Acesta ar fi cel de al 400 lea articol postat pe aici…incet, incet alcatuiesc o cronica a Bucegilor, ma bucur ca i fac „vedete” pe unii, k despre ei se va spune undeva in viitor ca nu au facut nimic bun desi le-a stat in putinta acest lucru.

Nu am tinut cont de cate ori am scris pe aici, acum cateva zile am vazut ca erau 396 de articole, timpul trece…un lucru de asemenea si bun si rau, cum trece de la mine trece si de la altii :)

Azi am fost pe munte intr-o tura scurta, circa 5 ore, de la Cota 2000 prin Valea Dorului, Valea Soarelui, Saua Dichiului, Cuibul Dorului, Sinaia. Cu inca un prieten doream sa vedem o locatie pe langa care trec lupii noaptea, unde vroiam sa innoptam peste doua saptamani cu mai multi prieteni. Evident sa filmam acele animale.

Am parasit drumul si am mers prin nameti destula vreme, dar din pacate acea locatie nu poate fi folosita fiind prea darapanata. Fiind cel mai bun loc de observatie ce acopera o intindere de sute de metri va trebui sa amenajam cateva zile pe acolo…ideea este ca in noptile cu cerul fara nori, cu un anumit tip de camera, se fac niste filmari deosebite, mai ales ca fundalul este alb.

Este un traseu pe care vin cateva haite de lupi in fiecare an, si momentul trebuie surprins.

Prin Valea Soarelui un prostanac aflat la vreo 50 metri comenta despre mine, crezand ca daca face telescaunul zgomot eu nu aud, nu stia bietul de el ca il auzeam…ce sa-i faci, daca nu te ajuta capul atunci nimeni nu te poate ajuta.

O sa incerc sa-i dovedesc ca lucrurile sunt asa cum spunea el :) La varsta lui nu a inteles nimic din viata si trebuie ajutat.

Un amic a vrut azi sa-mi faca un serviciu, nu aveam nevoie dar el s-a oferit. Pentru mine a insemnat mult, el s-a cam suparat ca am refuzat. I-a zis unui prieten ca sunt dusmanos, ca altadata cand o sa am nevoie nu o sa se mai ofere. Eu i-am multumit atunci si i multumesc si acum dar nu aveam nevoie. Nu sunt dusmanos, dar nici nu uit anumite lucruri. Iar langa el era o femeie ce se juca cu telefonul. Care telefon era indreptat spre mine, ridicat ca sa filmeze respectivul serviciu. Am aflat apoi ca „mi s-a parut mie” dar spun doar atat, nu mi s-a parut, si femeia aceea il are sub observatie pe amic, e atenta la ce gesturi face el sau altii, aparent se joaca cu telefonul ;)

Mi s-a reprosat zilele trecute  de ce nu intreb pe anumiti oameni de munte inainte de a scrie unele articole. Raspunsul este unul singur…ca nu vreau, si daca nu vreau atunci este nu vreau. Las asta in seama altor colegi de presa, sa culeaga banalele exprimari, eu nu dau doi bani pe parerile unor oameni de munte. Oricine face un lucru bun indiferent ca el are o parere negativa despre mine a fost ilustrat in articolele mele ca atare, dupa cum atunci cand a facut ceva negativ a fost tratat cu aceasi unitate de masura.

Stiu cine sunt cei care vor sa vorbesc cu ei pe tema unor articole, dar nu accept sugestii de la ei. Nu am nevoie de exclusivitate, de subiecte, nu depind de nimeni, eu iau decizia ce scriu si ce nu scriu, pixul este la mine nu la aceia care ar dori sa scriu intr-un singur sens. Eu trebuie sa le acord lor exclusivitate si nu invers, cine se simte lezat stie unde sa se adreseze. Amenintarile ma motiveaza si mai mult, pentru ca sunt foarte bun sau foarte rau, depinde ce vrei sa cauti. Calea de mijloc nu o stapanesc prea bine…

Foarte bun inseamna un prieten adevarat si foarte rau un dusman ce necontenit te faulteaza la orice  ocazie, care speculeaza cea mai mica greseala. Am un vecin cu care nu vorbesc niciodata. Omul antrena o echipa de fotbal acum vreo 20 de ani. Atunci eu si alti copii ne jucam fotbal pe acel teren al echipei lui, si el ne alerga sa ne bata, iar cand veneam la meciul echipei ne urmarea ca sa platim bilete. Noi eram niste pusti de 8-9 ani. A intrebat pe toti apropiati mei ce se intampla de ce nu vorbesc cu el. Toata lumea s-a inchinat evident cand a auzit motivul: ca ne alerga cand eram mici ca sa ne bata si sa luam bilete.

Este ceva ciudat, dar eu sunt acel ciudat. Imi place sa studiez oamenii, indiferent cat a gresit un om sterg totul daca acela s-a schimbat. Dupa 20 de ani acel om nu s-a schimbat motiv pentru care pentru mine el nu exista, raspund din politete la salut…atat.

Deci eu nu am cum sa cer parerile unor oameni de munte despre care stiu ce fac, ce au facut. Atata vreme cat viata lor este doar un sir de betii, de minciuni, de pupincurisme, nu avem cum sa fim prieteni. Cum spunea cineva intr-un comentariu recent, am tolba plina de sageti si nu ratez tinta :) Trecutul domina prezentul si influenteaza viitorul.

Nu vreau sa fiu prieten cu acestia, adica nu vreau sa fiu in randul lumii :) , cred ca stau destul de bine in randul meu ;)