Azi la Campina, o carte despre Comarnic, un tort la cofetaria Carmen

…si ar mai fi si altele: un pui de mistreti (godac) devorat de caini, accidente multiple pe partiile de pe aici… Insa, azi, la Campina, se sarbatoresc 516 ani de atestare documentara, prilej pentru multiple manifestari:

Da, si la Comarnic a aparut o tiparitura in Anul Centenarului, o prezentare excelenta a orasului care poate fi considerat „Poarta Vaii Prahovei”.

Prin grija unor prieteni de la acea primarie, o am si eu in biblioteca. De fapt, anul 2018 a adus noi titluri in biblioteca personala dar si tablouri si medalii omagiale despre Valea Prahovei. Si inca nu am spus tot, curand…

Cine a fost prin Valea Prahovei cu ocazia acestor sarbatori stie ca nicio cofetarie nu a facut fata cu prajiturile. Azi le aduceau, tot azi le vindeau si doar in cateva ore. Pe 1 sau 2 ianuarie, nicaieri nu gaseai o prajitura. Laboratoarele de prajituri au lucrat si 20 de ore pe zi dar degeaba 🙂 In acest context, ieri, in Predeal, la un supermarket erau 10 prajituri si vreo 20 la cofetaria Carmen. Printre cele de la cofetarie era si un tort. Adica un tort 🙂 In conditiile in care de pe 24.12.2018 asa ceva era o piesa rara. Numai ca tortul era deja comandat 🙂

In Valea Prahovei este o doamna care face astfel de torturi, mai exact la Azuga. Dupa mine, dumneaei bate orice cofetarie, laborator. Intreb si eu, convins ca ea a realizat tortul si cica nu, unii de prin Brasov 🙂 Sunt chiar curios daca in aceasta saptamana ritmul la prajituri se mentine 🙂

La Busteni, la Profi, unde se aduc prajituri de la Mandinas, nu ca nu am cumparat dar nici nu am vazut vreo prajitura de sarbatori. Le aduceau dimineata si pe la ora 11 nu mai erau… vindeau sute de prajituri 🙂

Nuante!

1O cladire mica, are o anumita eleganta, imi place mereu sa o privesc cand ajung in Parcul din Sinaia

2Aceasta este fosta vila Parc…reabilitata foarte frumos. Se afla tot in Parcul Dimitrie Ghica-Sinaia

3Tunul de la Cimitirul Eroilor la fel imi place sa-l privesc 🙂

4Prajituri nu mai postasem pentru ca m-am cam lasat de „sportul” acesta 🙂 Nu stiu pentru cat timp, dar este ceva de atunci 🙂 Bine, acestea sunt mai de curand. Cea din stanga era a lui Rares.

5Abia ce am scris ca oamenii de la acest baraj de pe raul Prahova au devenit mai sensibili la protectia mediului, ca la scurt timp si-au dat iar in petec. Dar nu-i nimic, problema s-a rezolvat destul de repede, ei fiind in atentia conducerii Apelor Romane. Probabil este o singura persoana pe tura careia se intampla lucrurile acestea…el nestiind ca eu pot sa trec pe acolo si 10 ani de acum inainte.

6Iminenta sosire a Garzii de Mediu s-a lasat si cu urmari, curatenie ca la ei acasa. Cand stii ca te-au iertat de amenda, o data, de doua ori, de noua ori, pana la urma daca tot vin de la Ploiesti, o sa dea si o amenda mare. Vreo cateva luni de zile, nu au mai dat drumul la gunoaie, or fi crezut ca gata, a fost ceva trecator, la intamplare 😉 Imi amintesc cu ocazia unui control la acest baraj, partile implicate doreau „sa ne cunoastem” 🙂 Adica pentru o buna colaborare :)) Se intelege :)) Cum sa ne cunoasteam, ce eu ma intalnesc asa cu orice poluator? Ma intalnesc cu oameni normali, de bun simt, nu cu aceia care nu inteleg ca ridicarea gratiilor de la acel baraj inseamna poluarea localitatilor din aval. Dar este greu sa fii serios, responsabil in zilele noastre…se pot insa schimba si lucruri, si atitudini, si oameni. Mai greu dar se pot 🙂

7Nu aveam cum sa uit de Casinoul din Sinaia

8Aleea principala a Parcului din Sinaia

9Mersul autobuzelor in Autogara Brasov

10Le-am pozat si pentru mine. Este mai usor sa intru pe blog sa caut, decat acasa prin nu stiu cate poze.

