Rareş sau Piersicuţul, la 1 an, 5 luni şi 2 zile

Ieri, o zi reusita. Am fost cu Rares pe la manastirea Caraiman si prin parcul din Busteni. Ne-am intalnit cu multi cunoscuti, rude, prieteni, copii, vremea a fost perfecta.

Rares, cunoscut de cate unii drept Piersicut :), a fost din nou plin de energie. Am alergat dupa el prin biserica, prin curtea manastirii, pe la cofetarie, unde dorea sa stea in picioare pe scaun, prin parc, pe strada… Intr-un final, a adormit in bratele mele in parc, dar pana acasa s-a trezit si a inceput iar sa arate cu degetelul spre orice i se parea lui interesant si pana am ajuns acasa…era trecut de ora 18.

Cateva imagini, de ieri, cu … Piersicutul 🙂

1

2

3

4

5

6

7Ce mai, un capitol intreg ar trebui sa scriu, la cate s-au intamplat ieri, cate nazbatii face si copilul acesta. A cazut demult chestia cu „baietii seamana cu mama lor”. Primul nu seamana, nici al doilea, deci inseamna ca nu este adevarata expresia aceasta :))

Articolul cu numarul 1000 pe BucegiNatura2000

Fiind articolul cu numarul 1000, am sa postez cateva poze cu Rares 🙂

azi

Cum este Rares la un an si aproape doua luni? Un scump, un copil care nu poate sta locului, care merge in viteza in maini si genunchi si scotoceste astfel toata casa, face si pasi, dar mai sovaitori…rasfoieste paginile la carti, rupe, arunca, mananca si singur unele alimente…nu poate fi pacalit si sa-i distragi atentia. Daca vrea sa ajunga intr-un loc, degeaba, orice ai face, tot acolo se intoarce. Initial voia sa iasa din camera si de cateva ori l-am adus inapoi. Cum il asezam jos sau in pat, primul gand, in prima secunda, era sa se duca la usa :)) Asa ca ne conformam…Face doar ce vrea el…se supara daca nu il lasi, te cearta cu vorbele lui…apoi se preface ca plange, ca sa-l iei in brate :))…evident, orice ar face cineva pentru el, el stie un lucru: sa fuga la tati. Oana si alte persoane, mereu spun ca nu au vazut copil care sa fie asa atasat de tata 🙂 De cate ori se supara, este adus la mine sa-l impac…si sa vedeti cum isi rosteste el cu suspine, supararea :)) Este un dulce! Daca o usa este inchisa, bate la ea, dar cate nu face :))

Ieri se intorsese de la plimbare…asta ii place cel mai mult, sa-l plimbi, sa priveasca :)) Nu sta in carucior decat la plimbare, altfel daca il asezi acasa, sta doar ridicat in picioare :)) Nu trebuie sa-l amani, el vrea atunci, pe loc, altfel face galagie :)) Cu cine o semana…

I-am facut 10 poze cu mare greutate, ca el nu prea sta locului:

1Avea o floricica in mana si parea asa de scump…repede cu aparatul pe el

2

3

4

5Si cei doi dintisori

6

7

8

9

10Tot insista sa-mi dea cu floarea peste aparat

Fara prea multe cuvinte… Rares, OZN-uri filmate de ISS, o piatra, un calugar, Eminescu

Nu are rost sa mai prezint filmul evenimentelor de ieri…am uitat un lucru esential: aschia nu sare departe de trunchi, chiar daca uneori este dovedit ca mai sare 🙂

De regula, mie de ziua mea nu imi place sa primesc cadouri. Mi se pare nu stiu cum…dar nu mi se pare la fel cand este ziua altuia. Uneori au mai incercat cativa prieteni tot felul de surprize…destul de prost primite 🙂 Nu-mi doresc nimic pentru ca nu stiu ce, nici macar nu ma gandesc…este complicat. Iar in viata de zi cu zi, pot asculta o mie de persoane, apoi daca mi se pare mie bine, tot ca mine fac 🙂

