Maine, la Campina: Prezentarea unui document cartografic inedit

8.01.2020. Campina. Centrul National de Informare si Promovare Turistica. Orele 18:00-18:30.

Va fi prezentat un plan al orasului scos din arhivele rusesti. La aceasta descoperire au lucrat cercetatorul Madalin Focsa si un invitat surpriza. Cred ca va fi interesant de auzit si vazut ce se va intampla acolo:

Imagine cu un alt plan al Campinei

Dacian Ciolos, CNIT-urile se reunesc la Brasov, P.V.-ul sedintei cu Planul de Management al Bucegilor, Gabriel Panac

Chemat in fata unui Parlament profund corupt, condus de tot felul de politruci comunisti, ca la un raport, civilizatul si mult prea normalul Dacian Ciolos a dat o lectie intregii clase politice.

„Pentru mine patriotismul si tara sunt lucruri mult prea profunde pentru a veni cu ele sa le expun in piata publica pentru a castiga niste voturi” – Dacian Ciolos.

Omul acesta este cea mai viabila solutie pentru functia de prim-ministru, de un astfel de om are nevoie Romania. Se vede ca este altceva, are alta educatie. Are caracter, bun simt si nu se pierde in demagogie, isi face treaba.

Va amintiti ca la un moment dat s-au construit Centre Nationale de Informare si Promovare Turistica prin mai multe orase din tara. Ele sunt astazi functionale. Cineva s-a gandit ca nu ar fi rau sa-i uneasca un pic, sa organizeze o intalnire si, de ce nu, poate se constituie toti  intr-o forma de asociatie. Promovezi mult mai bine la un loc, decat fiecare unitar.

cnitDin ce vad, organizatorul este d-l Arsene. Nu stiu cum a rezistat omul acesta in Minister atatia ani. Cred ca  sunt vreo 15 ani de cand e pe acolo. Niciodata nu am auzit ceva pozitiv de el. In afara de faptul ca, profitand de functia sa a facut o harta a Bucegilor pe care a vandut-o si promovat-o printr-o firma. 🙂 O sa-i dau un mail, vad adresa mai sus, si il voi ruga sa-mi spuna ca sa public, ce a facut el pentru turismul din Romania. Ca eu sunt ramas cu ideea ca nu a facut nimic, decat pentru interesul lui.

Iata si consemnarile superficiale din Planul de Management al Parcului Natural Bucegi. Intelegeti ca este vorba de dezbaterea de la Busteni, de joia trecuta:

dscf5223

dscf5224

dscf5225

dscf5226

dscf5227

Deci poti propune 🙂 Consiliul Stiintific aproba! Buna treaba! Poti arata mereu spre membrii Consiliului, ca si cum nu ai avut nicio treaba!

Sa observam insa ca din lista sunt scoase: Institutia Prefectului Dambovita, Inspectoratele de Politie, Primaria Predeal, asociatiile care au in administrare fondurile cinegetice, Salvamontul din Brasov, asociatiile turistice, O.N.G.-urile de mediu, M.Ap.N-ul, cabanierii… o singura cabana din Bucegi nu vad pe lista.

Este clar ca este o lista preferentiala.

Update. Se pare ca au fost invitate si Institutia Prefectului Dambovita cat si Salvamontul din Brasov dar nu au venit. De asemenea, se pare ca au fost invitati si cei de la Gura Diham si cei de la fosta Stana Regala. Cei de la Gura Diham nici nu aveau de ce sa se prezinte, la cat s-au extins, iar la Stana Regala nu mai e nimic, adica restaurantul si alte constructii au fost demolate.

Poate ca trebuia sa fie prima stire, dar am zis totusi sa o las la final. De fapt, este un gand, un „Dumnezeu sa-l odihneasca” pe seful telecabinei din Busteni, d-l Gabriel Panac. Nici acum nu pot sa cred ca a murit. Vineri venea la serviciu si pe DN 1 i s-a facut rau, a tras pe dreapta si… atat!