11Am revenit asupra unei picturi din Brasov. Casa cu acest desen este la periferia orasului, probabil a fost retrocedata, este insa in paragina. Cine stie cat de veche este pictura…mie mi se pare superba. Era lume multa, circulatie, ca o admiram eu mai in detaliu. Are peste 100 de ani.

12In aceasta zona au fost plantati in anul 2011 circa 2500 pini. Zona se intinde pana mai departe si are o suprafata de circa un hectar. La plantarea televizata au participat oficialitati locale, comisari de mediu, padurari. Puietii au fost pusi la dispozitie de Romsilva. Pentru ca nimanui nu-i pasa, ma refer la cei abilitati, un exploatator de padure, foarte probabil din nestiinta, -cine naiba sa-i spuna cand toti iau diferite atentii de la el-, a distrus, tragand busteni din padure, mare parte din ce era plantat. Ca sa va dati seama de nivelul de incompetenta al oamenilor de mediu cu atributii in Bucegi si Valea Prahovei.

Exploatatorul avea interesul sa taie lemne, daca celor abilitati sa protejeze mediul si sa-l controleze nu le pasa…

12b

12cAsa arata dupa impadurire…cand vezi atata delasare/nepasare… I-a facut praf…daca nu i-a zis nimeni! Probabil o sa planteze altii la primavara…si tot asa. Apoi la alta primavara!

14Parau cu gunoaie diverse in mijlocul unei localitati…am anuntat autoritatile locale. Sa vedem ce vor face, pe stanga si pe dreapta sunt numai case 🙂 Mai sus, sunt alte tipuri de deseuri… Interesant este cum se va proceda…oare vor fi amendati oamenii sau se vor baga altii in apa sa scoata gunoaiele? Asa se intampla cand nu exista lege si oameni care sa o aplice. Face fiecare de capul lui 😉 Sau poate se aplica doar acelora care nu se au bine cu administratia locala 🙂

15Monumentul acesta ce dateaza de prin 1796 l-am fotografiat prin Brasov. Nu am citit ceva despre el si nici nu am auzit ce ar fi. L-am pozat ca o curiozitate, ca avea o astfel de vechime. Pe acasa insa, am incercat sa vedem ce ne mai amintim din tinerete 🙂

Traducerea aproximativa a inscriptiei ar fi: „Aceasta Sf. Cruce s-a ridicat in zilele imparatului nostru Francisc al II-lea, in numele….Dumnezeu cu toti”. Acolo unde sunt puncte-puncte, nu se vede exact, fiind acea bara de fier, probabil scrie „in numele Presfintei Treimi”. Mai trec eu pe acolo sa vad 🙂 La o data viitoare 🙂

Povesti la gura sobei…despre Bucegi si nu numai!

Ori sunt eu racit, ori este un frig afara….sau amandoua! Nu mai stiam cum sa ajung mai repede acasa 🙂

Vazandu-ma ajuns mi-am adus aminte de cate focuri am aprins anul trecut si am simtit nevoia sa le revad si sa-mi propun a aprinde altele, la fel de multe si in acest an!

