Povesti la gura sobei…despre Bucegi si nu numai!

Ori sunt eu racit, ori este un frig afara….sau amandoua! Nu mai stiam cum sa ajung mai repede acasa 🙂

Vazandu-ma ajuns mi-am adus aminte de cate focuri am aprins anul trecut si am simtit nevoia sa le revad si sa-mi propun a aprinde altele, la fel de multe si in acest an!

Asa ca am creat un cadru idilic.  Poftiti! 🙂

Fiecare foc are povestea lui…prin Baiu, Valea Spumoasa, Valea Cerbului, Vanturis, nu chiar in ordinea aceasta…

Asadar cald am facut, acum sa aleg o piesa muzicala pe masura, care imi place…o Promisiune 😉

Si sa continuam cu alcatuirea decorului 🙂

Gandul ma duce la …o portie de prajituri 😉 cam mica totusi, dar… maine seara cred ca o sa vizitez cel mai bun loc din Valea Prahovei…Pizzeria Carpati, acolo sunt cele mai bune prajituri

Nici clatitele restaurantului de la Cota 2000 nu sunt de ici de colea…cele mai bune din Parcul Natural Bucegi

Sau placinta cu mere in sos de vanilie plus toping de la Stana Regala 🙂 De vis…

Si acestea fiind zise sa rasfoim prin cartea amintirilor, sa intoarcem cateva pagini:

Si imi aduc aminte cum un prieten mi-a adus o lada de struguri…nu mai zic cati am cumparat eu inainte de asta, anul trecut, zeci de kilograme…lada am terminat-o in vreo 2-3 zile…stomac si pofte de fier 🙂

Sa lasam mancarea si,

Intr-o zi ma aflam pe Valea Caraimanului si vad niste fluturi Erebia…si ei fuga, si eu fuga, pana la urma i-am gasit pe langa apa, fiind cald stateau si ei prin preajma apei. Nu prea era nimeni prin zona sa ma vada alergand, asa, de unul singur, din senin 🙂 Imi plac mult fluturii, nu prea a scapat vreo specie din Bucegi, neobservata.

Si prin decor patrunde si cate o floare…nu oricare.

Apoi mi-am amintit cand am fost la nu stiu cati km de Craiova…stati putin ca am baut niste lapte, bun, sa continui, nu era al lui Rares ;)…si am fost eu la campie. Si oamenii de acolo si oamenii care venisera, adica noi, mai putin eu, descarcau/incarcau o masina. La sfarsit au adunat niste pepeni…si se carau acestia cu sacul. Eu cand am vazut nu prea am rezonat cu actiunea…sa cari pepeni pe distanta, cand pe marginea drumului era 10 bani/kg. In fine, ei tot carau si eu pozam, pe ei, pepenii. Si astia pepenii au mai multe denumiri, pentru mine? …pepeni toti 🙂

O fi si la tara cum o fi, adica e nasol pentru mine om de munte cu ochii agatati de stanci si brazi sa merg pe acolo…tot mai bine este la un cules de cateva ore de afine, cele mai bune fructe de padure. Si imi iese culesul de fiecare data 🙂 Este si putin incitant, prin zona aceasta, vedeti acolo undeva jos pe la liziera padurii, mai stau ursi si mai mananca si ei, prin iarba si tufisuri mai trebuie sa fii atent, ca mai rar, dar sunt vipere. Prin aer uneori mai auzi un bazait, se aude de la vreo 10 metri…niste insecte mari cat un fluture, cu corpul galben, si un ac cat un bold iti mai dau tarcoale si trebuie sa iei masuri radicale cand vezi vreuna…dar chestiile astea stau mai mult prin zona cu afine 🙂

Cam asta a fost!

In loc de END…privesc cu jind la panoul de mai jos, existent la Cota 1400 🙂 Sa-mi iau adidasii de alergare, un maraton ceva… 🙂

24 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Aliosa spune:

    @ Adrian,
    SUPERB TOTUL !!!
    Mi-ai făcut poftă de toate :de munte, un gratar asortat si stropit din belsug cu vin si tuica fiarta,,prajituri si povesti !
    Multumesc !
    Te invit pe blogul meu
    la TACEREA LUPULUI ( nu cel din BUCEGI …. ) !
    Cu prietenie,
    Aliosa.

    Apreciază

    1. 🙂 Multumesc! O seara linistita d-le Aliosa!

      Apreciază

  2. Mariana spune:

    EXTRAORDINAR !!!
    Voiam de mult să spun un lucru şi îl spun acum :ceea ce m-a atras prima dată la acest blog şi m-a îndemnat apoi să perseverez în a-l răsfoi,au fost fotografiile,conţinutul şi calitatea lor.
    Mulţumesc pentru toate fotografiile de pe acest blog !

