Oamenii Bucegilor (I)

Aceasta este rubrica pe care am propus-o in locul aceleia cu „Vinerea muzicala”. Unora nu le-a placut ca am scos „Vinerea” dar eu zic ca 10 editii a ajuns…probabil din iunie va mai apare.

Altii, au tot intrebat ce si cand scrii altceva, ca am zis eu de o rubrica noua…ideea este ca  lucrurile nu se asezau cum vroiam, imi trebuia ceva inedit ca sa o incep, dupa cum va dati seama ineditul s-a produs astazi…deci am inceput o alta rubrica.

Voi poza si voi scrie povestile pe scurt ale celor intalniti de mine pe cararile Bucegilor…acum sa nu credeti ca merg la Babele intr-o zi de vara si fac poze la sutele de persoane de pe acolo…trebuie sa fie ceva mai original 🙂

Ideea este de a prezenta si altora nu doar opiniile mele despre Bucegi ci si ale celor care-i colinda, vreau sa le aflu motivatia, ratiunea, felul de a gandi, etc…si sa le scriu aici 🙂

Astazi deschid rubrica -care nu va avea o data fixa, poate fi saptamanala sau la cateva zile- cu doamne in varsta intalnite prin Bucegi.

Vremea astazi pe munte a fost astfel: mai sus de 1500 m ningea si sufla vantul, iar mai jos de aceasta altitudine ningea iar vantul era mai bland. Putini turisti prin zona Sinaia-Stana Regala-Cota 1400 urcand sau coborand pe jos…poate si pentru ca au fost speriati de vreme si de drumuri. Cum urcam noi pe drumul vechi al Cotei 1400, mult mai jos de Schitul Sf. Ana am vazut doua persoane coborand. Drumul nu este circulat decat de snowmobile deci va dati seama ca si zapada este destul de mare.

Cand ne-am intalnit cu doua femei in varsta…deci gata sosise momentul. Cateva vorbe, liber la poze si acum sa va spun cate ceva despre dumnealor.

Sunt din Bucuresti, cea mai in varsta are 77 de ani, colinda Bucegii si nu numai, se trezesc de la 4 dimineata pentru a prinde un Regio de 6 si a ajunge in Valea Prahovei pe la ora 9. Se mirau ca nu mai sunt tineri prea multi care sa mearga si acum iarna pe munte…normal ca iti trebuie plamani si picioare ca sa ajungi si pe munte, or multi daca urca scarile la un bloc sunt terminati.

Sfatul doamnei in varsta pentru lume? „Mergeti pe munte ca inseamna sanatate, eu prefer sa dau banii pe tren decat pe medicamente sau la doctor”. Bineinteles ca aceste cuvinte nu inseamna ceva pentru persoane care asociaza muntele cu pericol, urcus, stanci si ursi la tot pasul. Mai sunt cate unii care considera ca intr-o vara mergi de cateva ori prin Bucegi si-i cunosti…eu ce sa va spun…ca nu va ajung doi ani sa cunoasteti jumatate din ei. Ma refer nu doar la trasee turistice, brane, vai, ci la tot ce inseamna viata pe Bucegi.

Unii aleg sa se odihneasca stand in casa, muschii, plamanii, creierul se atrofiaza daca nu le dai aer curat, peisaje, ganduri pozitive, miscare, voie buna…altii aleg sa-si refaca fortele…colindand potecile muntilor. A doua zi ultimii sunt mai in forma la job decat primii…si asa va fi mereu…muntele este viata, sanatate, speranta…

Oare ce cauta sute de mii de oameni anual pe Bucegi daca muntele este asa periculos? De ce vin persoane de zeci de ani si de cate ori au ocazia pe munte?

