mi-e teama de urs”? :)) Prajiturile sunt din Sinaia, Pizzeria Carpati…savarinele sunt la fel ca la acea cofetarie, este acelasi producator. Au acelasi gust ca altadata 🙂
ApreciazăApreciază
Fumoase poze Adrian, acum se pare ca ursii care ataca s-au dus de la voi in valea doftanei.
ApreciazăApreciază
Multumesc Ana, din Valea Prahovei treci muntii Baiului si ajungi in Valea Doftanei. O nimica toata pentru un urs. Sa se mai duca si pe acolo :))) dar sa nu faca pagube prea mari 🙂
ApreciazăApreciază
Frumoase poze !
Nu vi la Azuga Trail Race ?
ApreciazăApreciază
Multumesc Alex, din pacate nu pot veni. Sa alergi cat mai bine, de fapt sa alergati ca mergi cu o echipa. Mult succes!
ApreciazăApreciază
Ha, ha, Adrian !
Te joci cu noi…. Ai postat imaginile acelea sublime de sus din munti … apoi ne-ai readus la realitate… la o prajiturica….
Inconfundabil stilul tau .
Multumim!
ApreciazăApreciază
:))) Sam, viata este uneori un joc, cat timp noi facem regulile 🙂 Cu placere! 🙂
ApreciazăApreciază
Cu prajiturile nu stiu si nu recunosc nimic. Sunt ale lui Adrian. Pe Rares abia asteptam sa-l vad, sa facem cunostinta si sper sa ne revedem cat mai curand. E un dulce si un scump, nu-ti vine sa-l mai lasi din brate 🙂 Copiii sunt minunea lumii 🙂 Cu magnet sau nu, recunosc imi plac mult copiii 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Ai vazut, nu mai am antrenamentul de odinioara :)) Ma bucur ca v-ati cunoscut. Ai dreptatea, copiii sunt printre cele mai importante, ale vietii. Stiam, cand ti se face dor de el stii unde il gasesti 🙂
ApreciazăApreciază
Cat de frumoase sunt „forest-urile” toamna! Frunzisul auriu-aramiu pe fondul sen al cerului,contrastul foiaselor cu coniferele,reflectarea in ochiuri de apa…Splendid!
ApreciazăApreciază
Este o toamna lunga, oamenii inca mai gasesc ciuperci prin padure, frunzele nu s-au scuturat, seara este cam frig, dar merita suportat. Mie mi se pare ca dimineata este cel mai frig 🙂 Sa fie vremea tot asa 🙂
ApreciazăApreciază
Dintr-un oras prea putin spus jegos/murdar si mai trist, precum „Micul Paris”, e o adevarată placere să revăd câte ceva din natura, încă liberă… Mulțumesc pentru plimbare; o să merg în parc acum, din dor de munte…
Toate bune!
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu. Toate cele bune si tie!
ApreciazăApreciază
Genial Andrei! 😆
Cât despre poze…mereu mă încântă. Mai puțin ultimele care sunt…dureros de dulci și cred că și bune! Nu pozele, desigur! 😀
ApreciazăApreciază
Neastamparat Andrei :)) Sa stii ca ultimele, cele din poze, mi-au placut si mie 🙂 In realitate am fost insa moderat. Neasteptat de moderat! 🙂
ApreciazăApreciază
😆
ApreciazăApreciază
Mă uit la aceste multe imagini, care mie mi se par superbe, toate, şi mă gândesc că în ultima vreme au fost nişte zile de toamnă splendide, incredibile, chiar mi se pare puţin ciudată aşa o vreme. Dacă ar fi totuşi să aleg dintre imagini, acum aş alege două, 8 şi 27. Văd în ele foarte bine această lumină aurie, caldă, moale, cuminte din ultimele zile, căzând pe multitudinea de culori ale frunzelor în toamnă.
Cred că într-o asemenea zi a scris Păunescu :
„A iubi, toamna, e-un biet pleonasm…”
Şi mai cred că acest articol merită să scriu aici şi acea poezie a lui Nichita Stănescu, după mine extrem de frumoasă,
„Evangheliile toamnei” :
„Patru evanghelii scrie-vom despre căderea
frunzei în toamnă.
Matei zice-va:
– Frunza de verdele verdelui cădea-va în toamnă.
Marcu striga-va:
– De greutatea vieţii şi de viaţă pe viaţă cădea-va
frunza în toamnă.
Luca va zice :
– Din nedragoste, din neînviată moarte,
din verde repetat numai cu umbra
cădea-va frunza în toamnă.
Ioan se va ridica şi va zice:
– Toamna nu cad frunzele,
toamna cade numai toamnă
ca o frunză cade toamna, toamnă.
Stau şi e toamnă şi sunt frunză
şi cad pe pământ.”
ApreciazăApreciază
Eu asa ma bucur de aceste zile…as mai vrea o saptamana cel putin, nici doua daca ar fi nu m-as supara 🙂 Am mai facut niste poze asemanatoare cu acelea ce iti plac, chiar in aceste zile 🙂 Uite asa o sa imi placa Nichita, citind ce scrii…si cat de insuportabil mi s-a parut odinioara 🙂 Interesanta poezia, toamna nu e doar toamna, pana la urma 🙂 Multumesc!
ApreciazăApreciază
Cata frumusete acolo!
ApreciazăApreciază
Asa este :))
ApreciazăApreciază