Si ne-am gandit noi cu Rares in fel si chip, eu il mai si antrenam in secret sa sufle in lumanare. Uitasem, el nu avea cum sa faca lucrurile decat in stil propriu. Inutile toate pregatirile si regiile…cui sa semene?!

aUn tort diplomat cu fructe…nimic deosebit pana aici

bVine momentul…cei prezenti erau cu la multi ani in cantari…Rares privea lumanarea

cSi cand ne asteptam sa sufle…macar acolo de impresie, s-a gandit el ca este sarbatoritul, astfel ca a ales un alt procedeu

dLa ce bun sa se oboseasca si sa faca precum vor oamenii mari? :)) Nu lumanarea era elementul principal. Nu-i trebuia, nu-l interesa 🙂 A ales ceea ce il interesa :)) Poate il convingem la anul sa mai sufle si in lumanare!

eRares seamana cu Andrei. Le-am adaugat si prenumele mele, echitabil evident, pe Rares il mai cheama si Adrian iar pe Andrei il mai cheama si Gabriel. In imagine, mai sus este Andrei cand era mic…ii facusem niste tunele prin zapada, intra pe unul si iesea pe celalalt. Mai jos este Rares la botez.

….

Sunt de parere ca orice se intampla trebuie sa ne intereseze, macar asa ca si curiozitate. Cred ca este destul de pagubos sa mergi pe principiul „ce nu stiu nu ma afecteaza”. Ascult, citesc tot felul de teorii despre viata extraterestra, nu trag niciodata concluzii… sunt cercetatori care probabil privesc la noi, la fel cum noi privim la triburile primitive din jungla amazoniana. Pot sa ne arate o aberatie, daca noi nu am vazut-o pana in prezent, o luam de buna. Asa ca pana sa-ti formezi o opinie este nevoie de mult timp, multe dovezi. Am vazut aseara o filmare de pe statia spatiala internationala…nu stiu ce sa spun. 🙂

Au fost surprinse niste obiecte ce se deplaseaza cu o viteza uimitoare, care intra, ies, sau se indreapta spre Pamant. De ce cred ca filmarea este pe bune? Pentru ca in toata lumea sunt mii de oameni ce urmaresc constant transmisiile live de pe aceasta statie, si ei ar fi spus daca este sau nu o facatura, apoi  nu aparea filmarea in jurnalele de stiri. Ia priviti:

Trei meteoriti nu zboara in formatie 🙂

….

Ieri cand mutam ceva am gasit o piatra intr-o cutie. Uitasem de ea.  Am gasit-o prin 2005 pe o vale langa refugiul Costila.

fAre putin peste 1 kg 🙂

….

Si inchei cu ceva destul de amuzant si de prostesc. Cunosc un personaj monahal. De curand, adica saptamana trecuta, eram de vorba cu un grup de persoane, printre care si acest calugar. Bine, el este putin ratacit…imi spunea odata ca a calatorit cu duhul prin munte, a intrat intr-un tunel si s-a indreptat spre Tibet. Cand a ajuns la o grota inspre dreapta o voce i-a soptit sa nu se duca acolo pentru ca ajunge in India si sunt multi pagani…ce citise si el prin cartile lui Cinamar. Patologia era deci binecunoscuta…

A inceput sa povesteasca tuturor un lucru, pentru ca deja el crede ca i se intampla ceea ce gandeste 🙂 Fotografiase ceva noaptea. Ca si cum ne impartasea un mare secret al omenirii ne-a facut atenti sa privim. Cand apropia poza se vedea ceva…stiti ce pozase tembelul? Un liliac. Turistii, priveau unii dintre ei uimiti, patrunsi de momentul adevarului. Pentru ca, personajul bisericesc le-a spus ca forma din fotografie nu era altceva decat un diavol mic. Apoi a urmat desfasurarea actiunii, povestita de el:

„I-am chemat pe frati si am inceput sa rostim rugaciuni. Am sunat la Ierusalim dupa sfaturi si ne-a sunat episcopul de acolo si mi-a zis asa: Mai Serafime, stiti ma ce ati facut voi acolo? Ati starpit o legiune intreaga de draci”.

