In acest week-end, in muntii Sinaiei!
Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…
Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.
Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga
In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.
Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.
Masa Ciobanului ce seamana cu un altar
Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000
Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.
Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.
Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben
Cand am privit in spate, am vazut un parapantist
O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.
Model de adaptare la viata de altitudine
Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare
De unde am venit
Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:
Pe o poteca in aceasta „lume”
Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂
Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.
Turma de oi de la stana din Vanturis
Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂
Alte oite dupa apa
O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile
Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta
Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.
Din nou la panou 🙂 dupa 4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂
Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.
Tintarul Hotilor
BUCEGI NATURA 2000 
Piatra aceea este exact ceea ce presupui.
Un lemn silicifiat.O bucata dintr-un copac preistoric.
O frumusete, zic eu.
De altfel si plimbarea a fost frumoasa.
Deci, pe masura.
ApreciazăApreciază
Salut, Alexandru.
Da, exact asta presupuneam ca ar fi, asa am si zis acolo. Dar mi s-a parut atat de frumos, incat am considerat ca este mai bine sa te intreb mai pe seara, sa-mi treaca din elan/bucurie 🙂 Vad ca ai vazut tu inainte sa te intreb eu. Oricum, iti voi trimite pozele si niste detalii pe mail, mai pe seara. Multumesc foarte mult.
Excursia a fost foarte reusita, cu multe aspecte frumoase.
ApreciazăApreciază
Buna,
Il cunosc personal pe dl. Dan Oprescu dar sa stii ca nu credeam ca umbla pe munte la varsta dansului, stiind ca se deplaseaza mai anevoios. Ma bucur sa-l revad, am pierdut legatura in urma cu cca 2 ani si nu mai stiam nimic. Este un om in varsta si singur din ce mi-a povestit mie, fara familie. De ani de zile a facut diverse demersuri pe la Ministerul Mediului si la Autoritatea Nationala de Turism sa obtina finantare pentru aceste carti pe care le tot scrie plus ca ar vrea sa aduca ceva nou si inovativ, dupa spusele dansului, niste harti sau microharti despre Fagaras si Bucegi. Este foarte pasionat de munte. Are cred ca milioane de poze, din acelea pe hartie…….iti spun toate astea pentru ca pe mine m-a marcat cumva cand l-am cunoscut. Mi-a daruit multe poze de pe munte …. una din ele am si inramat-o si o pastrez. Chiar la un momentdat, asa am simtit eu, ma gandeam sa va pun in legatura…tu fiind mai pe domeniu, sa spun asa.
Ce sa-ti zic, eu ma bucur sa-l revad
ApreciazăApreciază
Deci 🙂 in sfarsit 🙂 Ma bucur sa va revad. A trecut atat de mult timp de cand nu ne-am mai auzit. Am crezut ca a fost doar asa, ne-am cunoscut putin si apoi cand ati vazut ce-mi poate capul, ati plecat 🙂 Saru-mana, d-na Magda si bine ati venit sau revenit.