Asa ca am creat un cadru idilic.  Poftiti! 🙂

Fiecare foc are povestea lui…prin Baiu, Valea Spumoasa, Valea Cerbului, Vanturis, nu chiar in ordinea aceasta…

Asadar cald am facut, acum sa aleg o piesa muzicala pe masura, care imi place…o Promisiune 😉

Si sa continuam cu alcatuirea decorului 🙂

Gandul ma duce la …o portie de prajituri 😉 cam mica totusi, dar… maine seara cred ca o sa vizitez cel mai bun loc din Valea Prahovei…Pizzeria Carpati, acolo sunt cele mai bune prajituri

Nici clatitele restaurantului de la Cota 2000 nu sunt de ici de colea…cele mai bune din Parcul Natural Bucegi

Sau placinta cu mere in sos de vanilie plus toping de la Stana Regala 🙂 De vis…

Si acestea fiind zise sa rasfoim prin cartea amintirilor, sa intoarcem cateva pagini:

Si imi aduc aminte cum un prieten mi-a adus o lada de struguri…nu mai zic cati am cumparat eu inainte de asta, anul trecut, zeci de kilograme…lada am terminat-o in vreo 2-3 zile…stomac si pofte de fier 🙂

Sa lasam mancarea si,

Intr-o zi ma aflam pe Valea Caraimanului si vad niste fluturi Erebia…si ei fuga, si eu fuga, pana la urma i-am gasit pe langa apa, fiind cald stateau si ei prin preajma apei. Nu prea era nimeni prin zona sa ma vada alergand, asa, de unul singur, din senin 🙂 Imi plac mult fluturii, nu prea a scapat vreo specie din Bucegi, neobservata.

Si prin decor patrunde si cate o floare…nu oricare.

Apoi mi-am amintit cand am fost la nu stiu cati km de Craiova…stati putin ca am baut niste lapte, bun, sa continui, nu era al lui Rares ;)…si am fost eu la campie. Si oamenii de acolo si oamenii care venisera, adica noi, mai putin eu, descarcau/incarcau o masina. La sfarsit au adunat niste pepeni…si se carau acestia cu sacul. Eu cand am vazut nu prea am rezonat cu actiunea…sa cari pepeni pe distanta, cand pe marginea drumului era 10 bani/kg. In fine, ei tot carau si eu pozam, pe ei, pepenii. Si astia pepenii au mai multe denumiri, pentru mine? …pepeni toti 🙂

O fi si la tara cum o fi, adica e nasol pentru mine om de munte cu ochii agatati de stanci si brazi sa merg pe acolo…tot mai bine este la un cules de cateva ore de afine, cele mai bune fructe de padure. Si imi iese culesul de fiecare data 🙂 Este si putin incitant, prin zona aceasta, vedeti acolo undeva jos pe la liziera padurii, mai stau ursi si mai mananca si ei, prin iarba si tufisuri mai trebuie sa fii atent, ca mai rar, dar sunt vipere. Prin aer uneori mai auzi un bazait, se aude de la vreo 10 metri…niste insecte mari cat un fluture, cu corpul galben, si un ac cat un bold iti mai dau tarcoale si trebuie sa iei masuri radicale cand vezi vreuna…dar chestiile astea stau mai mult prin zona cu afine 🙂

Cam asta a fost!

In loc de END…privesc cu jind la panoul de mai jos, existent la Cota 1400 🙂 Sa-mi iau adidasii de alergare, un maraton ceva… 🙂

Se spune ca viata este o lupta…continua! Sa fie asa? Eu nu prea cred :)

Viata este si cam cum ti-o doresti sa fie…asta uneori. Alteori, lucrurile se petrec si le interpretam sau nu, le bagam in seama sau le lasam sa treaca…cred ca trebuie sa iei orice trece pe langa tine si sa-l analizezi…pe unele pentru scurt timp pe altele pentru totdeauna.

Cred ca ultima luna a fost pentru mine cat multe altele la un loc, atat de multe evenimente, intamplari s-au produs…de la certuri, reinfiripari si infiripari, la probleme obisnuite vietii, zile de nastere, deces, nastere…

In Valea Prahovei acum de dimineata…data este gresita cat si ora…este de fapt 14 ianuarie ora 9:04, asa trebuia sa apara, setarile sunt eronate

O poza care a trecut prin nenumarate locuri, o poza care printr-o minune s-a pastrat. Este aceeasi poza la care ma uitam cand eram mic si o gaseam intr-un album. A fost mama mea…buna sau mai putin buna acum nu mai conteaza. Alesese de ani de zile un drum doar al ei…se despartise de tata, de toti. Oricum, asa ca o concluzie de viata: o femeie este cum vrea un barbat sa o aiba!

Azi dimineata, pe la ora 6 si jumatate am auzit ceva zgomot intr-o camera…merg pana acolo, sotia avea niste dureri…printre ele discutii la telefoane la care am asistat…v-am spus ca am eu un simt 🙂 nu am crezut nimic …si am sunat la 112. Oana ca stai putin, doctorul ca la ora 8 intra la spital si sa vina, o sfatuia, au mai fost alarme false…peste scurt timp, venea ambulanta, Oana deja era in dureri…a ajuns la spitalul din Sinaia, a stat putin si asta a fost…a venit un bebe pe lume…BAIETEL.

Nu a fost fetita, desi asa se credea 🙂 de aceea eu nu imi puteam imagina cum ar arata o fetita…a mea 🙂

Un val de ninsoare manat de vant spre Bucegi…se resimte si in Valea Prahovei

Ma gandeam eu de dimineata, ca al doilea copil vine repede…si trebuie sa ajunga repede pe mainile celor care se pricep 🙂 dar cred ca ma descurcam eu pentru un timp 🙂

Totul este in regula, Oana este bine, radea la telefon, iar bebe dupa ce a luat contact cu lumea a tras cateva strigate…probabil s-a speriat putin de vocea lui, daca o aude in premiera, pentru ca acum doarme linistit…glumesc 🙂

Ca o curiozitate: mama era nascuta intr-o zi de 13…la 13 zile distanta de la moartea ei i s-a nascut un nepot…nepotul este nascut intr-o zi de 14 ca si tatal lui, la o luna de la ziua mea, azi 14 este ziua de nastere a fratelui sotiei 🙂

M-am gandit sa scriu pe blog sau sa nu scriu…lumea asta virtuala este in majoritate falsa, dar sunt si o multime de chipuri frumoase, reale, intalnite aici…pentru ei si pentru toti cei cu ganduri bune m-am gandit sa scriu 🙂 Si pentru prima persoana careia i-am dat vestea 😉

O sa fiu plecat pana mai tarziu…ne auzim diseara! Pentru cei carora le-am promis ca-i sun, m-am tinut de promisiune 😉

Am venit de ceva vreme…va multumesc pentru urari 🙂

A trebuit sa fac multe lucruri…specifice unei astfel de situatii. Intai am aflat ca am o multime de prieteni si buni si gata sa-mi fie alaturi in astfel de momente, atat pe internet cat si in viata reala. Adevarul este ca sunt foarte neincrezator in oameni…altii daca au nevoie de mine nu stau mult sa ma gandesc, dar invers mi se pare ciudat…nu sunt invatat sa iau cu aceeasi masura cu care ofer, nu astept niciodata nimic…dar am fost surprins cand am vazut ca nu sunt singur.

Si a trebuit sa fac atatea 🙂 …pana am luat pampersi, prajituri, flori, etc si etc…a trecut timpul…toate s-au potrivit ca sa iasa bine. Intai am vorbit cu o florareasa, nu aceea la care ma duceam de regula ci cu o doamna foarte draguta din cartierul Malul Spitalului din Sinaia. Si din vorba in vorba doamna aceea necunoscuta de mine pana la acel moment, m-a indrumat catre niste magazine sigure 🙂 astfel ca nu am pierdut nici timp si nici bani.

Prajiturile indubitabil ca nu puteau fi luate decat de la Pizzeria Carpati, acolo sunt cele mai bune din Valea Prahovei 🙂 savarine am cumparat….au fost cateva 🙂

Am ajuns la spital mai era o ora de vizita, am vorbit cu Oana, bebe seamana cu ea 🙂 deja il alapteaza, am scapat de ce aveam la mine…am cumparat tot ce trebuie fara sa mi se spuna ce trebuie luat…stiam eu de dinainte, nu prea obisnuiesc sa fiu luat prin surprindere.

Deci amandoi sunt bine…copilul doarme, mananca, mai scoate sunete :))) …este sanatos!

Am stat si m-am gandit cum sa-i multumesc floraresei, care ma ajutase cu niste indicatii pe care nu era obligata sa mi le dea, ca sa nu mai zic ca la ea mi-am lasat o parte din ce aveam, de parca ne stiam de cand lumea :)) Stiti ce a zis acea doamna extraordinara? „Lasati ca noi trebuie sa ne ajutam, mereu am fost rai unii cu altii, si ne vede Dumnezeu”.

Si singurei florarese din acea zona nu stiam cum sa-i multumesc…si cu atatea idei am gasit eu una 🙂 Stiti ce nu primeste o florareasa? Flori! Nimeni nu ar oferi flori unei florarese…m-am gasit eu. Una doar…dintre cele mai frumoase, un trandafir mare, alb, cum era sufletul ei. Si i-am cerut un trandafir frumos…si dansa il cauta pe cel mai frumos. Nu l-am ales eu ca sa vad daca isi duce gandurile pana la capat, si le-a dus, il cauta pe cel mai cel mai. A vrut sa-l ambaleze, sa-i mai taie din tulpina, dar i-am zis ca nu e nevoie. I-am intins banii, apoi dupa ce i-a bagat in cutie i-am dat si floarea…a fost foarte emotionata. Chiar am avut o idee buna….o florareasa rar primeste cadou o floare pentru ca oricine considera ca sta numai printre ele si deci nu are nevoie…

🙂

15 ianuarie 2012

Aseara, in jurul orei 20, ningea…asa frumos! Azi este si ziua de nastere a tatalui meu! 🙂

Azi, acum 9 ani…intoarcere in timp, in ganduri si persoane

Uneori, sub imboldul clipelor repetabile de la o zi la alta credem ca nimic nu se mai poate schimba, totul pare sa aiba acelasi viitor, alte solutii parca nu mai sunt. In astfel de momente, sufletul si mintea cauta sa se agate de un colac, daca ne oferim acel colac viitorul poate veni altfel…dar nu ai cum sa provoci destinul neoferind nimic si doar asteptand, declarandu-te invins sau cu pretentii…sau mai bine sa citez o prietena de pe blog…”libertatea ta se sfarseste acolo unde incepe a celuilalt”, depinde de ce esti dispus sa oferi, din tine, cuiva!

Odata, acum 9 ani, mergeam prin oras…credeam si atunci si o cred si acum…nu sta in firea mea sa fluier dupa femei pe strada, sa mai iau la vorbe si apropouri prin locuri publice, as spune ca este unul dintre ultimele lucruri pe care le-as face, dar nu pot sa spun asta, pentru ca stiu ca nu l-as face 🙂

Rasarit…de ieri

Inainte de 19 noiembrie 2002 am vazut o fata pe strada, nu stiu de ce dar cu toate ca mai era cu alte persoane, eu ma uitam doar la ea. Momentul a trecut repede, gandul a ramas. A doua zi in alt loc al Busteniului iar am vazut-o, iar ne-am privit. Mi-am zis ca a treia oara daca se mai intampla merg si o intreb…ce, despre ce? habar nu aveam.

A venit si 19 noiembrie, eu cu planuri de iesiri prin oras cu baietii :), cand brusc trec pe langa ea, era pe inserat, i las naibii de baieti si…dupa ea. Am vazut-o ca se intoarce si ca ma priveste…m-am apropiat, am prins-o de mana, peste 5 minute ne cunosteam de cand lumea.

In fata noastra erau niste persoane…am aflat ca una dintre ele era mama ei, deci de aceea fata ramasese mai in urma ca sa ma ajute :))). Dar chiar de ar fi fost tot neamul ei si tot ajungeam la ea :)))

Apoi, ne-am casatorit in 2003, fara parintii nostri care credeau ca daca ne-am intalnit pe strada nu avea cum sa fie o relatie serioasa. Mama ei mi-a si spus cu ocazia Craciunului din 2002 ca la anul pe timpul acesta, am uitat amandoi unul de celalalt…

Primele 6 luni au fost niste zbateri in râul vietii…apoi ne-am casatorit si a fost altceva. Vreo trei ani sau mai bine, nu -mi place sa-mi amintesc, nu le-am dat voie rudelor ei sa vina pe la noi, nici cu ale mele situatia nu era diferita. Lucrurile au intrat in normal de cativa ani, cand au inceput oamenii maturi sa-si dea seama de obtuzitatea lor, si eu am trecut peste orice vorba si actiune a lor.

Cu toate acestea ultima vizita a mea la neamurile, rudele sotiei, a fost in 2003 🙂 Nu am nicio chemare sa merg acolo chiar daca lucrurile s-au schimbat. Eu daca merg in acel oras voi merge doar cu gandul de iesi undeva la o prajitura, un suc si un meci de fotbal cu dl. Aliosa pe care il am la Blogroll :)). Alta ratiune nu am, nu pot… sotia a mai fost la rudele sale in fiecare an, de cateva ori, cu fratele ei 🙂

Si in fiecare an, din 2003 i-am propus sotiei sa sarbatorim ziua primei intalniri.Cand i-am zis si cum…i-a placut ideea 🙂

La ora cand ne-am intalnit in 2002, suntem impreuna in locul intalnirii, apoi refacem traseul primei plimbari, exact in aceleasi locuri, stam unde am stat prima oara, ne amintim ce am vorbit prima oara, sunam pe cei apropiati cu care ne-am intalnit in acea seara. Dupa asta gasim un loc, mereu altul, unde stam la vorbe pana tarziu…

Rasarit…din Bucegi

Ieri abia venisem de pe munte, eram cam obosit, aveam multe de facut in cateva ore…cand pe blog, cand la job, cand in Sinaia, cand in Busteni, cand asteapta un telefon, cand intalneste-te cu cineva, mai trebuia sa bag la masina o multime de haine murdarite pe munte ca sa nu le vada sotia :)) ce rost are sa-i dau de lucru suplimentar…sar peste peripetiile din acea excursie, am intrat si accidental si voit printr-o zona unde nu aveam voie, aia de acolo au fost prea socati de aparitia noastra ca sa ne dea pe mana politiei, adica acolo se faceau niste chestii si noi printre detonatoare :)) …dar am avut timp sa planific totul pentru azi 🙂

Astazi nu fac prea multe, astept sa vina ora :))) prietenii sunt pe munte, vin din Brasov pana in Busteni peste munti si vai, dar azi muntele trebuie sa astepte 😉

Craciun ploios in Valea Prahovei

A plouat cam toata noaptea prin Valea Prahovei. Dupa ce ca nu era zapada… Nu cred ca se poate schia in vreo statiune.

Pe munte mai sus de 1800 de metri a nins. Probabil s-au depus cativa centimetri.

A venit si Mosul, l-am prins evident, de cateva ori. Ultima data era sa provoace si o mica cearta. Adusese o cutie mare de prajituri si nevasta-mea repede ca de ce, de unde 🙂

Le face cineva, sa zicem ca Mosul le are… sunt super.

Am impodobit bradul aseara, cel mic spunea, ca de ce nu are si Mosul o ora fixa la care vine. Mai zicea „Tati sa-i zici ca am fost cuminte ca eu sunt mic si nu ma crede”, eu i spuneam ca nu o sa-i spun, el nu a vrut sa doarma si a stat sa-l astepte pana mai tarziu.

Evident a adormit si Mosul a venit cand dormea 🙂 Povestea clasica.

Acum, in Valea Prahovei.