    Apreciază

    1. Incerc si eu sa ilustrez cat se poate realitatea, ideile 🙂 Multumesc! Unii dintre noi pot parea copii, in sinea lor sunt de multe ori mai gravi ca oamenii maturi 🙂 Va multumesc si va astept oricand!

      Apreciază

  3. superNATURALvibes spune:

    Vipere???Eu am petrecut ore intregi in speranta ca voi vedea una…Cu mos martin m-am mai plimbat la pas pe platou…pana s-a suparat si a luat-o la trap dupa mine.Luam medalia de aur la 100 m Jepi… 🙂

    Apreciază

    1. In cateva locuri din Bucegi am vazut vipere, iar din alta am vazut poze. Cele vazute de mine erau de culori diferite iar aceea aratata mie de cineva intr-o poza avea un alt colorit. Toate erau vipere…am si postat imagini pe aici parca in 2010 cu o vipera din Bucegi si in 2011 cu o alta din muntii Baiului. In 2012 au fost doua intamplari, una traita de mine alta de jandarmii montani. In zona cu afine din Bucegi, versantul Furnicii, sunt cateva locuri unde locuiesc vipere, le place acolo 🙂 Mereu cand ajung sunt cu ochii prin iarba…anul trecut am vazut o vipera neagra nu era cine stie ce, dar nu am gasit un bat la indemana sa o scot de sub brazda de iarba si sa-i fac o poza. Iar cu jandarmii, m-am gandit eu sa le propun ceva…si ei s-au dus repede sa-si faca treaba…nici nu au putut sa coboare dupa ATV atat de multe vipere iesisera la soare, dupa o scurta ploaie…bine, acea zona nu este in Bucegi 🙂
      Inseamna ca fugi bine :)…un maraton montan nu te-a tentat? 🙂 Sunt doar 40 de km, o nimica toata, vreo 5 ore. Dar regalul, este Ultramaratonul Bucegilor de 92 km, cea mai tare competitie de anduranta de la noi din tara…sper sa particip inca cel putin 30 de ani de acum inainte. Merge si detaliata dar este incomparabila trairea. Dupa ce ai plecat din Valea Ialomitei spre Valea Prahovei peste Bucegi si dupa ce urci si cobori toate traseele din Abruptul Prahovean (la unii, turisti, le ia parcurgerea doar a unui singur traseu cateva ore) constati ajuns la Gura Diham dupa multe ore de alergare, ca partea cea mai dificila atunci incepe: vin Abruptul Bucsoiului, o super Golgota, apoi traseele spre Bran.
      Comparativ cu 2010, in 2011 am parcurs traseul mai repede cu 8 ore. Anul acesta merg cu un prieten ce a fost luni de zile prin Iraq, deci are un psihic bun. De coechipieri am mai tras si in 2009 si in 2010, e omenesc sa ai momente de slabiciune la o asemenea competitie…nu stai bine cu capul nu ai nicio sansa. Oricum doar vreo 15-20 de echipe reusesc sa ajunga la finish…asta a fost asa ca o trecere scurta in revista, ca mi se parea ca ai avea o sansa :)) Senzatiile traite sunt memorabile…

      Apreciază

  4. Camelia spune:

    Cât timp ţi-a luat ca să mănânci decorul mai sus-pomenit?

    Apreciază

    1. Depinde, pentru ca nu este mereu la fel 🙂 Depinde de pofte prealabile, rezultatul poate fi bun sau poate fi foarte bun…oricum rau nu a fost niciodata :)) Cu certitudine, intr-un astfel de decor placut le-as savura pe indelete dar as iesi biruitor, frumoase si luptele acestea, au farmecul lor 🙂 Cred ca in alte conditii, ca si antrenament pentru ceva mai mare, cele 4 prajituri ar avea nevoie de 5 minute ca sa se faca nevazute 🙂 In ziua cand le-am cumparat, aveam si tort in casa, dar erau si acestea imbietoare si tentau simturile…motiv pentru care am zis ori ele pe mine ori eu pe ele, pe prajituri :))

      Apreciază

  5. criscar spune:

    Provocator rasfatul la foc de tabara! Punere in scena pt. starnirea simturilor!Cel mai mult mi-au placut fluturasii,poate pt. ca si-n mintea mea sunt destui „fluturasi”!Imagini calde pt. a compensa gerul!Dar eu aproape ca nu mai am rabdare,sa vin sa inot prin nameti…