Nu are rost sa ma fac ca stiu cine este dl.Dan Oprescu. Mai depasesc evident granitele Parcului Natural Bucegi, mai merg si prin alte locuri, mai citesc felurite carti, articole de munte, dar nu m-am intersectat niciodata cu acest domn. In acea zi este prima oara cand am auzit numele dansului. Ce spuneti dvs. cu fondurile si pe unde a umblat este evident o tragedie, intr-o societate normala acest om ar fi atras atentia. Sigur are in minte o idee mai aparte… dar nu va gasi vreun sprijin din partea statului, sa fim seriosi. Pare un om foarte interesant, dar in niciun caz nu mai este dansul la varsta la care sa colinde pe sub Coltii lui Barbes. Sper ca s-a intors inapoi la cabana Valea Dorului ca asa spunea, ca acolo s-a cazat… si nu a mers pe unde ar fi dorit de ani de zile. In plus, mi-am dat seama ca nu mai recunoaste locurile, in ultimii 20 de ani s-a impadurit foarte mult zona de sub Coltii lui Barbes…
Din pacate si nu as dori sa supar pe nimeni cu propriile consideratii, eu nu prea apreciez oamenii singuri, care desi sunt somitati in diferite materii, nu au stiut sa transmita ce stiu si altora. Nu ma refer la dl. Oprescu, eu sper ca toate acele manuscrise, poze si ce a mai adunat vor ajunge pe maini bune si nu la gunoi, pentru ca de la o varsta trebuie sa constientizezi ca nu traiesti etern. As vrea insa sa va dau un exemplu. L-am cunoscut mai demult pe dl. Vasile Oltean, cel care are grija de Muzeul Primei Scoli Romanesti situat in Scheii Brasovului. Stiti cum este acest domn? O enciclopedie, un univers, si tot este putin zis. Nu as putea reda intr-un comentariu nici macar o mica parte despre el. Cand a terminat de vorbit l-am intrebat un singur lucru si de atunci mie nu mi-a mai trebuit sa-l cunosc vreodata. Imi plac cartile lui si mi-e suficient. Cand am vazut ce activitate prolifica are: si consilier local, profesor universitar, scriitor, preot, ia taxa de cativa lei la acel muzeu, l-am intrebat cui a transmis el ce stie, daca are ucenici, discipoli, pe cineva care sa-i duca mai departe cercetarile, realizarile (el ne-a impartasit o descoperire extraordinara pentru ca am cumparat diferite chestii de pe acolo si astfel am stat mult de vorba… din cauza timpului, nu o aprofundase!). Dumnealui a zis ca nu are pe nimeni si a dat din umeri, a zambit un pic.
Vedeti asadar ca dupa ce ca societatea noastra este ca vai de ea, si oamenii cu o anume educatie sunt din ce in ce mai rari, nu sunt apreciati, nu mai avem profesori ca altadata, cei care sunt niste genii, refuza din cauza a nu stiu ce motive sa transmita din cele ce cunosc. Cand ei mor, mor si cunostintele lor, care, poate, intr-un context sau altul, ar imbunatati viata sau patrimoniul cultural-national. Poate ca eu vad altfel lucrurile, insa de mic am stat cu oameni mai in varsta care cunosteau muntele si ani la randul am mers cu ei. Intotdeauna acestia s-au straduit sa-mi transmita tot ce stiau, sa fiu mai bun ca ei, pentru ca asa intelegeau ei lucrurile. Azi au murit, Dumnezeu sa-i odihneasca si evident am si eu copii, mai scriu pe blog, mai o carte, dar nu vad de ce as tine eu nu stiu ce informatii. Categoric ca nici asa fara un filtru sa le pui la dispozitia tuturor, nu se poate. Pentru ca poti face mai mult rau decat bine. Dar acolo unde sunt oameni ai unor institutii sau oameni cu o anumita educatie, nu am avut si nu am nicio reticenta in a spune ce cunosc.
Pana la urma tot dl. Oprescu a generat si acest comentariu:)
ApreciazăApreciază
N-am vrut sa comentez aspectul, dar dupa ce ti-am citit comentariul de mai sus am dat o replica aici:https://fosile.wordpress.com/2015/09/23/replica-la-un-comentariu-de-al-lui-adrian/
ApreciazăApreciază
O sa te vizitez ca sa citesc. Nu este niciun bai, cat timp din astfel de discutii rezulta ceva folositor. Multumesc.
ApreciazăApreciază
Frumoase imagini, mi-e dor de Bucegi!!!
ApreciazăApreciază
Saru-mana. Eu ti-am zis odata, ca daca le calci taramurile te vrajesc si vei dori mereu sa te reintorci 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oh, întâlnire de gradul 3! Dan Oprescu este un guru al Bucegilor, unul din marii exploratori ai abrupturilor acestuia. A periat sistematic, cu mulţi ani în urmă, toate brânele, brâniţele, crestele şi crestuţele, vâlcelele şi scocurile, absolut tot ce se poate căţăra neartificial în versantul sudic al Caraimanului. O mică poieniţă agăţată deasupra Brâului Portiţei, ce face legătura cu Brâul Mic de Jos, poartă numele „Poliţa lui Oprescu”.
