Se iau imagini cu o aparenta legatura si se privesc pe indelete :)
Mai intai o stanca aflata pe un loc plat. O stanca injumatatita; odata, un intreg. Ce forta, ce fenomen a „taiat-o” astfel? ;) Oare un fulger? Oare apa s-a inflitrat prin crapaturi si cu ajutorul inghetului-dezghetului …a facut „poc”, si o bucata s-a dus spre stanga si cealalta spe dreapta? :) Sau sa fie o urma de …lovitura, sa zicem, desi nu este cel mai potrivit termen…mintea face asociatii diverse, cauta repere sa aseze problema pentru a trage concluzia…Dar oare noi suntem mintea? Doar mintea?…hmm, vedem!
Oameni trec si vin…mintea este lumeasca, lucreaza pe baza a ceea ce vad ochii…o stanca banala. Si totusi de ce o privesc si-i fac poza? Ma intrebam, ma intreb…parca este altfel. „Vii?” , „Da, vin imediat!” …mintea nu este constiinta si nici suflet, nu suntem doar minte…mintea nu are instincte, foloseste doar ce i-ai dat, judeca in functie de ai vrut sa o inveti, sa crezi…nu suntem doar atat! Mai departe:
Parasim acel loc unde timp de 20 de minute intrebarile s-au intersectat, de o maniera descrisa mai sus… si ajungem in locul unde soarele urmareste luna…si-a ales o zi sa ne arate…pana in acea zi nu mai observasem, jocul lor pe Jepii Mari. Degeaba am fost atent si in zilele urmatoare, luna nu a mai ajuns la acel punct …”trei miscari, luna in jurul Pamantului, Pamantul in jurul axei sale, Pamantul in jurul soarelui…navigare continua prin univers…”
Luna, grabita sa se ascunda dupa varful Jepii Mari
Soarele luandu-i urma 12 ore mai tarziu…vederi din punct fix…fix raportat la ce? :)
Prin Sinaia cea de toate zilele, o privire pe o masa… „Par rosii de gradina” – spun eu, si gandul ma duce la campiile Olteniei unde am fost anul trecut. „Sunt rosii de gradina” – mi se spune. Imi arata si rosiile in gradina…cum naiba de se fac rosii la munte? Ma intreb, il intreb, eu mereu am intrebari :)))
Nu este totul in regula pana nu le vad eu, pana nu le ating…cred ca pentru unele lucruri ce mi se par interesante as trece Bucegii cand intr-o parte, cand in alta, timpul s-ar opri, nu as simti nimic :)) …agitatie maxima :))
Rosiile la Sinaia nu puteau fi plantate decat de un oltean, se intelege :))
O zi buna! :)
BUCEGI NATURA 2000 
Oh, ce-as gusta si eu din rosiile acelea:)
ApreciazăApreciază
Banuiesti ca le-am si incercat :)) Foarte bune :)
ApreciazăApreciază
Nu stiu de ce te miri asa :) Eu rosii sincer nu am vazut, dar parintii mei au mai plantat prin curte cartofi, fasole, ceapa…si toate s-au facut. Rosii nu cred ca au incercat. Fasolea si cartofii chiar se fac bine in zona noastra. Este un pamant bun…nefolosit in scopul agriculturii…deci este destul de bogat iar plantele cresc. Bine…pamantul nostru are o alta intrebuintare si de cele mai multe ori sfarseste sub betoane.
ApreciazăApreciază
Cand stateam la casa, aveam o gradina in care plantam diverse, da, se fac cartofi, ceapa, ridichi, fasole, dovleci…rosii nu am vazut pana acum :) Mai trebuie sa vad porumb si grau :)
ApreciazăApreciază
Grau parca era pe Kalinderu cand i-au dat drumul. Oricum intr-un an un camion a scapat mult grau pe dn1 si de atunci parca au si crescut cateva fire pa marginea soselei. De rosii…nici eu nu am auzit. Oricum este un sol bun, problemele apar cu temperaturile din timpul noptii, in rest este un mediu foarte placut pentru a creste orice. Aici ai putea avea o sera mare, dar noaptea trebuie sa o incalzesti. Nu ai mai avea nevoie de piata si ai manca totul proaspat.
Offtopic: Vreau sa-mi spui ce reprezinta chestia asta alba din poza unui prieten: http://zossor.deviantart.com/art/montagne-4-201366956?q=gallery%3Azossor%2F29185391&qo=49
Este locul….prabusirii elicopterului…. :(
ApreciazăApreciază
La frigul din timpul noptii m-am gandit si eu, oricum mereu mi s-a parut ca la Sinaia este mai cald decat la Busteni, desi sunt cativa kilometri distanta. Uite ieri de exemplu soarele a stat mai mult la Sinaia decat la Busteni :)) Pare bruma, dar cam groasa…
ApreciazăApreciază
Uneori temperaturile difera intre cele doua orase. Nu pot spune ca e mai cald sau mai frig, dar cert e ca este diferenta intre Sinaia si Busteni. De multe ori Busteni-ul era acoperit cu zapada iar Sinaia era doar uda de ploaie… Soarele…sta si el unde este primit.Nu prea are ce suflete de piatra reci sa mai incalzeasca prin Busteni…Ne-am dezlantuit inpotriva naturii, si cred ca intr-o zi o sa dam socoteala…unii… In fine.. O zi frumoasa man…si soare pentru tine :)
ApreciazăApreciază
De multe ori ploua in Busteni si in Sinaia nu, sau invers, mereu mi s-a parut interesant acest aspect :) Intotdeauna vine si o astfel de zi…o zi asemenea si tie :) Numai bine :)
ApreciazăApreciază
E inca frig si nu stau prea mult pe ganduri…MEDITATIA ,mai incolo… Primul mare lac glaciar(cum vii dinspre E):Urlea,cu straluciri de smarald si azur.REFUGIU NOU in cald. Urlea. Abatere spre Dara(2500) si Hartopul(2505) cu perspectiva slendida asupra partii centrale a crestei, pana la grupul Lespezi-Caltzun-Negoiu,cu perechea Vanatoarea lui Buteanu-Capra,ori arhicunoscutul trapez Vistea Mare-Moldoveanu si multe altele.Se vad toate lacusoarele din cald. Leaota si turme de oi pascand prin toate vaile invecinate,dar nici picior de capra neagra! Sub Custura Urlei,intalnire surprinzatoare:binete si schimburi de informatii cu doi „tinerei” spre 80 ani.Innoptasera in Fereastra Mica-REFUGIU NOU-isi lasasera bagajele undeva,pe drum si mergeau agale spre Dara! Alta abatere,pe Vf. Urlea;ultima privire spre mai familiarii Bucegi,ridicandu-se deasupra Pietrei Craiului,apoi Cozia,Capatanii,Lotrului si atmosfera din ce in ce mai laptoasa ma impiedica sa mai vad si alti munti mai indepartati.Deja incep sa se vanture nori pe deasupra,deocamdata inofensivi…”Ratacitor,cu ochii tulburi,/Cu trupul istovit de cale,/Eu cad neputincios,stapane,In fata stralucirii Tale./In drum mi se desfac prapastii/Si-n negura se=mbraca zarea/Eu in genunchi spre tine caut./Parinte-,oranduie-mi cararea!” (O.Goga-Rugaciune). Din Cheia Bandei,spre N,pe punct rosu,incep o DIVAGATIE.De la ramificatia din care incepe coborarea vertiginoasa spre”Cruce”,merg in continuare pe curba de nivel,pe sub Muchia Sambetei,pe punct albastru(se ajunge in 6 h,la Breaza si Lisa,trecand pe la NOUL REFUGIU din Muchia Traznitei).In zona in care marcajul se pregateste sa traverseze culmea,spre dreapta E ,o tin mai departe spre N,cam o ora,pana deasupra spectaculoaselor stanci,cu un corn ascutit intre ele,numite Piatra Caprei.Coborare la inspiratie,pe hatasuri de capre,prin jghiaburi inierbate,destul de dificila in prima parte,iar mai apoi,pe alocuri chiar primejdioasa, printr-un valcel sec,plin de grohotis si cu mici saritori,pe langa peretele sudic al Pietrei Caprei,pana la baza sa.Intilnire dorita cu marcajul triunghi albastru:spre stanga S,cam in 3 h „La Cruce”,printr-o zona foarte framantata si cu vegetatie deasa despre care personal n-am gasit NICIO REFERIRE in lit.turistica!;urmez ramura din dreapta si cobor in cca.45 min. in Vl. Sambetei.Ii reintalnesc pe cei doi „tinerei” si desi ploua cam de-o ora,sunt foarte surazatori si fericiti de isprava lor.Sa le dea Domnul sanatate,viata lunga si energie sa mai poata colinda.Mi-au insuflat si mie speranta ca nu-mi voi incheia prea curand „cariera montana”! Primire preietenoasa la cabana din partea celor cativa turisti tineri. In spatele casei,langa perete s-a oprit miraculos o avalansa cu zeci de tone de stanci si arbori dezradacinati.Alaturi,pe o stanca,semnul Crucii,mare,alb,probabil ca multumire! Spre seara,dupa ploaie,din Troita-n Troita (marcaj cruce albastra),urcus destul de anevoios,dar cu puncte de sprijin,fie o ramura,fie o radacina,ori un colt de piatra, ca treapta pentru pasii pelerinilor ce vin pe Calea Sfanta!In susur de izvoare,pe langa mici cascade,pe sub pereti cenusii de stanca,se ajunge la Grota …alba! O Cruce, o candela aprinsa,mucuri de lumanari,icoane,iconite,matanii,bani,mici ofrande si multiplicata,de sub fruntea inalta.luminoasa, privirea patrunzatoare,luminoasa a Parintelui Arsenie Boca(29.09.1910-28.11.1989).Aici, in ani de restriste si prigoana,s-a nevoit,in grota sapata cu mainile lui,Parintele.S-a nevoit si s-a rugat,iar multi dintre acei care-i trec pragul sunt convinsi ca inca se mai roaga pentru pogorarea Luminii Sfinte asupra neamului nostru,romanesc…
ApreciazăApreciază
Adrian :))))))))))))))))))))))))))) Era normal ca reteta pentru meditatie sa inceapa cu un bolovan. Nu? :))))))))) Si la mine incepe la fel… :P
ApreciazăApreciază
Unii „bolovani” sunt enigmatici asa ca se cuvenea :)) La tine simbolizeaza foarte mult acel „un bolovan” :))
ApreciazăApreciază
Atâtea întrebări… cine să le dea un răspuns ?
Chiar e interesantă acea stâncă secţionată… cu toate întrebările iscate de ea.
Îmi place mult apusul de lună, nu cred că mai este vreo imagine cu apusul lunii pe aici, pe blog. De obicei, dimineaţa ochii ne fug după soare, după lumina şi căldura lui, uităm de lună.
Şi mi-a plăcut întrebarea : „… fix raportat la ce ?” . Chiar aşa, când totul este într-o continuă mişcare (şi transformare), la ce să ne mai raportăm ? Multe lucruri sunt relative şi puţine sunt cele absolute.
ApreciazăApreciază
Asa mi s-a parut si mie, stii ca mie mi se par multe :) Ma refer la stanca, la intrebari,…data viitoare…le mai gandesc. Ai dreptate, cu apusul lunii, parca nu mai este nicio imagine, chiar nu imi amintesc, parca cu rasaritul este :) Pai la asta ma gandeam, ca totul este mai mult relativ.
ApreciazăApreciază
A şti nu înseamnă a cunoaşte, însă toţi, oarecum, avem întrebările acelea privitoare la nişte cauze prime încercând nişte răspunsuri legate de scopurile ultime şi uite aşa învăţăm aplicabilitatea aparenţelor. Glumeam, aşaşiaşa.
Totul este o panta rhei, Adrian.
ApreciazăApreciază
Chiar asa a si fost mecanismul gandirii mele, in acea ordine :)) legat de finalitate, mai trebuie putin gandita problema :))
ApreciazăApreciază
RECORD:10 ore de somn,intrerupt doar de doua rafale de ploaie ce pareau ca vor sa ciuruie acoperisul! In zori,chemarea Locului Sfant,pe calea acum cunoscuta;printre valurile de negura,mai plina de mister.Impresionanta ” RUGACIUNE de dimineata” scrisa de Parintele,reculegere prelungita,fara presiunea timpului,in linistea din inima muntelui…Doar pentru asta facusem toata traversarea… La vale,pe Sambata,apa bogata,zbuciumandu-se in nenumarate cataracte,in fagas de piatra,cu afluenti firavi aruncandu-i-se in intampinare de la multe zeci de metri,pe peretii stancosi.Minunata vale,insa materialele rostogolite de avalanse blocandu-i cursul in mai multe locuri,plus santierul drumului si amenajarilor hidro-energetice schimbandu-i considerabil aspectul salbatic,natural… Pelerini spre Grota Parintelui Arsenie,rugandu-se in mers;unii pentru prima oara pe vreun munte,multi intreband cum se ajunge?;cate unii echipati precar, dar cu credinta ca vor fi ocrotiti… Manastirea Sambata,Sfanta ctitorie brancoveneasca(1696),cu hramul „Adormirii MaiciiDomnului”.Daramata cu tunurile de fratii nostri intru Hristos,austrieci.Recladita sub obladuirea Regelui Mihai I.Noul Paraclis,inchinat Sfintilor Martiri Brancoveni,ridical la initiativa Mitropolitului Ardealului Antonie Plamadeala.Frumos loc,ingrijit,curat,plin de flori,cu aer proaspat de padure,dar in care,data fiind afluenta de turisti mai mult sau mai putin evlaviosi,respectosi,e destul de greu sa te reculegi;poate noaptea…Rugaciune de multumire pentru ca am ajuns pana aici si pentru ca m-am simtit protejat,mai ale in momentele dificile… Privire inapoi spre muntii acoperiti de nori coborand pana pe la 1700 m.alt.,desi deasupra Sfintei Manastiri cerul se inseninase! Reintalnire,programata,cu o tanara familie cunoscuta la cabana;de dragul muntelui isi lasasera copilasii in grija bunicilor.M-au luat cu masina pana in oras,pe unde au trecut pt. realimentare, inaintea Transfagarasanului.