    Apreciază

    1. Provocator, provocator, cu scopul sau, bineinteles! Fluturasi avem fiecare, acum depinde care specie este mai prolifica, glumesc 🙂 La mine este o diversitate asa de mare, referindu-ne la sensul exact al comentariului dv, as putea spune ca lumea lepidopterelor (fluturilor) este atat de interesanta incat putini o banuiesc. In perioada de imperechere acestia se simt de la kilometri distanta, sau unii fluturi din aceeasi specie au niste diferente, cei de pe Platoul Bucegilor au anvergura mai mica, cei de la baza muntelui mai mare. Se observa cel mai bine la fluturele Amiral (Vanessa Atalanta). In schimb pe Bucegi, tot pe Platou, exista niste specii perfect adaptate la acel mediu de viata. Cum bine stiti Platoul nu are nici macar o luna de calm atmosferic, sufla vantul…astfel ca a aparut o specie de fluture care poate zbura pe vant fara probleme majore. Este greu de crezut pentru ca trebuie vazut…iar Zygaenna filipendulae zboara vioi pe la 1500 dar mai sus, la 2000 m, pe vant, are un zbor greoi, la firul ierbii, si nu urca in zbor 🙂
      Cu inotul prin nameti, stiti bine, numai astazi nu este maine 🙂

      Apreciază

  6. Camelia spune:

    Acela din ascunziş, pentru că abia e îţit, este pepene galben; cei dîn culoarea smaraldului se numesc pepeni verzi sau lubeniţă; harbuz parcă prin Moldova, dacă nu mă înşel; oricum, pe tine se pare că te-ar chema îmbietor oricare le-ar fi numele, dar se pare că eşti atras şi de chestii mai dure, cum ar fi, după spusele tale lăzile; scriai că una ca atare, o ladă, a fost dată gata în vreo 2-3 zile…cam greu cu scândurile de mestecat şi îngurgitat, sau cum? Glumeam, ştiu că vorbeai despre înfulecatul conţinutul ei, dar mi-a plăcut aruncarea în cuvinte…şi le-am luat aşa, precum le dădusei; ia-o ca pe o drăgălăşenie.

    Apreciază

    1. Sa stii ca mi-am amintit ca nu prea imi place pepenele galben, nu pot manca nici macar o felie, are ceva…mi se opreste in gat 🙂 Ai intuit bine, nu ma tinea pe mine o lada 🙂 De fapt, stii, cat de mic obstacol imi poate fi… am avut noroc ca acea lada era din plastic, nu era el comestibil, dar era doar un insignifiant impediment. Oricum lada a ramas intacta, continutul era obiectivul si fiind declarat obiectiv prioritar a fost atins ca atare. Ambalajul probabil il voi ataca in zilele geroase,dar deocamdata mai sunt struguri pe piata :)) Imi place aruncarea in cuvinte, in acele cuvinte, mai ales cand vin asa, cu acea destinatie 🙂

      Apreciază

  7. convietuire spune:

    Frumoși fluturi… de prăjituri nu (mai) spun nimic 🙂

    Apreciază

    1. Sunt foarte dragalasi 🙂 Despre prajituri nu se poate spune nimic, am vorbi cu gura plina si nu aceasta ar fi voia :))

      Apreciază

  8. Ce sa spun…suna fantastic maratonul,pacat ca nu am eu atat timp liber la dispozitie pe cat mi-as dori.Chiar ca e ceva deosebit,mersi pentru invitatie.
    Parca ai scris pe undeva ca vrei sa faci un traseu in slapi?Ghici cine a urcat din Busteni de la telecabina pana sus la Sfinx in slapi,slipi si doua sacose cu provizii(conserve,sucuri,cascaval),nu pufuleti?Eu dupa ce am pierdut un pariu cu niste amici.Aveam vreo 17 ani,dar de atunci jur ca nu am mai purtat slapi nici macar o zi in viata mea,nici macar pe litoral,chiar si pe plaja merg cu adidasi.
    Viperele nu-si schimba arealul,de aceea si coloritul lor este diferit,in functie de locul unde traiasc,de stancile pe care se incalzesc la soare,etc.O perioada din viata am fost si crescator de vipere cu corn(vreo 4 ani),pana mi-am dat seama care e treaba cu mafia veninului si alte alea.Dupa aceea am renuntat si m-am axat doar pe domenii mai practice,transport,constructii.
    Daca tot ai deschis ora de botanica,vad ca nimeni nu spune nimic de floarea prezentata de tine,care din cate intuiesc ar fi ceea ce la mine aici se numeste”Mana Maicii Domnului” si din care eu la casa mi-am facut un gard viu pe o latura a proprietatii,intr-atat este de agatatoare.Si da,pepenele verde se numeste aici in Moldova „harbuz”.
    In materie de haleala pot spune cu mandrie ca sunt autonom,prepar orice,de la felul 1 la desert,insa cand vad produsele astea de patiserie,nu pot sa nu-mi aduc aminte cu pofta de prajiturile „Ora 12” din perioada interbelica,alea cu multa frisca…stiu ca stateam la coada si cate o ora ca sa cumpar doua,trei.