ApreciazăApreciază
Salut. Vezi? Pacat ca nu a fost tiparita o carte a dansului, asa poate cunosteam si eu cine este 🙂 Ma bucur foarte mult ca te cunosc insa pe tine, care ai atatea informatii. Tot voiam sa mai vorbim, auzisem de o ecologizare de proportii in Creasta cu Zambri, ca sa se ia sacii de la incendiul din 2012. Am zis ca mor de ras 🙂 Doar stiu bine cand v-ati chinuit pana noaptea cu sacii aceia uriasi. Daca mai ai pozele de atunci mai trimite-mi-le si mie. Sa le pun intr-un articol, ca pe 26 septembrie parca era o mare ecologizare in Bucegi si nu stiu daca a ramas si Creasta cu Zimbri in plan. Macar sa le spun ca ecologizare prin acele locuri s-a efectuat de ani… Sau trimite un mail cu poze pe adresa Administratiei Parcului Natural Bucegi. Sa cunoasca acestia situatia. Tot ei vor sa planteze pe acolo niste zâmbri, o idee foarte buna.
ApreciazăApreciază
Adrian, iti multumesc pentru aprecieri. Daca intentionezi sa mentionezi ceva despre actiunea noastra, iti trimit cateva poze din care poti selecta ce se potriveste:
….
Pozele img_abcd sunt ale mele, dsc-abc sunt ale Alinei Chiriac.
Uitandu-ma acum peste ele, dupa luni de zile de cand le-am privit ultima oara, am o stranie senzatie de incredibil, ca nu am fi fost noi!
In alta ordine de idei, duminica am poposit cu fata mea la Omu, visul ei de mult timp (dupa ce anul trecut a ajuns pe Moldoveanu). Am urcat prin Valea Morarului si am coborat pe Cerbului. Am fost neplacut surprins sa vad foarte multe sageti, linii si puncte vopsite strident in galben fosforescent, uneori enervant de dese, de-a lungul Vaii Morarului, de cei care in 4-6 septembrie au organizat maratonul Transylvania Trail Traverse. Teoretic ele ar trebui sa fie lavabile, dar se vad bine si cele de anul trecut, de la editia precedenta, ceea ce inseamna ca vopseaua e rezistenta. Nu-i prea in regula marcarea unor nemarcate (si Valea Horoabelor a fost inclusa in Maraton si sufera consecintele aceluiasi zel vopsitoresc).
ApreciazăApreciază
Nu ai pentru ce, ati facut o treaba extraordinara. Multumesc foarte mult pentru link.
Duminica a fost vreme buna pana pe la ora 15 cred, apoi am vazut ca vin dinspre nord nori negri de ploaie. Mai spre seara am auzit ca la Brasov a plouat foarte puternic. Apropo de acel maraton, nu au voie sa marcheze permanent prin astfel de locuri. Sa vedem ce va mai fi ca pe aici citesc si cei de la Parcul Natural Bucegi. Organizatorul acelui maraton aduce multi alergatori straini in Bucegi, promoveaza aceste locuri, insa ar trebui sa fie mai atent… nu stiu ce vopsea este, presupun ca nu se mai ia de pe piatra decat cu o perie de sarma. Foarte probabil au marcat astfel pentru a nu se rataci participantii… Apropo de acest lucru, in august la Busteni, cand era campionatul national de alergare montana, organizatorii marcau cu benzi de plastic. Si trece padurarul, el era singurul care nu stia ce se intampla, tot ocolul silvic stia si… a inceput sa le adune. Nu stiu cum s-au intalnit, marcatori si padurar dar era sa se ajunga la altele 🙂 Nu stiu, cand faci niste lucruri trebuie sa incerci sa multumesti pe toata lumea.
