Am diferite capitole cu Bucegii pe care le tin „in asteptare”…pana cand le va veni vremea, de le va veni. Intre timp notez la fiecare in parte, informatii auzite, citite, sau ipoteze personale. Am mai zis despre acest lucru….ca sunt cateva zeci, ideea este ca la pas nu poti cunoaste Bucegii doar in cativa ani. Sunt cate unii care spun ca au fost de vreo 10 ori si gata stiu tot, au vazut tot…si totusi 300 kmp nu-i parcurgi asa repede 🙂
Intr-o zi, ca asa incep povestile 🙂 , cand stateam la casa m-am urcat pe acoperis sa ma uit cu binoclul spre munte. Sa tot fie vreo 7 ani de atunci. In mijlocul unei paduri de jnepeni se ridica o stanca solitara. Binoclul nu era foarte performant dar apropia destul de bine.
La acea stanca ca sa ajungi trebuie sa fii putin scrantit. Termenul “jungla” este lipsit de substanta comparativ cu o padure de jnepeni, un gard viu, dificil de trecut. Si pana la acea stanca sunt mii de metri patrati de jnepenis. Deci nu am ajuns pe acolo vreodata…dar periodic ma uitam cu binoclul, pana mi s-a parut ca aduce a Sfinx 🙂
Mi-am propus sa merg iarna cand zapada acopera jnepenii si cand este inghetata, dar fie era ceata, fie zapada era moale, sau nu ninsese indeajuns…nu s-a ivit ocazia pana azi.
In acesti ani, am adunat niste date interesante despre acea zona, in special toponime si minciuni. Intr-o minciuna am gasit si ceva adevar 🙂
Apoi am masurat cat creste un jneapan intr-o zona invecinata…cand mai treceam pe acolo masuram de la ultimul semn. Acest lucru nu-mi ocupa timp, treceam bine nu treceam iara bine, era si o curiozitate…
Anul trecut am fotografiat suprafata de jnepeni unde se afla si acea stanca apoi dupa calculele mele jnepenisul se indesise in ultimii 200 ani…ceea ce insemna ca zona odinioara era accesibila.
Am ajuns astazi pe la acei jnepeni, din nou nu am nimerit o zi buna, in sensul ca ne-am afundat de multe ori printre jnepeni…adica de cateva zeci de ori 🙂 zapada fiind destul de dezghetata. La un moment dat distanta dintre noi era si de 500 metri…pentru ca eu nu merg doar de dragul de a merge. Ma duc stanga 200 metri, de acolo mai departe sau inapoi si tot asa…pana lamuresc cat mai multe lucruri…in astfel de excursii.
Nu am atins tot ce mi-am propus din diferite motive dar am traversat astazi o lume de forme stancoase care vede pentru prima oara aparatul de fotografiat. Nimeni nu avea cum sa le fotografieze…
O stanca cu aspect de ciuperca…ascunsa in mare parte de jnepeni
As fi vrut eu sa cobor si la baza stancilor pe care ma aflam dar se vedeau niste urme mai vechi de urs…si acest animal este destul de imprevizibil. Chiar daca ar fi fost sau nu in barlog, cu siguranta barlogul este o grota, ursul dupa urme era mare, neobisnuit probabil cu oamenii, dar nu avea rost sa simta miros de om pe langa adapostul lui hibernal.Va dati seama cat efort depune el ca sa ajunga in acest loc? Traversand marea de jnepeni inalti de circa 2,5 -3 metri…poate voi gasi un unghi pe vreo stanca de unde cu un binoclul sa-i vedem barlogul. Poate grota este o pestera 🙂 Anul acesta voi posta filmari din pesterile din Bucegi, acelea descoperite de mine…
Pana si corbii se stransesera sa ne vada prin acele locuri 🙂
Si stanca izolata…denumita??…sa-i zicem Sfinxul Unicorn
BUCEGI NATURA 2000 
Stanca din ultima imagine seamana cu un urias. 🙂
ApreciazăApreciază
Are ceva mai mult de 5 metri 🙂
ApreciazăApreciază
Gata,s-a terminat cu smecheria…din acest moment tind sa te invidiez 🙂 🙂
Doar tind…fiindca in mod evident n-as putea nutri asemenea sentimente 😦 😦
Hai stii ceva??…Mai taie din vrajeala asta cu „Sfincsi”…
Tu chiar nu vezi ca e evident faptul ca acele formatiuni stancoase reprezinta CLAR efectul eroziunii????
Sunt lucruri demonstrate stiintific de cateva ZECI de ani…Tu chiar nu citesti nimic????
Gizas Craist…
😉 😉 😉 😉
ApreciazăApreciază
Uite, il denumim „Uriasul” atunci, ca asa pare…este si parerea Oanei 🙂 Eu nu am zis ca l-a „facut” cineva…de fapt ma feresc sa spun chestii care nu pot fi fundamentate :)) 😉
ApreciazăApreciază
😀 Uau, deja intru in istoria Bucegilor. Am „botezat” o stanca. 🙂 😀
ApreciazăApreciază
Oana, spre surprinderea mea cineva a denumit aceasta stanca inainte :)) dar ai fost foarte, foarte aproape cu denumirea :))
ApreciazăApreciază
Ups! Am ratat-o ! Ei, lasa ca gasesc eu o stanca doar a mea ! 😀 😀 😀
ApreciazăApreciază
Am ratat-o si eu ca ma solidarizasem cu opinia ta…dar mai sunt si altele :))
ApreciazăApreciază
De data asta,chiar ai fost temerar…! Ce zonă dificilă! Mă uit că „Uriaşul” stă pe o pantă destul de înclinată.
Se cuvine să mulţumim pentru că ne scoţi la lumină mereu noi poveşti săpate în stâncă.
Şi imaginile cu corbii scrutând zările,pe cerul atât de senin…superbe !!!
ApreciazăApreciază
Este inclinata panta si era cat pe aici sa fim invinsi de jnepeni 🙂 Vara nicio sansa sa ajungem la stanca aceea. La un moment dat era atata liniste incat ne auzeam unul altuia pasii de la zeci de metri :)) Iar cand au venit corbii…ce mirati or fi fost sa vada oameni pe acolo :))
ApreciazăApreciază
E frumos … pentru ca pastrezi VIE realitatea,… contactul cu realitatea…
ApreciazăApreciază
:)) Bine Sam, multumesc 🙂
ApreciazăApreciază
Ei mirati…stiau golanii ca daca da ursul peste voi,le ramane si lor de-o shaorma… 🙂 🙂 🙂
Doamne fereste… 😉
ApreciazăApreciază
SNV desi o cautam deseori…nu o gasim domne, o sa vezi tu ca vom muri de batranete 😦 😉
ApreciazăApreciază
Pare un om al muntelui solitar, ingandurat, demn, cu rucsacul in spate urcand …
impietrit si dainuind in veacuri…
E superba stanca.
ApreciazăApreciază
Are ceva stanca aceea 🙂 nu stiu ce dar pare foarte ciudata 🙂
ApreciazăApreciază
Uriasul cocosat strajuieste o zona unde e posibil sa nu fi calcat picior de om ,nu de 200 ani,ci poate chiar niciodata…Multumesc pt. mi-ai dat ocazia de a „vizita” locuri necunoscute!
ApreciazăApreciază
Este posibil sa nu fi mers cineva pe acolo…dar nu prea cred. O doamna deosebita mi-a zis un lucru foarte interesant care coroborat cu ceva de pe la 1838 da ceva interesant.
ApreciazăApreciază
Ciuperca mie mi se pare ca seamana cu un urs, parca ii vad si nasul negru :), acoperit cu o blana de oaie pe cap si spinare. Deci chiar e teritoriul ursului, nu al oamenilor, noi numai cu privirea de la departare avem acces acolo .
ApreciazăApreciază
Asa si este, vara nu ai cum sa intri prin acea zona plina de jnepeni. Pozele le-am facut in momente de respiro, cand ieseam de prin nameti 🙂 Ei, eu m-am dus si pe acolo pe teritoriul ursului sau aproape de el…
ApreciazăApreciază
Eu cand eram „tanar explorator” 🙂 pe la 17-18 ani si treceam Alpii pe jos in dorinta mea de a scapa de „ororile comunismului” 🙂 🙂 , pot spune ca n-am vazut atatea formatiuni megalitice.Sau macar formatiuni stancoase cu forme distincte.Ceva,ceva exista si pe acolo,dar nicidecum ca in Bucegi.
ApreciazăApreciază
Este ceva straniu, interesant, cu acesti munti! Ai fost si prin Alpi deci…
ApreciazăApreciază