La „descoperiri” cu Rares si Andrei in defileul Posadei

Cand parintii nu asculta de copii…

Intr-un moment liber zic sa-i duc pe cei doi nazdravani in parc.

„Iar in parc?” Deci nu am nimerit-o!

DSCF1751

DSCF1758

DSCF1761Rares

Andrei: „Eu am prieteni in alt parc!”. Na, ce sa-i faci!

Zic eu: „Sa mergem la biserica!”. Evident in Busteni, la Biserica Domneasca. Era totusi o varianta mai buna, asa ca am mers acolo.

Stam pe banca, vorbim. Rares: „Nu mergem si in biserica?”. Mergem… Se uita Rares la portretul Reginei Elisabeta si-i spune lui Andrei ca apare si in calendarele si in pozele ce le face la scoala. Asta pentru ca Andrei invata la scoala „Regina Elisabeta”. Rares la 4 ani si jumatate a facut legatura intre pictura din Biserica Domneasca si simbolul scolii unde invata Andrei. Asta se intampla ieri. Azi stia deja cum se numesc biserica, ctitorii…

In biserica nu era nimeni. Rares se porneste sa alerge prin naos, in cerc 🙂 Ma uit la el si ma trezesc vorbind dupa ce facuse niste ture, ca sa nu mai alerge, ca nu se alearga in biserica. Adica prostiile ce mi se fixasera inconstient in minte, care se propaga peste tot. Bineinteles, am revenit, era bine sa alerge. „Alearga, tati, cat vrei!”. E bucuria unui copil, nu altceva.

Din biserica mergem la micul cimitir al eroilor de langa biserica. In mod cert, cei de la biserica sunt un foarte bun exemplu despre  cum trebuie cinstiti eroii:

DSCF1923In spatele lor se afla mormantul locotenentului Virgiliu Abeleanu ce apare si pe coperta cartii „100 de pasi in timp…”.

Acest aroman, unul dintre cei 10.000 de aromani inrolati voluntar in Armata Romana in Primul Razboi Mondial, a fost comandantul companiei a 10-a din cadrul Regimentului 5 Vlasca si a cazut aparand Predealul, pe muntele Susai, in ziua de 7 octombrie 1916. Mai e putin si se fac 100 de ani…

Umbland putin prin astfel de locuri, le-am desteptat simtul de aventura, setea de cunoastere si toata seara au tabarat pe mine ca sa mergem intr-o expeditie 🙂 Pana la urma, coordonatele zilei urmatoare se schimba ca prin minune si gata, plec cu cei doi neastamparati.

Unde pot fi dusi asemenea copii? Unde credeti ca i-am dus?

In defileul de la Posada 🙂

Ne suim in Regiotrans, coboram la Posada la 8:20. Ca daca nu plecam de dimineata, se striga prin casa: „cand plecam/nu mai plecam”. Cel mai mic este si cel mai revolutionar!

DSCF1931Pornim prin defileu sa iesim la Valea Larga. Mi-am propus sa luam inapoi trenul de 16:30, timp suficient sa se desfasoare „expeditia” 🙂

DSCF1935

DSCF1942

DSCF1970

DSCF1974Cascadele Conciului

DSCF1976

DSCF1977

DSCF1984

DSCF1986Posada reloaded

DSCF1991

DSCF1993Cand va cadea?!

DSCF2009

DSCF2010Adica a facut o magie, in limbajul lui

DSCF2019

DSCF2020

DSCF2021

DSCF2025

DSCF2026

Apoi… „trebuie sa descoperim ceva…”. Eu zic: „Bine, sa descoperim!” 🙂 🙂 Inainte de asta ma intrebase Rares: „Tati, nu putem sa traim aici? E asa frumos?”.

Primul vine Andrei:

DSCF2027Mare descoperire, e buna de ceva…

DSCF2031

DSCF2032

DSCF2033

Cand mergeam pe drum, Rares desena sageti in nisip, sa stie cine vine dupa noi care e drumul 😉 Iar Andrei facuse din doua bete si o lespede legata cu tulpini de iedera, un topor. Am cazut de acord ca era unul „de lupta”, categoric! 🙂

DSCF2034La pescuit

DSCF2036

DSCF2037Sa ne enervam ca nu trage. Dupa care a incercat alt procedeu… scotea cu sapca apa, chipurile poate prinde asa… „niste peste”. Pana sa intervin era ud tot.

DSCF2040Cum depozitul trebuia constituit, din toate directiile soseau „descoperirile”.

DSCF2041

DSCF2042

DSCF2049

DSCF2052Din ce in ce mai multe 🙂

DSCF2057

DSCF2059

DSCF2063

DSCF2065Depozitul

Pana la urma mai stam, mai mergem…

DSCF2066

DSCF2067

DSCF2069

DSCF2070

DSCF2071

DSCF2073In 10 minute venea trenul in statia Valea Larga. I-am adus acasa murdari, uzi, bronzati… dar fericiti. Sunt cei mai incantati 🙂 Am spalat „descoperirile” si le bagam intr-o cutie. Sa se usuce numai! Scriem pe ea data si unde am fost!