ApreciazăApreciază
Pana pe la 17.30 a fost frumos, cu soare din belsug si mici smocuri de cumulus, nimic amenintator. Eram deja pe la Piatra Parlita. Apoi, „ca din senin” (tipic pentru o vreme de munte, dar incredibil pentru cei care merg la munte ca la mall, precum fata in adidasi si capot care a fost coborata de Salvamont in Crai din La Lanturi in acea seara), au inceput sa se ingramadeasca cumulusi peste cumulusi acoperind complet cerul in doar cateva minute, semn ca frontul, prognozat totusi pentru mai tarziu, sosea deja in straturile inalte. La 18.15 intram in Poiana Costilei. Spre Postavaru era deja negru, stratusi foarte josi si urati de tot, cu tunete infundate intre nori. S-a starnit dintr-o data vantul si a navalit brusc, din adancul Vaii Cerbului, un tavalug de ceata ce se rostogolea peste brazi, acoperindu-i. Clar, stratul mai cald era acum impins si la nivelul de jos al atmosferei. Apoi am auzit cum se apropie aversa, huruind. Rar asa senzatie! Cam cum se aude dusul cand jetul puternic se plimba peste o perdea din plastic. In doua trei minute a ajuns la noi. Nu a picurat insa mai mult de cateva secunde. Am continuat pe Munticel pe uscat. Dar seara, consultand datele zilei de la statia meteo Omu, intr-adevar s-a raportat furtuna cu averse in intervalul 18-19.
PS. Am vorbit cu ciobanul de la stana din Pripon, venea cu turma din Caldarilor. Tocmai pe 1 octombrie va cobori din munte. Acum o luna am vorbit cu ciobani in Ciucas si se plangeau toti ca din cauza secetei jos la campie nu s-au strans suficiente nutreturi, fiind nevoiti sa mai prelungeasca sederea pe munte cat s-o putea, sa mai pasca oile ceva. Au si ei problemele lor, e o viata mult mai grea decat asta a noastra.
ApreciazăApreciază
Aha, mi-ai furat tura :)), am fost pe acolo acum 2 luni, am lasat masina la la inceputul traseului spre valea dorului si am inconjurat varful, la fel am cascat gura pe acolo, super fain, dar nu-mi aduc aminte de poteca aia pe langa stanci, „lumea de piatra”
ApreciazăApreciază
Stiu ca pe acolo sunt locurile voastre preferate 🙂 Noi am mers cu scopuri diverse, sa fie o excursie cat mai frumoasa. Exact 🙂 si noi suntem foarte buni la cascat gura si ochii prin astfel de locuri 🙂 Poteca respectiva si „lumea de piatra” nu prea se vad din cauza molidisului. Si eu daca nu merg pe acolo, sa zicem 10 ani, cand voi reveni mi se va parea un teritoriu nou. Intr-o poza dintr-un album din perioada comunista, se vede cum zona Coltilor lui Barbes era alcatuita doar din poieni. Iti dai seama ca dl. in varsta pe care noi l-am intalnit, a prins o astfel de panorama. Cand a mai revenit, totul era impadurit… molizii cresc repede si sunt ca niste soldatei, unul langa altul, inainteaza spre varf… primii vor creste strambi pentru ca-i apara pe ceilalti de vant… iar dupa vreo 20 ani ai o intreaga padure 🙂
ApreciazăApreciază
Am crezut initial ca ai luat-o pe punct rosu ca pe acolo chiar e padure salbatica, am fost pe acolo doar eu cu sotia si ne-a cam tatait un pic fundul ca am dat peste multe excremente de urs, oricum e un foarte frumos traseu de o zi
ApreciazăApreciază
Cand eram eu mai tanar, prin 2008-2009, am facut un articol in presa locala cu poteca de sub Coltii lui Barbes. Umblasem pe acolo de pe la 15 ani. Ei bine, acel traseu este parte din fostul Drum al Haiducilor ce pleca din Posada. Dupa vreo 2 ani, mai ales din lipsa de timp, am refacut intreg traseul, ca sa-mi dau seama cum si pe unde venea. Ideea remarcarii traseului de sub Coltii lui Barbes am prezentat-o la acea data Primariei din Sinaia. Cu aceasta ocazie, salvamontul din Sinaia a realizat actualul traseu de sub Colti, care nu urmareste intocmai vechiul traseu din cauza vegetatiei dese. De la Izvorul Dorului, salvamontistii nu au continuat spre Posada ci pe albie pana in Valea Dorului. Asa a aparut acest traseu. Eu le-am zis de punctul rosu ce pleca din Posada si le-am descris tot traseul insa ei au facut pe jumatate, creand un alt traseu turistic. Mie mi-a placut totusi ca au deblocat zona de sub abrupt. Acum, se circula bine comparativ cu alte vremuri cand nici marcaj nu era, nici poteca buna, ocoleai tot felul de obstacole. Ursul pe acolo este la el acasa, nu o data l-am observat. Parcurg acel traseu doar cand trebuie sa ducem sare pentru capre negre, cu serviciul, sau doar daca ies de la Cascada Vanturisului. In rest, am colindat desisurile acelea de prea multe ori ca sa ma mai atraga… stii poate, sunt tot felul de legende cu haiducii, etc 🙂
Traseul cu punct galben urmareste in mare parte asa numita Brana a Varfului cu Dor.