    Apreciază

    1. :)) Ai pe urcat pe jos, in slapi, Valea Caraimanului :)) Inseamna ca te lecuiesti dupa o astfel de experienta, o sa incerc si o sa-ti spun si eu. Eu pe Valea Cerbului intentionez la vara, dar doar ca sa castig un pariu, in primul rand sa le arat ca atunci vreau mai si pot. Cu maratonul, poate odata…stii, te cuprinde o stare si atunci participi, nu-ti mai sta nimic in cale…
      Da, floarea este „Mana Maicii Domnului”, nu a intrat Mihaela, ea ar fi stiut-o imediat 🙂
      Este bine ca prepari orice, mie la deserturi imi place sa nu particip decat intr-un fel, altfel implicandu-ma in pregatiri, imi dispare pofta. Prajituri Ora 12 sunt la postul de azi 🙂

      Apreciază

  9. Camelia spune:

    Copilăria mea are , printre alte gusuri ale amintirilor, şi pe cel al florilor de salcâm, pe care le mâncam, dimpreună, dar nu în acelaşi timp, cu altele pe care nu aş fi ştiut să ţi le descriu, doar aş fi spus că creşteau precum gard…acestea sunt; şi cât mai chinuit odată să încerc să i le povestesc cuiva!!!
    Aşa că, mulţumesc pentru un crâmpei de amintire pe care, fără să o ştii, mi-ai adus-o aproape…că tot eram (erai) la capitolul istorisiri despre adus in ispită glandele salivare întru atingerea papilelor gustative.
    PS
    Pepenele galben nu mi-a plăcut vreodată, şi îi port o ciudă, reminiscenţă a copilăriei mele, când am fost hrănită cu forţa, contrar voinţei mele peste care s-a trecut precum ai face-o cu buldozerul, de către mama mea. Kidding.

    Apreciază

    1. Si eu mancam flori de salcam cand mergeam pe la bunici si mai faceam o multime de chestii, merele cele mai bune erau la vecini…. Placerea este a mea daca sunt amintiri placute…
      Prima oara am intrat in contact cu pepenele galben, din ce stiu eu, pe la gradinita, cand am fost mustrat si urecheat ca am aruncat o felie pe jos, ca nu-mi placea. Apoi fortat am mancat o alta :))
      Dar sunt alte ispite acum 🙂

      Apreciază

  10. Pffff…deja mi-e mila de tine.In tot cazul,fa cumva si renegociaza pariul in asa fel incat „miza” sa merite fiecare pas fiindca o sa fie o chestie „once in your life” 🙂 🙂 .

    Apreciază

    1. M-ai ambitionat si mai tare :)) Mai mult trebuie sa-mi dovedesc mie decat lor, oricum ajung in 4 ore cel mult, plecand din drumul spre Gura Diham…eu nu prea zic ca nu voi mai face niciodata, nu se stie :)) Fii atent ca o sa-l castig si te chem la Ora 12 :)) Multumesc de grija, dar sunt prea incapatanat…cu treaba asta!

      Apreciază

  11. Camelia spune:

    Ai şters nişte comentarii, bag de seamă; dacă astfel şi-a pus amprenta finitudinea, trebuia din capul locului să le curmi, obliterându-le „sensurile”, să nu le dai ochilor lumii, îmi spun…să le fereşti, ferindu-li-te şi neoferindu-ni-le. Iertare pentru „reflecţie”.

    Apreciază

    1. Le-am sters ca m-am gandit eu asa…se apropiau de expirarea perioadei de garantie. Aveau dreptul la opinie, nu le-am ignorat, am stabilit ca nu este ok, ele la fel, lucrurile s-au incheiat, scuze sau alte chestii nu aveau rost, sa le postez. Nu consider ca am gresit publicandu-le…ele au gresit alegand sa scrie comentarii in loc de sms 🙂

      Apreciază

  12. Mihaela C.P. spune:

    Nici n-ai mancat prea mult 10 kg de struguri odata. La cat efort faci …

    Apreciază

    1. Mi-ai zis tu candva o treaba cu arderile, asa e, dar oricum sunt exagerat, pe ici, pe colea…o sa incerc sa ma domolesc. Dar nu ma tine mult, ma subminez singur 🙂 imi apare cate un gand, ca daca alcool nu, tigari, cafea nu…atunci si chestiile astea nu? Si dupa 5 minute sunt iar in focul actiunii, uitand ce mi-am promis!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.