Un om special… am citit dedicatia care mi-a scris-o pe o carte despre vanatorii de munte, unde dansul a fost ofiter, de nu stiu cate ori de cand am auzit ca nu mai este. Revad interviul si intalnirile cu dansul ocazionate de scrierea cartii „100 de pasi in timp…”. Mi se pare de necrezut ca un astfel de om sa nu mai fie, asa, brusc. Acest om, caruia multi nu-i cunosteam sufletul mare, pentru ca i se imprimase atitudinea de comanda din unitate, era singurul erou al Revolutiei din 1989, de pe la Busteni. Impuscat in acel insangerat decembrie la Brasov, traia ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ma resemnez cu gandul ca o mica particica din viata acestuia am redat-o si eu intr-o carte. O carte oricum traieste mai mult decat oamenii!

1 Mai… la mintea copiilor

Ieri a fost mai bine decat azi din punct de vedere meteorologic. A plouat destul de slab si s-a mai aratat si soarele. La prognoza meteo ascult mereu cu o ureche, de regula cred in prognoza mea, ma uit dimineata spre munti si trag concluzia.

Pentru 1 Mai aveam mai multe planuri dar iar s-au deteriorat „ambasadele” 🙂 Cam toate… si fiecare dintre prieteni avea altceva de facut, sau probleme, sau stateau in tacere. Pe mine treaba asta cu tacerea ma enerveaza, adica… doar acestia oamenii superiori tac cu un scop, ei sunt tacere, si vorbeste tacerea in locul lor. Mie mi se pare o prostie dusa la extrem dar na, fiecare este cum doreste, nu cum mi se pare mie.

Faza cea mai tare, mortala, care pe mine ma amuza foarte tare  este ca un bun prieten merge periodic in parc la Sinaia, sa dea de mancare la porumbei 🙂 „Mai are un pic si se pocaieste”- spunea alt prieten. Tot asa, un prieten pe care eu il stiam prin alte zari parca mai apropiate, ma suna din Delta. Dupa vreo 10 minute de discutii cu umor, imi spune ca de fapt, el se afla intr-o barca, pe un canal, si mai sunt si alte doua persoane cu el… care pescuiesc. Nu prinsesera nimic… daca tot vorbeau, ei intre ei, el cu mine 🙂

Deci, unele lucruri le faci doar cu anumite persoane, doar cu aceia alaturi de care esti pe aceeasi lungime de unda. Oricat ai vrea sa le faci cu altii, nu ies. Cum mai imi zice sotia, ca noi ne-am intalnit doar sa facem niste copii 🙂 Daca eu ii zic sa mergem la un concert ca este nu stiu cine care canta superb la vioara, zice ca nu sunt sanatos, daca ea imi zice sa mergem cu alte perechi, familii, la vreun restaurant sau sa ne plimbam toti cu alaiul pe strada, ma uit ca la film. Mi se pare timp pierdut, umblu asa de nebun pe strada si la restaurant ce sa vorbim? Oricum ne mai intalnim si in alte zile, deci nu stiu ce am putea sa vorbim nu stiu cat timp pe strada sau intr-un spatiu inchis… mergem doar sa mancam? Cum sa mergi undeva doar sa mananci… mi se pare un lucru de nimic.

Si din cate planuri aveam, am constatat ca nu avea aplicabilitate nici unul 🙂 Dar am mers inainte si cu parti din acestea. Am luat copiii la o mica expeditie: Directia Stancile Sf. Ana-Schitul Sf.Ana. Ei faceau deja parte din fiecare plan, dar mai erau si alte lucruri in program. Imediat ce le-am zis, sareau prin casa, spiritul salbaticiei si aventurii se trezise 🙂

Bineinteles ca ei intrebau daca se vor intalni cu un alt prieten de-al lor, cu care mai ieseau. Dar acesta nu putea veni. Rares facea cu mana la fiecare tren credea ca daca nu in primul, atunci in al doilea tren se afla si prietenul lor 🙂 Au mai pastrat o vaga speranta ca vor intalni acest prieten si familia lui prin padure, prin locurile in care am mai fost cu ei. Pana la urma si copiii acestia se simt bine cu prietenii lor 🙂

SAMSUNGRares fuga-fuga sa vada cine sta in acea grota

SAMSUNGIcoana veche de la Stancile Sf. Ana. Intai de toate, am facut tur istoric, sa mai inteleaga si copiii acestia cate ceva. Apoi, i-am lasat de capul lor pe acolo… bine, este un fel de a zice, ca eram cu ochii pe ei.