ApreciazăApreciază
Nu am plecat niciodata, nici nu intentionez, dar stau asa mai in umbra si nu iau cuvantul decat atunci cand chiar am ceva de zis. Si mie imi pare rau de dl. Oprescu……conditia omului de geniu. Ca sa vezi soarta, ca totusi ati ajuns sa va cunoasteti…….eu purtam asta in gand. Mi se pare inteleapta opinia ta cu privire la oamenii de geniu, adevarat ce spui, daca nu lasi si in urma, degeaba…..plus ca fiecare a preluat de la altii, a fost indrumat si incurajat, ajutat de altii si tot asa. Am mai cunoscut astfel de genii….. o parte din istorie se incheie cu ei. Asemenea, din opinia ta consider ca am mai invatat ceva nou, m-ai facut sa reflectez
ApreciazăApreciază
Am inteles, multumesc. Mi-a placut gandul dvs. sa ma cunosc cu dl. Oprescu, iata insa ca Dumnezeu ne-a pus alaturi pe poteca spre Vf. cu Dor. Stiti, referitor la oamenii care sunt niste repere in societate… daca muntele, echipamentul, cunostintele din diferite domenii, masina, serviciul, tot ce avem noi, nu le folosim in sensul apropierii de oameni atunci degeaba traim, pentru ca ne vom pierde in egoism si nu vom cunoaste puterea si trainicia unor relatii implinite cu cei din jur. Absolut tot ce avem, stim sau cunoastem sa facem nu valoreaza mai nimic daca nu stim sa iubim… mai ales pe cei care ne iubesc. Bineinteles ca ma refer la multiple sensuri ale iubirii, nu sa iubesti asa pe oricine, dar este important sa faci bine daca iti sta in putere. Spun asta si pentru ca am vazut persoane singure care nu au treaba cu nimeni pentru ca nu vor. Traiesc doar pentru ei. Cred eu ca nu poti spune ca-L iubesti pe Dumnezeu cata vreme nu ai pe nimeni in preajma ta. Deci daca nu iubesti oamenii, nici pe EL nu ai cum. De altfel, in conceptia mea, referitor la acei oameni-genii, acestia au primit un dar de la Dumnezeu, in niciun caz pentru a se folosi doar ei de acesta.
Saru-mana!
ApreciazăApreciază
Dl Oprescu este autorul celebrelor harti ale Fagarasului. Se vede mana arhitectului: https://fa6ccfe4-a-62cb3a1a-s-sites.googlegroups.com/site/romanianatura31/home/carpatii-meridionali/ghitu/varful-ghitu-mare-ascensiune-dinspre-nord/1H1ghitu.jpg?attachauth=ANoY7cqRy1dfgid_HRGOtHhbuIfdiev0UXhHpUQLkcmhkl3fLfFoo56KR_BundO3vTEfQkBOUK0Mq0qtXZQqVhq_y15BJIMtxeOjp1Un_dwl6NIv7xc8WJ4rhN-2dUUQPAvi31Vl1x9OLAI_CYxf-Hx6rnJOLWbgjzKsUJwv2vSoZW-OgW7V4Ar0DySjDqP2rQUIuscejp0wL_1e4M4EU35J8g_se77zdEM-pajiSwb1sT9d5_bWjFHsCuJd7_yB80W797vIgEGrtW-bvgC5WHDyjsro1RmUvILRXdRGwfFYhHhV3SL0dGkvq1IG6q-VFjwg0BPMz-HS&attredirects=0
ApreciazăApreciază
Multumim foarte mult!
ApreciazăApreciază
Frumos! Partial am facut acest traseu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană