Gradinita de copii :)

Unii spun referitor la copii ceva de genul „cine are sa-i traiasca, cine nu, sa nu-i doreasca”. O mare prostie, in opinia mea. Cred ca un copil inmoaie sufletul oricarui om si ar trebui sa fie cate unul, macar, in fiecare familie.

Pe la noi vin niste prieteni, fetita lor de 2 ani si jumatate ramane mai multe ore si se joaca cu Rares. Cand am timp, ma joc cu amandoi, ii sperii, ii las sa faca toate boroboatele, ce mai, uneori intoarcem casa :). Rares tipa si fuge intruna, fetita la fel, eu ii incurajez :)) Ma distrez foarte tare 🙂

Alaltaieri le-a facut Oana spuma din fructe de padure, adica din afine, si fiecare umbla initial cu cate un brat de la mixer in mana. Fugeau prin casa si uneori mai dadeau cu limba pe acele brate 🙂 Erau asa de bucurosi si atat de simpatici, alergand unul dupa altul.  Pur si simplu, erau definitia inocentei 🙂

1

2Rares si spre seara tot murdar de afine era. Pentru ca apoi i-am dat sa manance asa crude, de fapt, eu i-am pus, ca el singur si-a luat din castronel…a mancat si cu obrajorii si cu nasucul 🙂

Sa trec repede la pozele de grup, ca sa ramana o amintire:

3Cu Rares si Ioana. Al meu nu poarta ciorapi prea mult timp, ii scoate si ii arunca

4

5Nici unul nu prea ascultam indicatiile fotografului

6Trebuia sa-i tin bine, sa le distragem atentia, ca impreuna se indeamna, nu au astampar o clipa.

Rares are cam 19 luni, trebuie sa fii cu ochii pe el,  urca si coboara singur din carucior, sta pe scaun la masa, mananca singur, se duce la usa si stie sa introduca cheia, sa o roteasca, la fel si butonul de siguranta, il roteste si pe acela. Cu alte cuvinte, poate sa iasa singur din apartament. Cate nu face…dar mie imi place, sa faca multe, cat mai multe 🙂

Am auzit atatea sfaturi, etc, copiii sunt insa o binecuvantare, nu altceva. Normal ca unii mai egoisti, invatati sa fie doar pentru ei, nu iubesc copiii si li se pare ca este ceva extraordinar de greu, de complicat…

Atractii

Mai stiti anul trecut cand v-am provocat la un joc de gandire? Brain si nu mai stiu cum ii spunea 🙂 Am gasit ceva la fel de interesant…insa ceva mai jos.

Intai sa va spun despre un copil 🙂 Un prieten foarte bun are un copil, o fetita de 3 ani. Si a vrut sa imi arate ca stie sa se inchine. Eu atent 🙂 Si a inceput copilul:

„In numele Tatalui…al Filului…Scubidu-Amin!” :))) Nu mai stiam ce sa spun de atata ras :))) Astfel ca, a intervenit sotia prietenului si i-a spus ca in loc de Scooby doo este Sfantul Duh. Apoi, a indemnat-o sa repete. Copilul a inteles!

„In numele Tatalui,  al Filului…a urmat o pauza, moment in care fetita a privit spre tatal ei, care i-a soptit „Scooby” 🙂 …iar fetita „Scooby doo-Amin” :))) Pana la urma l-a certat nevasta si am renuntat. Copilul era si scump cand se inchina si vorbea :))

APrin Bucegi

Va spuneam de un joc…este cu profil montan, cunostinte de geografie…evident pe un site de munte:

http://www.drumetiimontane.ro/articole/diverse/jocul-de-cultura-generala-ecoturism-romania

Este putin mai dificil la inceput, eu m-am incurcat prin setari initial, asa ca acasa am avut un nick, la job altul. Apoi am unit nick-urile intr-o echipa ca sa nu pierd punctajul 🙂

M-a tinut captivat cateva ore…

Un week-end linistit! 😉

„Reteta pentru meditatie”

Se iau  imagini cu o aparenta legatura si se privesc pe indelete 🙂

Mai intai o stanca aflata pe un loc plat. O stanca injumatatita; odata, un intreg. Ce forta, ce fenomen a „taiat-o” astfel? 😉 Oare un fulger? Oare apa s-a inflitrat prin crapaturi si cu ajutorul inghetului-dezghetului …a facut „poc”, si o bucata s-a dus spre stanga si cealalta spe dreapta? 🙂 Sau sa fie o urma de …lovitura, sa zicem, desi nu este cel mai potrivit termen…mintea face asociatii diverse, cauta repere sa aseze problema pentru a trage concluzia…Dar oare noi suntem mintea? Doar mintea?…hmm, vedem!

Oameni trec si vin…mintea este lumeasca, lucreaza pe baza a ceea ce vad ochii…o stanca banala. Si totusi de ce o privesc si-i fac poza? Ma intrebam, ma intreb…parca este altfel. „Vii?” , „Da, vin imediat!” …mintea nu este constiinta si nici suflet, nu suntem doar minte…mintea nu are instincte, foloseste doar ce i-ai dat, judeca in functie de ai vrut sa o inveti, sa crezi…nu suntem doar atat! Mai departe:

Parasim acel loc unde timp de 20 de minute intrebarile s-au intersectat, de o maniera descrisa mai sus… si ajungem in locul unde soarele urmareste luna…si-a ales o zi sa ne arate…pana in acea zi nu mai observasem, jocul lor pe Jepii Mari.  Degeaba am fost atent si in zilele urmatoare, luna nu a mai ajuns la acel punct …”trei miscari, luna in jurul Pamantului, Pamantul in jurul axei sale, Pamantul in jurul soarelui…navigare continua prin univers…”

Luna, grabita sa se ascunda dupa varful Jepii Mari

Soarele luandu-i urma 12 ore mai tarziu…vederi din punct fix…fix raportat la ce? 🙂

Prin Sinaia cea de toate zilele, o privire pe  o masa… „Par rosii de gradina” – spun eu, si gandul ma duce la campiile Olteniei unde am fost anul trecut. „Sunt rosii de gradina” – mi se spune. Imi arata si rosiile in gradina…cum naiba de se fac rosii la munte? Ma intreb, il intreb, eu mereu am intrebari :)))

Nu este totul in regula pana nu le vad eu, pana nu le ating…cred ca pentru unele lucruri ce mi se par interesante as trece Bucegii cand intr-o parte, cand in alta, timpul s-ar opri, nu as simti nimic :)) …agitatie maxima :))

Rosiile la Sinaia nu puteau fi plantate decat de un oltean, se intelege :))

O zi buna! 🙂