SAMSUNGO poza cand urcam. Greu i-am prins pe copii… seriosi in vreo poza. Se strambau, alergau, nu aveau stare… scoate-i de prin crengi, de prin noroaie, scoteau broscute de prin ochiuri mici de apa. Rares era cu batul dupa ele…

SAMSUNGAici, Andrei ii explica lui Rares cum sarea el si cu prietenul comun… din acel loc pe bara pusa de jandarmi

SAMSUNGExplorare… poza aceasta este facuta inainte de aceea de mai sus. Rares este nedespartit cand pleaca de acasa, de acel rucsacel.

grota 3In cealalta grota

rares4Strigate razboinice

9M-a chemat repede sa sapam, ca descoperise ceva 🙂 I se paruse dar dadea cu un bat de zor

icoana nouaIcoana noua

SAMSUNGAici eram la Schitul Sf. Ana… unde am ramas uimit. Andrei are de cativa ani o chemare spre Biserica. Uimirea consta in faptul ca atunci cand vezi un copil trezindu-se la ora 8 sa plece la biserica, si nu vrea sa manance pentru ca el trebuie sa ia anafura, ramai asa un pic pe ganduri. Si el nu se plictiseste niciodata… in fiecare duminica sau zi de sarbatoare are acelasi program. Cand eram mic si eu stateam pe la manastiri dar parca nu eram chiar asa 🙂

Si aici, la Schit, nu stiu ce i-a venit ca m-a intrebat cand il las si pe el o zi-doua. A intrat in vorba cu parintele. Afara i-am spus: Cum sa stai aici, nu te plictisesti, poate ti-e urat… dar el mi-a zis asa: „Nu, ca ma rog la Dumnezeu”. Uneori, mai deseneaza pe acasa, oameni in genunchi care se roaga in timpul rastignirii lui Iisus si tot felul de chestii. Se simte el in bine in spatiul acesta al Bisericii si ii fac mereu pe plac, il las oricand sa plece la slujbe, unde vrea. Este ceva foarte interesant. Mie, initial, mi s-a parut o curiozitate pur copilareasca, dar tot trecand timpul… 🙂

lumanari 2Rares sa aprinda si el o lumanare, adica el de ce nu 🙂 Mai apoi aveam sa urcam spre Cota 1400 unde el la telescaun ii spunea megascaun, a dat mana cu un politist, de fapt jandarm montan, pe care il chema Andrei, a vazut o doamna cu umbrela si uitandu-se la ea m-a intrebat: „aia de ce are umbrela?” 🙂 Si doamna auzindu-l, a venit repede spre el sa-i sopteasca razand „pentru ca ploua”. Lui nu i se parea 🙂 Prin padure, la intoarcere fugeau cum vazusera ei ca fuge infanteria stelara 🙂 🙂 I-am adus acasa ca pe niste purcelusi… cu betele dupa ei.

Rares fiind mai mic dar si mai rau 🙂 i se parea ca trebuie sa ne oprim in diverse locuri sa sapam, a vazut un copac pe drum si apoi arata spre altii ca vor cadea si ei tot pe drum si ca de ce nu i-a lipit cineva pe toti 🙂 La un moment dat i-am spus ca nu stiu cu cine seamana atat de zbuciumat si de incapatanat dar el avea lectia auzita si mi-a zis: „cu tine”… asa-i zice mama-sa, cand face un lucru rau seamana cu mine, cand face un lucru bun seamana cu ea 🙂

Azi nu am plecat nicaieri pentru ca tot ploua, marunt si continuu… nu este pentru copii 🙂 Ei stau si povestesc la cine-i asculta… aventura de ieri. Dimineata voiau sa plecam iar la „Sfanta Ana” 🙂

Cand „te cheama”…poate ca trebuie sa mergi! Muntele Doamnele si Culmea Batrana…

De vreo 3 saptamani tot ma atrage o zona din Bucegi, ca o chemare 🙂 ….alcatuita din muntii Doamnele si Batrana. De cate ori ajung pe la Babele si pe la Sfinx, privirea mi se opreste de fiecare data pe aceste doua culmi montane… as putea sa o iau ca pe gluma, tinand cont ca ma uit la Piciorul Doamnei sau Doamnelor…la ce sa ma uit si eu?! 😉

Deci cum privesc de la Babele sau de la Sfinx spre Valea Ialomitei, ma agat cu privirea de 2 repere: Piciorul Doamnei (obsesie, clar!) si o culme ca o cupola de pe muntele Batrana. Mintea mi-a si dat imediat solutia traseului de parcurs:

Cobor de la Babele de-a dreptul, pana la stana de langa Piciorul Doamnei…eu asa ma duc deseori, de-a dreptul, apoi urc versantul, ies pe culmea Doamnele, si continui pana intersectez Drumul Granicerilor. Apoi merg pe acesta pana la intersectia cu culmea Batrana, dupa care ajung la acea cupola impadurita cu jnepeni. Pe partea cealalta nu sunt asa de multi jnepeni, ideea este sa ajung chiar in centrul ei…ajung eu cumva 🙂 dupa care cobor pana la un drum….si iar stana din Piciorul Doamnei, urc la Babele intr-o ora si cobor in Busteni intr-o ora si 20 minute. La pas domol 2 1/2 ore de la stana pana in centrul orasului, varianta pe jos.

Imi trebuie vreo 8 ore sa merg asa, linistit 🙂

Poze cu viitorul traseu:

bSageata din stanga jos, de acolo incepe urcusul pe Piciorul Doamnei…suna cam indecent, dar ne referim la altceva. Am mai urcat pe acolo …oare se putea sa nu? 🙂 … dar nu am mai coborat pe Culmea Batrana. Am continuat fie spre Omu, fie spre Drumul Granicerilor. Sageata mare rosie, semnifica cupola de jnepeni. De ce-i spun asa, nu stiu, mi-a venit mie…

cPe acolo as cobori de pe culmea Batrana si as ajunge intr-un drum, care urmat pe sensul de coborare ajunge la stana

ePiciorul Doamnei, o parte din el…mai sus sunt hainele din ceaţă. Este deosebit de pitoresc, de abrupt, urcusul…

Este si un traseu turistic, pe acolo, marcat cu punct rosu, mediocru realizat. Remarcarea sau deschiderea unor trasee turistice in anul 2011, in zona Valea Ialomitei, a fost una dintre cele mai proaste actiuni. Sub pretextul dezvoltarii turismului, s-au risipit astfel, multe miliarde lei vechi…pe hartii, au aparut, podete, nu stiu cati stalpi, trepte si galeti de vopsea…in teren, au dat doar cu vopsea pe cateva pietre si au montat o mana de stalpi. A fost lucrare in care s-au amestecat hotia, cu lenea, bataia de joc, lipsa de responsabilitate.  Dar daca intrebi, au dezvoltat turismul, au contribuit la progres…ce sa mai spun…mentalitatea este de vina!

hUnde se vede sageata rosie, stanga sus,…este in spatele acelei cupole vazute de la Babele. Pe partea aceasta nu sunt multi jnepeni

jSa vedem acum si cand ajung…planul este facut, mai trebuie sa se mai si potriveasca unele lucruri, nu plec undeva ca sa fie drumul cu oameni. Nici nu m-am gandit cand merg sau cu cine merg. O sa merg eu… 🙂