Ascultam si il priveam si pe el si pe turisti. Majoritatea credeau ce spune. Nu am ras, nu am plans, nu am miscat. Nu puteam face nimic, eram consternat. Va dati seama ca poate vreun frate imaginar de al lui ar fi cantat sub un copac cu el. Sau ca a sunat vreun episcop de pe undeva…din alta parte decat din mintea lui. Nu il cheama Serafim evident, nu-i pot spune numele ca multi merg pe la el…sa obtina „sfaturi si mila cereasca”.

gBucegii, acum de dimineata

….

Eminescu, ziua lui astazi, 163 de ani de la nasterea sa…Marele poet, -asasinat dupa unii-, a lasat urme pentru totdeauna…

Poate ca nimeni nu a stiut sa-l cante mai bine decat sotii Teodorovici, moartea acestora fiind de asemenea considerata un asasinat. Nici nu ar trebui sa ne mire daca am afla ca acesta este adevarul. Cam la toate personalitatile de marca ale neamului, fie le-am luat noi viata, fie i-am lasat pe altii sa o faca…

Imi permit sa inchei cu o expresie, existenta pe o placuta metalica la Vf. Bucura (2503 m alt.), Parcul Natural Bucegi … „Pentru eroii români cazuti in trecut, prezent si in viitor”.

Rares…la un an de zile

Astazi Rares implineste un anisor. Imi amintesc cat de multe si cat de frumoase urari i-au fost spuse aici, pe blog…ce a trecut timpul. Parca s-a intamplat de curand 🙂

Se pare ca, numarul 14 imi si ne da tarcoale. Pe 14 septembrie, primul meu baiat misca in burtica mamei in Agheasmatarul Manastirii Caraiman, intr-o zi de 14 sunt nascut eu. Pe 14 iulie dadea si Rares primele semne, prin burtica. In aceeasi zi de 14 iulie este nascut bunicul lui. Pe 14 iunie am intalnit o persoana care nu am crezut ca exista, pe 14 ianuarie este nascut Rares, dar si fratele mamei lui…numai 14 🙂

Ce face Rares la un anisor?

y

In primul rand, are o persoana preferata. Striga dupa ea, plange dupa ea, cand o vede se zbate in bratele oricui se afla ca sa ajunga la acea persoana. Cand ajunge in bratele ei este cel mai fericit, nu mai vrea la nimeni, nu mai plange…este cel mai linistit copil. Se spune ca baietii sunt mai atasati de mame, Rares demonstreaza contrariul. Inca dinainte de a se naste arata asta.

Cand am fost la Maratonul de 92 km de pe Bucegi, am lipsit 3 zile de acasa. Cat am fost plecat nu a miscat in burtica mamei. Imediat ca am ajuns acasa si mi-a auzit vocea a inceput sa miste din nou…

Sunt zile in care am de scris la calculator si nu am ce face, trebuie sa-l iau langa mine, altfel nu poate sta linistit. Iar cand vrea singur sa exploreze, il asez in alt fotoliu, deschid laptopul si apoi un folder cu poze si il las pe el sa deruleze poze cu mouse-ul. Cand pun melodii de Compact incepe sa topaie prin fotoliu, ii place evident.

La un anisor stie sa-si exprime dorintele, spune „haide”, „da”, in loc de laptic spune „tic”. Cand plec de acasa, striga intr-una dupa mine „tata, tata”. Plange daca nu vin cand ma striga… Ii place sa se uite pe geam, da singur perdeaua, alteori cand nu este bagat in seama ramane pe ganduri si priveste spre peretele cu icoane sau spre cel cu medalii si diplome de la concursuri de alergare montana. Felul cum priveste iti atrage atentia, este foarte serios…

Intelege ce spui…de exemplu i-am spus Oanei sa-l duca la bucatarie sa-i dea banane si el s-a ascuns dupa mine, nu voia sa plece 🙂 Parintele Grosu de la biserica din Poiana Tapului a prins mare drag de el.

