Dezbaterea no.19: Estimarea luptei de la Posada

Poate ca este binevenit si acest subiect. Ca tot nu prea ne pasa decat de prezent si… „parca nu e rau daca s-ar scoate istoria din scoli”… zic unii! Urmand aceasta logica, prin care unii inteleg ca nu inveti nimic din istorie, totusi, de ce ne mai intereseaza ca bunicii au luptat in cel De-al Doilea Razboi Mondial? Daca istoria nu e buna…

Haideti sa ne trezim un pic, si poate ca nu vom cadea de acord asupra celor ce urmeaza, dar macar citim ceva „povesti” din alte vremuri. De cand unii isi lasau oasele in pamantul pe care azi il calcam! Zeci de milioane de romani stau la temelia tarii acesteia si, zic si eu, macar sa gandim putin inainte de a scoate tot felul de prostii pe gura.

Deci, macar ne amintim cum a fost si tot e ceva 🙂 Inca un lucru: nu batem campii incercand sa stabilim unde a fost Posada, nu are rost, vorbim pe probe, nu pe vorbe. Marii nostri istorici, cand se refera la Posada, o situeaza in tot felul de locuri. Sa nu ne complicam si noi!

INCEPUTUL POVESTII

Cum umbla, in 1330, regele maghiar, Carol Robert, prin Tara Romaneasca, dupa Basarab, ca sa-l traga de barba… (regele vorbea asa, nu e de la mine! ), tot umbla brambura si nu-l gasea. Intrase in Tara Romaneasca dupa Basarab prin luna septembrie si nu dadea deloc de omul acesta. Vulpe batrana si Basarab! Ungurul, cu o armata de 30.000 de oameni, si el, cu vreo 10.000. Aceia cu zale pe ei si calare, romanii cu arcuri si sageti… nu mergea sa faca pe eroii. Cred ca nici nu gandeau cum presupunem noi azi 🙂 Nu voiau sa moara inutil, nu cred ca tinea faza cu pentru tara si voievod.

Regele si cavalerii lui, invatati cu ospetele si cu simpla ridicare a mancarii din farfurie, pusa acolo de altii, incepusera… sa cam faca foamea pe romaneste. Ai nostri, invatati cu branza de oaie si cu jirul 🙂 cu traiul mai aspru sa zicem, au lalait-o toata toamna pe la umbra codrului. Probabil mai dadeau drumul si la niste gratare, sa-i atate pe inamici si cand se aratau astia, le trageau un potop de sageti, mai rareau din ei si iar fuga-fuga la adapostul padurii, cu tot cu carnea de pe gratare. Macar aia care mureau, mureau frumos… cu mirosul carnii fripte in nari 🙂 Glumesc!

Bun, si se face noiembrie, se intetise frigul, e logic, nu? Noiembrie este o luna rece. Au zis ungurii sa plece si ei pe la casele lor, si pe cand plecau, i-au atacat romanii. Istoricii nostri spun ca lupta pe bune dintre romani si unguri a inceput pe 9 noiembrie 1330. Oare cum a fost atunci? Sa dam un pic drumul la masina timpului..:

Batali-de-la-Posada-Cronica-pictata-de-la-VienaBatalia de la Posada

Din acea zi si pana azi au trecut… 685 de ani, 3 luni si 16 zile, adunate pana azi, 25 februarie 2016, rezulta ca lupta a inceput acum 250.299 de zile 🙂 Soarele a rasarit atunci la fix 7 dimineata si a apus la ora 16:46, sa zicem ca ziua-lumina a avut 9 ore si 45 de minute. Nu era luna plina, deci au avut noroc ca venea seara mai repede decat de obicei.

SI DE AICI INCEPE PROBLEMA NOASTRA!

Am scris cu litere mari, ca sa separ un pic textul. Bine, sunt tot felul de metode oficiale, dar sa nu ne bazam pe faptul ca daca 1000 de oameni fac acelasi lucru, inseamna ca este si cea mai buna solutie. Cea mai buna solutie este aceea care ti se potriveste!