Pentru ca simt forta si energia pe care ti-o da muntele! Bine, nu ma astept sa inteleaga toata lumea ce spun…ma refer la aceia fara niciun scop in viata, cei de prin spatele blocurilor, la cei care se plimba pe strazi ca sa se uite la oameni, la carcotasi pentru care universul este limitat…

Altii inteleg prea bine! O parte din ei sunt mai jos 🙂

28 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. criscar50 spune:

    Sper ca peste 15 ani sa pot inca face si spune la fel cu acele binecuvantate doamne! Pozele si gandurile tale ar trebui sa ajunga si la cei „dintre blocuri” cu orizontul limitat de ziduri…

    Apreciază

    1. Daca urc si eu la 60 si ceva de ani Valea Comorilor ca dv atunci o sa traiesc 100 de ani 🙂 Lasati ca si dv sunteti un om deosebit dar nu prea va plac pozele…cu dv 🙂

      Apreciază

  2. stan turcu spune:

    Ma bucur ca ai inceput aceasta „serie”, o idee excelenta (ca multe din ideile tale, de altfel). In acest mod poate ca vor fi unele persoane care „vor trece bariera”. Succes si numai bine intregii tale familii!

    Apreciază

    1. Multumesc, tot cei mai in varsta raman exemplele 🙂 Va prind la un maraton intr-o fotografie si pe dv, nu veti scapa 🙂 Ma bucur mult ca v-am cunoscut 🙂

      Apreciază

  3. Samsara spune:

    Toata admiratia si pretuirea mea pentru oamenii muntilor, tineri si … tineri oricum .
    Ei stiu de ce urca si calca mereu potecile inrourate, insorite, plouate , inzapezite … ale muntilor.
    E un fel de intoarcere la radacini. Uneori simti ca muntele te iubeste in egala masura, te cheama , te accepta,, te respecta daca il respecti si tu .

    Apreciază

    1. Oamenii de munte intotdeauna au ceva in plus 🙂

      Apreciază

  4. fosile spune:

    Bine ai revenit acasa.Caci asta este muntele,casa noastra cea curata.
    Ce poate fi mai frumos decit drumetie pe carari umblate sau nu,printre copaci crescuti cum pot si cum vrea Domnul,nu aliniati si inghesuiti printre cladiri.Acolo e viata in atit de multe feluri,ca nici nu putem sa ne inchipuim si cred eu,cel mai bun lucru pe care il putem face-macar din cind in cind- e sa ne afundam,sa ne lasam amestecati cu tot.Sa devenim natura,sa devenim nimic impreuna cu muntele.

    Apreciază

    1. Frumos si nu am ce adauga 🙂

      Apreciază

  5. Samsara spune:

    „sa devenim nimic impreuna cu muntele” … ce frumos a spus Fosile !
    as completa eu … sa devii una cu el !

    Apreciază

    1. Poate eu ca sunt mai tanar pot fi inteles ca nu stiu ce spun 😉 dar el, tu, Crisan si multi altii cu experienta de munte? Toti nu stim ce vorbim? 🙂

      Apreciază

    2. fosile spune:

      Samsara,nu sintem egalii naturii si nici nu sintem egali cu muntele.
      Sa devenim nimic impreuna cu muntele,in mijlocul naturii.
      Sau sa devenim nimic impreuna cu tot ce este,in bratele muntelui.
      Nu inseamna ca eu detin adevarul absolut.Eu sint si ma simt umil in fata naturii si a muntelui.

      Apreciază

      1. Samsara spune:

        Ma refeream la sufletul omului , la acea parte frumoasa din suflet care a ramas nealterata.

        Apreciază

        1. fosile spune:

          Aici ai dreptate.
          Si faptul ca,indiferent unde sintem,gindul este tot acolo inntareste asta.

          Apreciază

  6. Da…o idee excelenta acest subiect.Cea mai interesanta intalnire de acest gen am avut-o intr-o vara cu ceva ani in urma in Azuga,la baza traseului spre Diham,unde am campat peste noapte.Dimineata,ma trezeste o voce puternica,intreband daca „e cineva acasa” 🙂 .Ies somnoros din cort gandindu-ma ca e vreun padurar care a venit sa ma amendeze vazand ca am facut focul in seara precedenta…,insa surpriza totala…aveam impresia ca visez…in fata mea statea un tinerel de vreo 90 ani,uscativ,cu un fes alb,manusi albe pe maini,doua bete de schi si cu un rucsac din ala verde de pe vremea WW2 ,gol in spate.
    Aveam impresia ca visez si ma intrebam cum a urcat el acolo pe plaiul acela deoarece este ceva diferenta de nivel intre strada din Azuga si locul unde campasem eu.Cand colo,ce sa vezi…ma intreaba cam cat ar avea de mers pana la cabana Diham si daca poate gasi cazare acolo…Ma rog,purtam o mica discutie,ii explic cam cum e traseul,ii urez drum bun si ma uit dupa el dupa ce pleaca…Mergea cu viteza melcului si punea cu greu cate un picior in fata celuilalt ajutandu-se de betele de schi,insa cu toate astea nu facea pauze si la un moment dat a disparut pe poteca.
    M-a motivat enorm intamplarea si am realizat ca aproape totul e posibil in viata,atata timp cat esti puternic motivat.

    Apreciază

    1. SNV te referi la traseul cu triunghi galben ce trece pe langa gara din Azuga si urca in Muchea Lunga, trece pe langa cabana vanatorilor de munte? Cu cei de la Ocolul Silvic din Azuga sunt prieten…intelegi tu :)) prieten din acela 🙂 Un astfel de calator am intalnit si eu tot in urma cu cativa ani venind de la Malaiesti spre Pichetul Rosu. Imi povestise ca a dormit intai la Poiana Izvoarelor si de acolo a facut 6 ore pana la Malaiesti…cand traseul este de vreo 2 ore. L-am admirat…
      Bag seama ca dormeai si la ore mai tarzii devreme ce „mosulica” batea la usa ta :))) Pe poteci, vara se pleaca pe la 7-8 dimineata, cel tarziu :))
      Cand vezi astfel de oameni normal ca te bulverseaza… alergam la un concurs din Bran spre Vf. Scara prin Valea Ciubotea. Stii ca valea aceasta este cea mai „afurisita” din Bucegi, ca traseu turistic. Si cum fugeam eu numai ca vad langa mine un domn trecut de 50 de ani cu burta…m-am intrebat eu de unde aparuse :)) M-a si intrecut la un moment dat :)) Imagineaza-ti ca eu alerg destul de bine si termin orice maraton fara mari probleme…dar aproape am cazut psihic cand l-am vazut tinandu-se de mine. L-am lasat sa se duca mai departe si m-am oprit. Pe o panta abrupta l-am intrecut apoi pana la sosire m-am distantat de el la cateva minute 🙂 Dezamagirea mea a fost si mai mare cand am vazut ca la 10 minute de varf un alt domn tot peste 50 de ani cobora vijelios…si eu nici nu ajunsesem. A fost un concurs de genul pana la Vf. Scara si inapoi in Bran…stiam ca mai toti copii fac lucruri traznite, dar uite ca de acestea sunt capabili si varstnicii cu suflet tanar.
      Dar pe tinerelul de 90 de ani l-ai mai intalnit?

      Apreciază

  7. Mihaela C.P. spune:

    Doamnele sunt demne de toata admiratia . Sunt sprintene si pline de viata , doamne ale muntelui , un bun exemplu pentru inceputul rubricii tale.

    Apreciază

    1. Asa este Mihaela, sunt de admirat ca la varsta lor bat muntii cand pot foarte bine sa stea acasa 🙂 Cautam de ceva timp un inceput pentru rubrica aceasta… 🙂

      Apreciază

  8. viesparul spune:

    mi se pare mult mai misto o serie cu oamenii muntelui decat cea cu muzica…. am sa urmaresc cu interes, e f f f misto ideea ta! bravo!

    Apreciază

    1. Rubrica aceasta cu „Oamenii Bucegilor” este cu totul diferita de pagina „Montaniarzi”. La prima este vorba doar de vizitatori iar la a doua numai de cei care traiesc pe munte, localnici. Multumesc, este o idee mai interesanta decat postarea de piese muzicale…mai bine povestile unor oameni necunoscuti 🙂 Data viitoare voi avea reportofonul cu mine 🙂 …de data aceasta am inregistrat cu telefonul!

      Apreciază

  9. mariana spune:

    Dragă Adrian,

    Subscriu la ce au spus şi ceilalţi,încă o „idee excelentă” a ta,îmi place teribil acest articol ! Deja începusem să cred că vom sfârşi inevitabil într-o „tristeţe iremediabilă” cauzată de zăpadă şi frig….Când,iată,vii tu,cu aceste doamne,şi ne scoateţi din apatie,din amorţeală…Felicitări doamnelor ! Un bun exemplu pentru oricine !

    Văd că ninge în continuare şi mă gândesc că degeaba se întorc zăpezile de altădată,pentru că nu mai sunt oamenii de altădată ! O mică paranteză.Doamna mai în vârstă îmi aminteşte de bunica mea,care a murit de curând,la vârsta de 90 de ani.A trăit toată viaţa într-un sat din sud-estul României,cu ierni cu crivăţ şi viscole puternice.Niciodată iarna nu a luat-o prin surprindere (bunicul a murit de tânăr).Când venea „bălana”,magazia era plină cu lemne,cât pentru două ierni,în cămară erau saci cu făină, mălai, cartofi, varză,etc.,putina cu brânză,porcul se tăia de Crăciun,în grajd avea o vacă,avea câteva oi,păsări şi hrana necesară pentru toate acestea.Putea să ningă oricât şi oricum,nu se punea problema să murim de foame sau de frig ! Se ştia : după toamnă vine iarna…şi se făceau pregătirile necesare.Simplu! Astăzi,stăm la televizor,la calculator,la cârciumă,şi dacă ninge un pic mai mult şi nu mai aduce pâine la magazinul din centru,murim de foame şi aşteptăm să vină jandarmii să ne dea zăpada din faţa uşii…! Ne merităm soarta ! Închid paranteza.

    În altă ordine de idei,după cum se vede renunţ la persoana a doua plural (parcă prea rece,distantă) şi trec la persoana a doua singular,ceea ce îţi sugerez şi ţie – bine,după cum îţi este voia.Pentru mine,eşti o veche cunoştinţă,chiar dacă invers nu este valabil.Aceasta este una din ciudăţeniile acestei lumi virtuale.Ca şi colegul (de comentarii) SNV,nu am blog,nu sunt prezentă pe reţelele de socializare,am doar o adresa de e-mail ca toată lumea,respect munca ta,respect acest blog,ceea ce ai construit pe el de când l-ai început (24.10.2009),îl citesc cu drag pentru ceea ce prezinţi tu aici şi pentru ceea ce scriu minunaţii tăi vizitatori, şi mai scriu şi eu câte ceva, din când în când,cu îngăduinţa ta,bineînţeles.Mulţumesc !

    Şi să ajung,în sfârşit,la ceea ce doream,de fapt,să scriu astăzi.După cum ştim cu toţii,ai acasă doi băieţi: Andrei-Gabriel şi Rareş-Adrian.Să crească mari şi sănătoşi! Şi pentru că cel mic,Rareş-Adrian,s-a născut pe 14.01.2012,înseamnă că mâine,14.02.2012,împlineşte…o lună! Doamne,cât este de mic,dar cum va creşte el mare şi voinic! Îi spun
    „La mulţi ani!” ,îi doresc să fie sănătos şi…fie ca viaţa să-i ofere tot ce are ea mai frumos ! Pentru părinţi,să fie sănătoşi şi, în continuare, puternici ! Copiii sunt o binecuvântare de la Dumnezeu ! E adevărat, se cresc greu,dar pentru că o faci cu dragoste,nu se simte,treci peste toate.E în legea firii ! Şi pe noi,pe fiecare,ne-a crescut cineva,tot aşa,greu….
    Deci, „La mulţi ani!” pentru cel mic şi… multe prăjituri pentru tătic ! (dacă se poate,bineînţeles,de la unitatea „Carpaţi” Sinaia!)
    …Cam lung ! Iertare !