Acum cateva zile, a fost la plimbare cu mama si nasa lui iar cand s-a intors acasa, si l-am luat in brate a inceput sa se smiorcaie la mine. Cine stie ce i se paruse lui…ca l-au suparat :))

Iar la baie face un taraboi, trebuie sa fiu si eu acolo ca altfel este de rau 🙂 Dupa aceea roaga-te de el sa mai iasa din apa…

Uite asa a trecut un an, pe negandite! I-am urat La Multi Ani imediat ce s-a trezit. Sa vedem cum ne vom descurca cu lumanarea de pe tort, sa o stinga el 🙂

zAici, intr-o seara, la calculator, adormise in bratele mele. In afara de Oana si nasa lui, nu prea doarme el in bratele cuiva. O surpriza mare a fost cand a venit pe la noi, Radu „Un Bolovan” iar Rares nu spunea nimic, se cuibarise in bratele lui si acolo a adormit. Bine, si Radu adora copiii acestia pe el, dar a fost ceva surprinzator 🙂

In seara cand i-am facut poza de mai sus, vorbeam pe Mess cu Sam, cu o mana scriam, cu alta il mangaiam pe Rares ca sa adoarma, mai raspundeam la niste intrebari de cultura…montana. Cautam si ceva pe internet, ascultam si muzica, mai multe…

De multe ori el sta cuminte, foarte cuminte langa mine si priveste ce fac…mai arata si cu degetul 🙂

Cu Rares pe munte, de la Babele la Cota 1400

Rares adica Adi la puterea a treia. Pentru ca Andrei este Adi la puterea a doua…si eu asa, mai…ultimul 🙂 Interesant modul de gandire al persoanei care a spus treaba asta. Poate ca asa va fi 🙂

Si daca ieri s-au implinit 3 ani de cand am luat la modul serios aceasta lupta pentru protejarea Bucegilor, m-am gandit ca o plimbare pe acesti munti ar fi cea mai potrivita…cu Oana si Rares. Dimineata cand am vazut cerul plin de nori parca imi parea rau ca nu m-am gandit sa fac aceasta excursie in week-end. Dar cum norii aveau o anumita culoare, m-am gandit ca poate este plafon si m-am dus repede pe camerele live ale Jurnalului National. Pe aceea de la Cota 2000 am  vazut ca este plafon de nori si cat de frumos era pe munte.

M-am precipitat repede dupa rucsac si cele ce trebuiau „indesate” in el, masurile vesnice de precautie cand mergi pe munte, i-am zorit pe insotitori :)) si repede cu o masina am ajuns in Busteni, de acolo la statia de telecabina. Nu prea erau turisti si la ora 11 eram deja in telecabina.

2D 🙂

Iesirea din nori…sub nori, Busteniul si Valea Prahovei

Pe deasupra Vaii Jepilor si a plafonului de nori

Rares, se plictisise si s-a gandit sa doarma putin, la Oana in brate

Ce culori are toamna aceasta…fascinante

Momentul cand am ajuns la jumatatea traseului

In statia de la Babele

Ne-am indreptat spre Babele si Sfinx, alaturi de putine persoane. De jos, din oras, ai impresia ca pe munte este vreme urata si nu are rost sa urci…

Frumos acest Sfinx, nu stiu de ce se urca multi pe el…pare un fel de sacrilegiu

Oana, umbland de colo-colo

Rares bucuros

Am plecat de la Sfinx si am ajuns la drum…Rares nu prea avea astampar si am presupus ca vrea sa schiteze niste pasi…pe munte. A incercat el ceva acolo, i-a iesit putin 🙂

Mari pasi :)) Acum o pauza de zambete 🙂

Am ajuns inapoi la statia de telecabina dar nu pentru a ne intoarce in Busteni…ci pentru a porni pe drum pana la Complexul Piatra Arsa si de acolo urma sa ajungem la Cota 1400. Vremea nu avea cum sa se schimbe in 3-4 ore dupa cum se arata…deja in imagine se vede ca il luasem prizonier pe Rares

Daca arata unul cu mana sau cu degetul trebuie sa arate toti 😉 Oana imi explica pe unde vine traseul turistic Babele-Piatra Arsa

Crucea de pe muntele Caraiman si niste persoane undeva pe marginea abruptului Jepilor Mici…poate numarau capre negre 🙂

Drumul nostru, Piatra Arsa undeva in stanga

Oana era cu ochii dupa pietre de fotografiat…”uite la asta trebuie sa-i faci poza, ce piatra este asta…” Acolo unde nu exista o definitie inventam una :)) de care radeam amandoi 🙂

Complexul de la Piatra Arsa, ceva mai aproape

Rares pe frontul de lupta cu somnul…am decis sa ne oprim putin

Pe masura ce Oana elibera rucsacul de mancare, eu pozam si…mancam ciocolata in loc de altceva. M-a vazut pana la urma…

Si am trecut la sandwich-urile cu snitel de la „Marian Ilie” in timp ce Rares alesese laptele. Sandwich-urile acestea sunt cele mai bune din Valea Prahovei, este ca si cum le-ai face acasa, sunt 5 lei/bucata. Am mai vorbit eu de ele…cum vii dinspre gara Busteni, inainte sa intri pe strada Caraiman il vezi pe partea dreapta…majoritatea celor care vin periodic in Bucegi trec pe la el. Omul vine la munca de la 5-6 dimineata. Nu i-am gasit cusur la niciun sandwich de multi ani… si eu gasesc repede ceva :))

Mai se odihnea si el…a mers mult, aerul :))

Moment antologic :)) Cand am zis sa-l mai bagam in seama si pe Rares, am auzit un motor de masina :))) Cine oare venea si ce dorea? Sa urce cu masina pe drumul interzis auto ce suie la Babele si pe care coborasem noi, sau mergea la Piatra Arsa?

„Fa-mi poza repede si da-mi te rog aparatul”…doar la volan il vazusem pe  „salvatorul” montan. Si cand este el inseamna ilegalitate. Cu jeep-ul burdusit de oameni urca la Babele…ceasul rau 🙂 Evident urca sa „repare” ceva :)) Sa-l ajutam atunci…pe acest mincinos! Saptamana viitoare sunt la biroul unui sef al Jandarmeriei sa-i detaliez o situatie…mai exista un instructor montan, Stanciu care baga mijloacele auto prin toate zonele interzise. Legea este aceiasi pentru toti 😉 Exista si o legatura intre acest instructor si „salvator”…sunt prieteni. Normal…cine se aseamana se mai si aduna 😉 Exista un grup de persoane cu diferite atributii prin Bucegi, ei fiind deprinsi cu obiceiuri negative va dati seama ca nu poti avea nicio pretentie de la turisti.

In timp ce mergeam spre Piatra Arsa a aparut si cainele acesta, de nicaieri. Rares era foarte atras de el si nu mai avea stare in bratele mele…nici cainele nu vroia sa fie prietenos, l-am pozat doar 🙂

Micul lac de la Piatra Arsa avea apa…dupa o vara secetoasa

O privire inapoi, spre Vf. Jepii Mari. Era atat de frumos, cald, liniste…mergeai de placere fara sa-ti dai seama

Statia de telecabina de la Cota 2000…am incercat sa o pacalesc pe Oana cu clatitele de acolo, dar nu a vrut…mai bine nu o lasam pe ea sa cumpere ciocolata si placinte :))

La Sinaia de abia acum se retragea plafonul de nori. Oricum a fost mai cald sus pe munte decat jos in Valea Prahovei

Spuneam acum cateva zile, ca nu am vazut zade ingalbenite…sunt atat de multe…singurul conifer ce ramane fara ace, toamna

Pe deasupra stanei turistice Tarle. Pe Drumul de Vara se lucra la partie, se amenajau rigolele

Muntele a fost astazi aproape lipsit de oameni, am intalnit cel mult 15-20 persoane pe Platou.

La 15:15 eram in statia de telecabina de la Cota 1400, la 15:30 era coborarea spre Sinaia. Rares a dormit toropit de aerul de munte, de la Piatra Arsa si pana la Cota 1500.

Am avut ceva cu jumatatea traseului ieri :)) Priviti cum arata padurea…are niste culori…cat timp nu cade bruma, frunzele vor atinge solul mai greu…

Apusul l-am prins acasa…se schimba vremea asa pare 🙂

Cam asa a fost ieri! 🙂 Acum trebuie sa plec, Rares ţipă si se joaca, este si putin prins de soare in obrajori, sper sa nu trezeasca tot blocul :))

Plecati la nasa lui Andrei? Deci pleaca la nasa lui Andrei, vai de ea :))

Incheiere? De cateva secunde:  „Mai, eu fac copii ca sa semene numai cu tine?” :)))

Un moment ca nu este asta incheierea :)) Am dat peste o panglica tricolora…cu data pe ea. Primarul Savin i-a dat-o lui Andrei acum vreo 2-3 ani cand a inaugurat parcul de pe Zamora, cu Roberta Anastase, etc… si primarul a chemat copiii sa taie cu ei panglica. Si Andrei era langa el :)) Au taiat impreuna :)) L-a intrebat daca stie o poezie, el a recitat-o. Dl. primar l-a aplaudat 🙂 Cand l-a intrebat cum il cheama si cand copilul si-a spus numele, primarului i s-a schimbat oarecum starea de spirit. Andrei…Cel Intai Chemat 😉 Bine nu la prenume m-am referit, se intelege :))

O zi buna tuturor! 😉

Filmari diverse, Rares in prim plan si iesire in natura

Am fost duminica in natura…ca i-am convins pe cativa sa facem un gratar si un ceaun cu fasole si carnati. Mi-a venit mie asa, chestia asta cu fasolea si carnatii afumati…castraveti murati…

L-am luat si pe bebe Rares cu tot cu carucior si la drum…circa o ora de mers pe jos de acasa. Ne-am oprit langa un izvor, repede sucul, apa minerala si berea la rece…Matrix a facut vatra focului, Andrei a adunat lemne si eu am intrat in postul de bucatar. Doamne, ce am mai fiert la fasolea aia…ne-a pacalit vanzatoarea ca fierbe repede, noroc ca eu prevazator am lasat-o in apa cu o zi inainte :)) Oricum am fiert la ea vreo 3 ore…adica suficient de mult incat sa ne luam de gratar si sa le pregatim alternativ: carnea, micii intr-o parte si fasolea in cealalta. Am impartit vatra in doua…banuiam eu ca ar fi cam mic ceaunul asa ca luasem o cratita de acasa…si ce s-a mai afumat :)))

Abia seara ne-am miscat de pe meleagurile autohtone spre cele familiale… a fost super, i-am enervat pe toti, dar m-am scos cu strugurii luati, cu mancarea facuta…cu cazutul intr-o groapa, nu am patit nimic, ce naiba se mai poate intampla :))) …

Tabara…raspandite toate lucrurile, care unde a apucat…asta este momentul cand imi dibuisera strugurii

Vai, vai, vai…mami si năşica

Sa zicem ca se apropia de sfarsit…parca nu am mai stat mult de la aceasta poza 🙂

Auziti-l pe Rares cum rade…Andrei scutura o creanga si nu stiu ce i se paruse lui Rares amuzant :)) Eu repede dupa aparat.

O filmare cu mersul norilor pe Bucegi…filmare de pe Vf. Furnica

Filmare de pe 6 august cand am urcat la Sfinxul de pe Bucegi. Rares este destul de linistit in timp ce altii se speriau de leganatul telecabinei pe la stalpi

La copt de vinete, intr-o zi 🙂

Am de postat destule lucruri…o sa urmeze in perioada urmatoare si ceva despre izvoarele sulfuroase si feruginoase din Busteni, altele decat cele mentionate in cartile zonei…