Culese in majoritate din „forest-urile” Parcului Natural Bucegi

„La paduri in engleza se spune foresturi?” – intrebarea lui Andrei, marti :))

Dupa lamuriri privind pluralul in engleza mi-a ramas in minte paduri=foresturi :))

Printre altele am vazut lansarea celor din USL, fain dintr-un simplu motiv: imi place ca pun accent pe nationalism, d-astea. Populisme hei-rupiste de genul Dan Diaconescu nu agreez, minciuni si hotie de tip PDL cosmetizat in ARD nici atat. Logic ar fi ca PDL sa aiba soarta PNTCD, sa nu mai intre in Parlament. Eu ca ecologist, mai degraba as vota cu USL decat cu oricare altii, chiar daca nici ei nu sunt ceea ce ne trebuie. Mai bine nationalism, niste corectii ungurilor si romilor nu strica…

Uneori mai citesc si ce mai scrie Pacepa, ma mir de fiecare data cum de nu au reusit de zeci de ani, romanii sau rusii, sa lichideze un asemenea nemernic.

Revin la USL, electoratul lor este mult mai mare pentru ca foarte multi sunt satui de hotiile portocaliilor. Nimeni nu a furat ca ei cand au fost la guvernare. S-au cosmetizat ei in fel si chip dar poate nu mai reusesc sa intre in Parlament. Dupa cum sper sa nu intre nici maghiarii. PDL-ul a dat ministere pe mana unora care lucrau in folosul unei etnii si nu in folosul majoritatii. Dar s-au virusat si ei dupa portocalii si au inceput sa acumuleze, sa dea tunuri…si ai lor au vazut, acum sunt cateva formatiuni care se cearta intre ele…asa sa fie mereu 🙂

Romanul daca a simtit aerul democratiei a cautat sa-si tepuiasca compatriotii, sa ii supuna, si sa-i transforme in sclavi moderni. Este in gena noastra balcanica sa ne falim intre noi, din acestea… De aceea, un regim poate mai autoritar ne-ar trebui, ceva trebuie sa ne scoata din aceasta decadere. Toata ziua le pupam mainile occidentalilor, Merkel in sus, Merkel in jos…bine ca nu mai este damblagitul acela de Sarcozy. Este limpede ca nu o sa ne vrea nimeni binele…

Insula mica in raul Prahova

Unde urca?!

Bine ne-am revazut! Mai curand de cat am fi sperat 🙂

O faţă noua, oile au plecat

Poza intoarsa, in lac

Daca era vara, as fi cautat poate umbra ta, dar acum ma limitez sa admir…

Pinten

Pe varful acela, am ajuns prima oara in 2002. Mi-am amintit povestea privindu-l…lunga si salbatica

Un fel de cruce…desi un copac creste altfel decat stim, este inca verde

Este atat de frumooos!

Iasca…adica stiti, ca am mai spus de vreo cateva-mai multe ori 🙂

Si asta imi place

Superba

Leagan, un brat prelungit

Nervi de urs 🙂 Ce i-a facut bietului copac 🙂

Brad secular…cred ca din urmatoarea poza se intelege cat era de gros.

Inaltimi-ganduri

Opera mistretilor

Creasta cocosului

Si-a pierdut un picior…sau pare un bot de cal

Printre astea sa te tot ratacesti

Apus Busteni

Si prajiturile lui Radu :))

Prajiturile de la Pizzeria Carpati, nu le-am luat pe toate :))  eu am mancat doar 2, nu va mirati, v-am spus ca de la incidentul de anul trecut am lasat-o mai usor cu dulciurile. Bine, nu chiar usor, dar comparativ cu anul trecut este un mare progres.

Printre altele, Rares a facut cunostinta cu Radu. Daca Rares a stat in bratele lui Radu si mai mult de atat a mai si adormit acolo, va dati seama ca Radu este un om bun. Rares, suspicios si cu ochii in patru ca tatal sau, il privea atat de curios cum nu l-am vazut vreodata. Radu este innebunit dupa copii, si nu am vazut copil care sa fuga de el :)) Deci este adevarat, „Bolovanul” are magnet la copii… :))

Incheiere:

„Vorbeste cu el, am luat pana acum 300 milioane din cauza lui” … mesaj catre mine prin intermediar.

Si raspunsul meu:

Doar atat? Pai:

1. Bine ca ai avut de unde sa platesti.

2. Nu pui la socoteala cateva masini de lemne, oricum nu te intreaba nimeni, asa ca nu ai nicio pierdere.

3. Mai castiga si statul ceva.

4. Un leu, nu i-ai fi dat unui amarat pe strada.

5. Un portbagaj plin cu branza si slanina dat unui inspector nu reprezinta garantia rezolvarii problemelor. Acolo unde nimeni nu poate si nu stie eu iti demonstrez contrariul.

Atat! 🙂