    Apreciază

    1. Trebuie sa va multumesc draga doamna, spuneti niste vorbe atat de frumoase incat nu stiu cum sa incep mai bine 🙂
      Din ce am citit ati avut o bunica extraordinara, cu ce caldura va amintiti de dumneaei…sa o odihneasca Dumnezeu! S-au schimbat nu doar vremurile ci si oamenii, este inadmisibil ca acestia in loc sa se lupte cu zapada sa dea fuga la carciumile din sat…altii nici afara din casa nu ieseau. Este o fatza caracteristica pentru societatea noastra…ne-am virusat cu astfel de comportamente.
      Adresarea la persoana a doua singular este binevenita, eu ca respect fata de dv foloseam anumite formule…dar o sa-ti zic Mariana. Tocmai pentru ca esti o veche cunostinta de care eu am aflat nu de mult m-a pus intr-o situatie mai ciudata…stiti, m-am obisnuit cu multe comentarii nepotrivite, majoritate cu totul pe langa subiect, si cand apare cate o persoana ca tine…sunt asa mai impresionat. Am mai zis ca nu sunt prea obisnuit ca altii sa se gandeasca la mine…multumesc si sper sa ne fim atat vechi cat si dragi cunostinte pe mai departe 🙂
      Si pentru urari va multumesc, a trecut repede o luna de la nasterea lui Rares, imi place privirea lui si felul cum isi cere drepturile :)) Sa fie sanatos si tu asemenea ca sa-i poti ura cele bune si cand o fi mai mare 🙂
      Cu prajiturile m-am convins din nou daca mai era nevoie -dupa o plimbare in Campina- ca tot acelea de la „Carpati” sunt cele mai bune. Sunt cu un leu mai scumpe decat in Campina dar sunt mai mari si mai bune 🙂 Nu este lung un comentariu, de fapt nici nu le impart in vreun fel…lungi sau scurte, etc, sunt gandurile unor fiinte iar blogul este puntea de legatura intre mine si ele…

      Apreciază

  10. Nu Adriane,nu l-am mai vazut de atunci pe pustiul ala de 90 ani.Da,acela este traseul,cu triunghi galben,insa eu intru si ies de pe el pe undeva printre case,nu prin spatele garii.Ete na,nu mai are voie omul sa doarma la 8 dimineata 🙂 .Oricum eram dupa 3 zile de mers pe munte,asa ca in ziua aia coboram in Azuga sa-mi fac aprovizionarea,asa ca eram in „ziua libera” 😉 .Eu de obicei merg cam cate 2 saptamani pe munte si campez pe unde apuc.Mai trag la cate o cabana sau o pensiune doar daca ma prinde vreo ploaie pe traseu si ma face ciuciulete.De regula nu-mi place sa retin toate detaliile de pe trasee,incat sa ma transform intr-un GPS uman.Chiar daca parcurg un traseu cunoscut deja,imi place sa traiesc aceleasi emotii si sa ma bucur de peisaj ca si cum ar fi prima data.
    Ia zi-mi,nu cumva nenea ala +50 si cu burta era asa mai „smoked”,mai brunet?Ca l-am vazut si eu de cateva ori cum mergea pe trasee ca o locomotiva. 🙂 🙂

    Apreciază

    1. Iti dai seama cate povesti de munte ducea pustiul acela in minte, in spate :)) A, e tare fain modul cum te deplasezi, pleci cand vrei si stai unde vrei nefiind conditionat de ceva sau cineva…poate doar de cate o ploaie…cam asa arata unul dintre aceia cu care am dus lupte grele :)) Trebuie cumva sa filmez unul dintre acestia, chiar daca pierd niste locuri dar macar 30 minute de filmare cum alearga merita postate…si cand ma gandesc ca sunt tineri care nu rezista mai mult de 200 metri de alergare pe loc drept iar oamenii aceia fugeau kilometri in panta :))

      Apreciază

  11. Daaa,ar merita filmat in actiune…eu unul am fost impresionat de fiecare data cand l-am vazut.Dar o chestie curioasa totusi,daca stateai sa te uiti un pic mai atent la el,nu parea deloc a „om de munte” ci mai degraba a sofer de basculanta sau valutist eventual 🙂 🙂 .

    Apreciază

    1. In mod sigur vorbim de aceeasi persoana :)) Nu seamana deloc cu profilul omului de munte…si tu esti…nu mai zic cum :))) cu aceea comparatie, soferul de basculanta :))) il filmez eu 🙂

      Apreciază

  12. Poate citeste blogul si ne pune gand rau.Pe tine te prinde mai repede ca esti din zona 🙂 .Daca se pune cu burta pe tine ala esti…pana vin eu din nordul moldovei sa te salvez ti-a luat gazul 🙂 🙂 🙂

    Apreciază

    1. SNV asa am ras cand am citit ce ai scris :)) Este clar suntem din aceeasi „specie” de munte :)) Daca citeste voi da de belea :)))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.