(Ati aflat de Supermaratonul de 70 km.si cel Mini-de „doar”20 km.,pe Transfag.de sambata 8 sept? Alta intalnire,neasteptata,cu doi prieteni ai lor, facand un tur al satelor din Tara Fagarasului,pe biciclete (deosebit!) Vizita la Cetatea Fagarasului,popas tihnit pe malul lacului,plimbare prin partea veche a orasului,cu case „pe pamant”,la dimensiuni normale,umane,pe sub salcamii cu al doilea rand de flori,roz-liliachiu. Asteptare in gara,sub un cer din ce in ce mai limpede si crestele dezvaluidu-se treptat pana departe spre V,de pe la Vf. Suru,cu Urlea dominant. Mare rasfat,cu trenul printre munti:Fagarasii se mai vad inca multa vreme,apoi Taga,Persanii cu Magura Codlei,Piatra Craiului,Magurile Branului,Leaota,Bucegii,Postavarul cu Tampa,Piatra Mare, Baiului si din nou Bucegii cu partea lor cea mai spectaculoasa,teritoriul lui Adrian…Ramas bun… Deacum poate sa inceapa conversatia cu doamnele si domnisoarele din compartiment. Din nou acasa,mai „arab” decat plecasem.Bucuria revederii:”-Bine ca te-ai intors viu si intreg,ca nu stiu ce-ti faceam?!” Reintrare in cotidian,parca mai echilibrat un pic,cu acumulari de impresii ce-mi vor alimenta,o vreme,energia interioara si cu gandul deja ,din nou departe,dus…
ApreciazăApreciază
Tu ai facut o expeditie in toata regula…da, am aflat de acel ultramaraton din Fagaras, dar nu aveam cum sa particip. Frumos au descris, cred ca multi se pierd prin cuvintele tale si simt ce ai trait tu. Mi-a placut mult cum ai fost intampinat acasa, la intoarcere :)))
ApreciazăApreciază
Piatra ca dintr-o gradina cu nisip a unui templu Zen,din Kyoto,gradina destinata MEDITATIEI,asa cum am vazut-o cu 15 ani in urma;parca ar fi fost ieri…///Frumoase rosii si am inteles ca ar mai fi si gustoase!Iaaamm…Inghit in sec!///Ce diferenta de atmosfera,nu numai de astri,la interval de 12 ore!
ApreciazăApreciază
Ce comparatii interesante faci Crisan :)
ApreciazăApreciază
rosiile acelea imi amintesc de tata, de gradina lucrata cu mainile lui si mi se face dor :(
tata s-a dus la Domnul, gradina a ramas pustie.
bine ca macar mama mai e cu mine, iar cand o duc la casa parinteasca stiu ca printre lacrimi se ascunde dorul, nimic nu mai e cum a fost, totul e pustiu.
ApreciazăApreciază
Te inteleg, sentimentul acesta il am si eu de multe ori, si mama se ocupa de gradina, odata… In noi, purtam urmele pasilor celorlalti, in majoritate persoane dragi…
ApreciazăApreciază
„mintea este lumeasca, lucreaza pe baza a ceea ce vad ochii”…
Nu toţi ochii care văd sunt pe dinafară. Şi da, nu suntem doar atât, cum spui, uităm de atâtea ori că suntem fiinţe psihice.
Cât despre întrebări, ca acelea puse amfitrionului roşiilor…acum glumeam…tu ai, da, şi aş crede despre tine că niciuna nu e ultima…ştii că nu există o ultimă întrebare aşa cum nu există un ultim răspuns, dar asta e legat însă de cu totul alte sfere.
ApreciazăApreciază
Avem un comportament deseori axat pe nevoi fizice, numai pe atat…intrebari apar mereu, curiozitatea asta ce face :))
ApreciazăApreciază
Curiozitatea asta crede că nimic nu îi este inaccesibil.
ApreciazăApreciază
Sunt destule lucruri inaccesibile :)
ApreciazăApreciază
Tu vorbeai despre curiozitate, eu îţi spuneam despre ceea ce crede ea că îi e cu putinţă, însă ceea ce nu vrea să recunoască e că îi sunt lesnicioase doar aparenţele şi că uneori i se întâmplă să nu zăbovească prin preajma acelui neştiut.
ApreciazăApreciază
Am venit de acasa, multumesc :)
ApreciazăApreciază
grozavă rețetă! Mi-a ieșit și meditația! iar pozele….minunate, ca de obicei :-)
ApreciazăApreciază
:))) Tu esti mereu plina de umor :)) Multumesc, Agata! :)
ApreciazăApreciază
Zici? :-)
ApreciazăApreciază
:)))
ApreciazăApreciază