Mai jos voi relua o poveste relatata de mai multe site-uri, ca sa analizam si noi. Sa nu ma luati cu domnii Neagu Djuvara sau Lucian Boia, ce spun ei, ca nu apreciez deloc 🙂 Oamenii acestia sunt cititori de carti multe, si cand te risipesti asa, cazi in tot felul de teorii, pe negandite imprumuti puncte de vedere, speculezi, demitizezi unde nu este mit. Voi puteti sa-i apreciati, este dreptul fiecaruia. Dupa ce ca am falsificat atat istoria, acum alunecam in alte nebunii, ca de fapt nu am facut nimic in doua milenii si am ratacit fara minte… Noi avem nevoie de realitate, nu de povestile acestor batranei incapatanati 🙂

Astia doi, batraneii, tot respectul pentru ce au citit si facut ei, dar lucrurile nu sunt chiar asa cum le spun ei. Ei stapanesc un timp, noi, cei de azi, vedem un pic diferit; si noi vom parea absurzi/depasiti peste niste decenii in ochii celor care sosesc dupa noi… ca asa este cursul vietii, evolutia. Ce se stie mai putin este faptul ca adevarul istoric este cel consemnat in majoritatea surselor din acel timp. Cei doi domni sunt niste buni povestitori, cu propriile adevaruri, idei, viziuni asupra istoriei. Un istoric serios foloseste alt tip de exprimare. Bine, eu nu sunt nici istoric, nici serios, nici povestitor, dar inteleg cat de subreda este de exemplu teoria originii cumane a domnitorilor romani, o dinastie a cumanilor 🙂 Foarte probabil ca Basarab I sa fi fost copil dintr-o familie mixta cumano-valaha. El vorbea insa romaneste… din limba cumanica nu stiu daca a ramas o mana de cuvinte…

Faza cu domnitorii romani care erau de fapt cumani, mi se pare o prostie fara margini. Sa zicem ca Basarab, casatorit cu unguroaica Margareta, era cuman. Fiul sau, Nicolae Alexandru, cum era? Tot cuman? 🙂 Nicolae Alexandru, casatorit pe rand cu doua unguroaice, Maria Lackfy si Clara Doboka, are si el urmasi care vor domni si ei. Tot cumani au fost si acestia? 🙂

In fine, mai incepusem eu o discutie cu un colectiv de profil al unui muzeu, si eu ziceam ceva, ei ca ii contrazic pe marii nostri istorici, pe marele Iorga. Stiti, unii oameni se alarmeaza foarte tare cand isi dau seama ca le poti dovedi ca au crezut niste decenii in niste neadevaruri. De fapt, nu am contrazis pe nimeni, insa am spus ca am dubii ca o anumita descoperire arheologica s-a produs intr-un anumit loc si ca este eronat legata descoperirea respectiva de istoria acelor locuri. Peste 100 de nume scrisesera pe acest subiect si veneam eu, un nimeni, sa le zic unor Cineva ca poate e altfel 🙂 Si, obtinand o aprobare, am mers pana la sursa, la mama sursei. Cine credeti ca a avut dreptate? 🙂 O sa aflati curand…

Hai ca nu mai termin o data cu palavrageala… ce ma enerveaza cateodata cand vorbesc atat de mult 🙂 Daca ma enerveaza pe mine… De curand, m-am intalnit cu un interlocutor extraordinar, am vorbit 5 ore intruna 🙂 Bine, pe aceeasi linie se inscrie si vizitarea Muzeului Orasului Sinaia, la cateva zile dupa ce s-a deschis, unde tot la fel, am stat cu cineva cateva ore… privind si comentand. Unii au vizitat muzeul in 10-15 minute, altii in 30-45, iar noi… 🙂 Chiar e fain muzeul, acum depinde de ce vrei sa vezi sau cauti.

SURSE SI CITATE DESPRE LUPTA DE LA POSADA:

Unele pasaje sunt ingrosate de mine.

1. D-l Horia Dumitru Oprea, cu un blog foarte interesant, s-a referit si dansul la subiectul Posada si citez:

„Căci această tristă întâmplare a ţinut mult, din ziua a şasea a săptămânii până în ziua a doua a săptămânii viitoare în care zile ostaşii aleşi aşa se izbeau unii de alţii, precum în leagăn se leagănă şi se scutură pruncii sau ca nişte trestii bătute de vânt. Uciderea cea mai cumplită – căci a căzut o mulţime de ostaşi, principi şi nobili şi numărul lor nu se poate socoti – a fost în ziua a şasea, în preseara Sfântului Martin şi după aceea, în ziua următoare [adică în zilele de 9 şi 10 noiembrie; sfântul Martin e la 11 noiembrie]. […] Iar regele şi-a schimbat însemnele armelor sale, cu care a îmbrăcat pe Desev, fiul lui Dionisie, pe care, crezându-l a fi însuşi regele, românii cu cruzime l-au omorât. Şi regele abia a scăpat cu câţiva inşi. […]” Şi s-au întâmplat toate acestea – îşi încheie Cronica pictată impresionanta povestire – „ca nu cumva să se semeţească ungurii de mulţimea izbânzilor… ci să înveţe umilinţa.”

Autorul blogului il citeaza pe: Constantin C. Giurescu – Probleme controversate în istoriografia română, Ed. Albatros, Bucureşti, 1977

Iata articolul: https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/04/28/unde-a-fost-posada-prima-parte/

2. Ce spune Historia: „Basarab şi-a dat seama, fără întârziere, că nu va mai avea poate niciodată o şansă atât de favorabilă. Ceea ce a urmat a fost, pentru oastea regală, un adevărat dezastru: surprinse într-o ambuscadă şi izolate într-una dintre văile înguste ale munţilor, trupele lui Carol Robert au fost aproape nimicite de către oştenii voievodului într-un măcel care s-a prelungit de vineri, 9 noiembrie, până luni, 12 noiembrie 1330. Regele însuşi şi-a salvat viaţa cu mare dificultate, travestindu-se în hainele unuia dintre credincioşii”.

Sursa: http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/anul-1330-m-celul-posada

BasarabBasarab I

3. Wikipedia: „După lupta de 3 zile, 9 – 12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou a scăpat cu greu, schimbând hainele sale cu ale unui oștean pentru a nu fi recunoscut. Se reîntoarce către patrie tot prin Timișoara.” Articol: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Posada

4. Ce spune Lovendal? „În ziua de vineri 9 noiembrie 1330, armata lui Carol Robert d’Anjou a intrat în defileu, fără să se fi gândit la vreo măsură de siguranţă, cum se procedează în războaie, pentru a preveni surprinderea….Bătălia a durat patru zile, iar din oastea ungară au reuşit să supravieţuiască şi să fugă doar grupuri răzleţe, neînsemnate. Articol: http://www.lovendal.ro/wp52/pentru-batalia-de-la-posada-basarab-i-s-a-folosit-de-spioni/

5. George Damian, pe blogul sau, citandu-l pe Bogdan Murgescu cu a sa opera „Istoria Romaniei in texte”: „Şi a fost aici un cumplit dezastru, căci au căzut o mulţime de ostaşi, de principi şi de nobili şi numărul lor nu se poate socoti, din ziua a şasea, în preziua sfântului Martin şi după aceea în cea următoare”.

Articol: http://www.george-damian.ro/romanii-n-au-fost-gainile-europei-batalia-de-la-posada-din-1330-2904.html

CONCLUZII SI NU NUMAI:

Dupa cum observati, am citat cateva surse, site-uri, autori, serioase/i, nu orice obscuritate a netului.

Am ingrosat la fiecare niste cuvinte care ne arata zilele desfasurarii luptei. Se spune ca lupta a durat de pe 9 pana pe 12 noiembrie 1330, de vineri pana luni.

Cand este Sfantul Martin? Pe 11 noiembrie!

In ce zi a saptamanii a cazut aceasta zi in anul 1330? Duminica!

Peste tot se spune ca lupta a inceput in ziua a sasea. Noi stim ca ziua a sasea a saptamanii este sambata. Iar 11 noiembrie, o sarbatoare fixa, a cazut intr-o zi de duminica. Cand a inceput lupta? 🙂

Lupta a inceput in ziua a sasea a saptamanii, adica sambata, asa se poate crede! Ca doar se spune ca lupta a durat din: „ziua a şasea a săptămânii până în ziua a doua a săptămânii viitoare”. Care este adevarul? De ce se spune totusi ca a inceput lupta vineri, 9 noiembrie, daca Sf. Martin era intr-o zi de duminica? Ca doar vinerea stim ca este a cincea zi a saptamanii?

Sunt 2 explicatii:

Prima: ziua a sasea este chiar vinerea, daca ne raportam la Vechiul Testament, unde se spune ca sambata este ziua a saptea, in care s-a odihnit Dumnezeu. S-ar explica astfel de ce lupta a tinut din ziua a sasea pana in ziua a doua a saptamanii, adica asa cum considera toata lumea, de vineri pana luni… duminica fiind prima zi a saptamanii. Dar mai apare o problema: Constantin cel Mare a convocat un sinod la Niceea , prin anul 325, care sinod a stabilit ca Ziua Domnului este Duminica. Oare pana la 1330, numerotarea zilelor a ramas tot cu sambata, ziua a 7-a? UPDATE: De la MNIR mi s-a spus ca duminica a ramas ziua a 7-a.

A doua: Ca daca nu a ramas sambata ziua a 7-a, ci este ziua a 6-a, atunci este o eroare in intelegerea textului. Si atunci avem asa: „Uciderea cea mai cumplita a fost în ziua a şasea, în preseara Sfântului Martin şi după aceea, în ziua următoare”. Eu deja vad trei zile de lupta, nu patru 🙂 Consideram ca prima zi de confruntare a fost una de lupte intense, fiind logica aceasta consideratie. Zicem asadar ca prima zi de lupta a fost ziua a sasea-sambata. S-au mai dat lupte grele si a doua zi, adica de Sf. Martin. Apoi si „in ziua urmatoare” care era luni. Urmand aceasta logica apare si o concluzie, lupta nu a tinut de pe 9 noiembrie pana pe 12 noiembrie, ci de pe 10 noiembrie pana pe 13 noiembrie.

Care o fi varianta corecta? 🙂 Din ce pare lupta s-a desfasurat intre 10-13 noiembrie si nu intre 9-12 noiembrie.

Am mai citit si exprimari de istorici militari. Se spunea ca atacul decisiv l-a dat cavaleria lui Basarab. Este cel putin o enormitate sa spui asa ceva. Cum adica, tu ai intr-un defileu, care stim toti ce inseamna un defileu, o masa compacta de oameni si cai, la cateva zeci de mii, darami peste ei stanci si copaci, si dupa o vreme ii ataci cu cavaleria :)) Pai la tot pasul e plin de cadavre si de obstacole naturale, ce atac decisiv? 🙂 Astea sunt filme de la citit mult si risipit in fantezii personale. Dupa ce le-a dat in cap cu bolovani si a frant copaci peste ei, a trimis cavaleria sa dea si ea un atac decisiv… intr-un spatiu inchis, plin de obstacole. Vai de scoala noastra militara si de ce invatam acolo…

Mai degraba credem izvorul istoric, Cronica pictata de la Viena, decat presupunerile unor istorici din perioada comunista. Cred ca lupta pe bune a durat de sambata pana luni, de pe 10 noiembrie pana pe 12 noiembrie. Pe 13 a fost eliminata orice rezistenta, capturati supravietuitorii…

Oare asa o fi?! 🙂

Ulterior, Basarab s-a impacat cu Carol Robert, dar regele a ramas atat de traumatizat, incat nu a mai calcat vreodata prin Tara Romaneasca. Si tot in Cronica se spune despre faptele „eroice” ale romanilor… unor preoti catolici, luati prizonieri, le-au fost batute cuie de lemn in cap. Dar na, era Evul Mediu, nu? 😉 Adevarul cred ca trebuie spus asa cum este, pe langa o mare victorie s-au intamplat si tot felul…

capture

Mars comemorativ spre Crucea Eroilor de pe muntele Caraiman

Vineri 26 august Asociatia Traditia Militara va organiza un mars comemorativ -participantii sunt din mai multe state europene- pe ruta Cota 2000-Piatra Arsa-Babele-Vf. Omu -Drumul Granicerilor. Se comemoreaza eroii cazuti in primul razboi mondial, iar participantii poarta uniformele armatelor de acum aproape un secol.

Practic acest traseu se face numai pe culmile Bucegilor, are forma de U si cuprinde ramura estica si vestica a acestor munti. Nu trebuie uitat ca mult timp partea vestica a Bucegilor a constituit granita dintre Romania si Austro-Ungaria.

Sambata 27 august, ora 10 la Monumentul Eroilor se va desfasura o ceremonie religioasa la care vor lua parte si oficialitati din Busteni pe langa „combatanti”, localnici si turisti. In aceiasi zi la ora 17 o ceremonie similara va avea loc in Sinaia, la Cimitirul Eroilor.

Duminica 28 august, la ora 10:30 va incepe in Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia o demonstratie de reconstituire istorico-militara, acelasi lucru urmand a se realiza si la ora 13:00 dar in curtea Castelului Peles.

Asadar se anunta un eveniment interesant prin zona Valea Prahovei-Bucegi 🙂

CEL DE AL 400-LEA POST PE ACEST BLOG :)

Acesta ar fi cel de al 400 lea articol postat pe aici…incet, incet alcatuiesc o cronica a Bucegilor, ma bucur ca i fac „vedete” pe unii, k despre ei se va spune undeva in viitor ca nu au facut nimic bun desi le-a stat in putinta acest lucru.

Nu am tinut cont de cate ori am scris pe aici, acum cateva zile am vazut ca erau 396 de articole, timpul trece…un lucru de asemenea si bun si rau, cum trece de la mine trece si de la altii 🙂

Azi am fost pe munte intr-o tura scurta, circa 5 ore, de la Cota 2000 prin Valea Dorului, Valea Soarelui, Saua Dichiului, Cuibul Dorului, Sinaia. Cu inca un prieten doream sa vedem o locatie pe langa care trec lupii noaptea, unde vroiam sa innoptam peste doua saptamani cu mai multi prieteni. Evident sa filmam acele animale.

Am parasit drumul si am mers prin nameti destula vreme, dar din pacate acea locatie nu poate fi folosita fiind prea darapanata. Fiind cel mai bun loc de observatie ce acopera o intindere de sute de metri va trebui sa amenajam cateva zile pe acolo…ideea este ca in noptile cu cerul fara nori, cu un anumit tip de camera, se fac niste filmari deosebite, mai ales ca fundalul este alb.

Este un traseu pe care vin cateva haite de lupi in fiecare an, si momentul trebuie surprins.

Prin Valea Soarelui un prostanac aflat la vreo 50 metri comenta despre mine, crezand ca daca face telescaunul zgomot eu nu aud, nu stia bietul de el ca il auzeam…ce sa-i faci, daca nu te ajuta capul atunci nimeni nu te poate ajuta.

O sa incerc sa-i dovedesc ca lucrurile sunt asa cum spunea el 🙂 La varsta lui nu a inteles nimic din viata si trebuie ajutat.

Un amic a vrut azi sa-mi faca un serviciu, nu aveam nevoie dar el s-a oferit. Pentru mine a insemnat mult, el s-a cam suparat ca am refuzat. I-a zis unui prieten ca sunt dusmanos, ca altadata cand o sa am nevoie nu o sa se mai ofere. Eu i-am multumit atunci si i multumesc si acum dar nu aveam nevoie. Nu sunt dusmanos, dar nici nu uit anumite lucruri. Iar langa el era o femeie ce se juca cu telefonul. Care telefon era indreptat spre mine, ridicat ca sa filmeze respectivul serviciu. Am aflat apoi ca „mi s-a parut mie” dar spun doar atat, nu mi s-a parut, si femeia aceea il are sub observatie pe amic, e atenta la ce gesturi face el sau altii, aparent se joaca cu telefonul 😉

Mi s-a reprosat zilele trecute  de ce nu intreb pe anumiti oameni de munte inainte de a scrie unele articole. Raspunsul este unul singur…ca nu vreau, si daca nu vreau atunci este nu vreau. Las asta in seama altor colegi de presa, sa culeaga banalele exprimari, eu nu dau doi bani pe parerile unor oameni de munte. Oricine face un lucru bun indiferent ca el are o parere negativa despre mine a fost ilustrat in articolele mele ca atare, dupa cum atunci cand a facut ceva negativ a fost tratat cu aceasi unitate de masura.

Stiu cine sunt cei care vor sa vorbesc cu ei pe tema unor articole, dar nu accept sugestii de la ei. Nu am nevoie de exclusivitate, de subiecte, nu depind de nimeni, eu iau decizia ce scriu si ce nu scriu, pixul este la mine nu la aceia care ar dori sa scriu intr-un singur sens. Eu trebuie sa le acord lor exclusivitate si nu invers, cine se simte lezat stie unde sa se adreseze. Amenintarile ma motiveaza si mai mult, pentru ca sunt foarte bun sau foarte rau, depinde ce vrei sa cauti. Calea de mijloc nu o stapanesc prea bine…

Foarte bun inseamna un prieten adevarat si foarte rau un dusman ce necontenit te faulteaza la orice  ocazie, care speculeaza cea mai mica greseala. Am un vecin cu care nu vorbesc niciodata. Omul antrena o echipa de fotbal acum vreo 20 de ani. Atunci eu si alti copii ne jucam fotbal pe acel teren al echipei lui, si el ne alerga sa ne bata, iar cand veneam la meciul echipei ne urmarea ca sa platim bilete. Noi eram niste pusti de 8-9 ani. A intrebat pe toti apropiati mei ce se intampla de ce nu vorbesc cu el. Toata lumea s-a inchinat evident cand a auzit motivul: ca ne alerga cand eram mici ca sa ne bata si sa luam bilete.

Este ceva ciudat, dar eu sunt acel ciudat. Imi place sa studiez oamenii, indiferent cat a gresit un om sterg totul daca acela s-a schimbat. Dupa 20 de ani acel om nu s-a schimbat motiv pentru care pentru mine el nu exista, raspund din politete la salut…atat.

Deci eu nu am cum sa cer parerile unor oameni de munte despre care stiu ce fac, ce au facut. Atata vreme cat viata lor este doar un sir de betii, de minciuni, de pupincurisme, nu avem cum sa fim prieteni. Cum spunea cineva intr-un comentariu recent, am tolba plina de sageti si nu ratez tinta 🙂 Trecutul domina prezentul si influenteaza viitorul.

Nu vreau sa fiu prieten cu acestia, adica nu vreau sa fiu in randul lumii 🙂 , cred ca stau destul de bine in randul meu 😉