Bucla aceasta, Piciorul Doamnei – Drumul Granicerilor – Culmea Batrana – Piciorul Doamnei, poate fi parcursa de un om obisnuit cu muntele, la aprecierea mea, in cam 3 ore de mers. As mai adauga o ora pentru admirat peisaje. Deci daca esti la ora 9 sus la Babele, urcand cu telecabina, mai faci inca 45 minute pana la Piciorul Doamnei. Sa calculam putin in cifre rotunde:

1+4, distanta Babele -Batrana si sosire inapoi la Piciorul Doamnei. Este timp destul sa prinzi tot inapoi si telecabina Babele-Busteni, ultima pleaca la 16:30. Deci se poate sta si 5 ore doar pe acea bucla, cu 1 ora coborarea de la Babele fac 6 ore. Ora 9 plus 6 inseamna ora 15, raman 90 de minute sa urci la Babele, timp ar fi sa prinzi ultima telecabina. Iar daca este lume, asa cum era duminica, telecabina circula si pana la ora 18, doar trebuie sa-i coboare pe turisti de pe munte.

Uite asa am facut un traseu si pentru altii! 🙂

Rasaritul irisilor din Bucegi

Este asa un viscol afara si tocmai acum s-au gandit si irisii adusi de mine de pe munte, anul trecut, sa iasa din pamant. Nu stiu ce li s-o fi parut? :))

a

In Parcul Natural Bucegi exista destule chestii unice, uneori am mai prezentat din ele. Multe sunt cunoscute si de alti oameni de munte, dar nimeni nu vorbeste. Pentru ca stie ce ar urma… de exemplu cu acele izvoare sulfuroase de la Busteni sau cu acele izvoare feruginoase din Valea Ialomitei…este limpede ca nu exista investitori seriosi si ca autoritatile vor distruge mediul. Le mai dam si pretexte, ca de asta au nevoie. Este mai bine sa nu se faca nimic decat sa le sporeasca averile unor personaje dubioase.

Eu scriu asa de relaxat despre irisi pentru ca nimeni nu poate dovedi ca sunt luati din Bucegi :)) Teoretic, nu ai voie sa scoti nicio planta din Bucegi sau sa o culegi. Dar cine se incurca cu flori…cand sunt atatia copaci de taiat?!

Eu am scos doua plante din vreo 200…ca atat are acea mica statiune de irisi, singura existenta in acest munte. Nu i-am scos pentru ca imi plac mie…nici macar nu le-am vazut floarea. Am vrut si vreau sa pozez floarea cand va iesi…sa lamuresc un mister.

2

Cercetatorul Alexandru Beldie a descoperit prin 1960-1970 o specie de iris necunoscuta pana atunci. Locul unde o gasise nu mai exista in prezent, fiind acoperit de molizi desi. Nu exista o poza cu floarea acelor stanjenei. El a denumit specia Iris Beldie. Din cauza faptului ca nu exista o imagine cu floarea, au aparut si speculatii…se banuieste a fi o specie totusi cunoscuta, dar foarte rara.

Oficial, oricum ar fi, cunoscuta sau nu, aceasta nu exista in Bucegi. Adica in acte. De fapt, o multime de specii protejate la nivel european, existente si in Bucegi nu apar in acte tocmai pentru a nu fi protejate…existand interese imobiliare cu anumite zone. De aici si faptul ca scriu despre acesti irisi…cine si cum dovedeste ca le-am luat din Parcul Natural, atata vreme cat nu exista nici macar o referire la ei in Planul de Management al ariei protejate? Poate ca am visat noaptea si am scris ziua 🙂

Am trecut insa prin acea zona si primavara, nu am avut noroc sa vad florile. Poate anul acesta…si dupa aceea o sa iau cateva persoane de la Administratia Parcului si Jandarmerie. M-as fi dus eu singur si de cateva ori pe saptamana, dar nu este prea aproape de casa. Si apoi pe unde mergi tot pe acolo te si intorci. Imi plac mie urcusurile dar ca sa iesi la drum urci un versant abrupt. Adica eu daca urc o ora inseamna ca sunt cam doua.

1Sunt doua ghivece, dar s-au mai inmultit. O sa-i dau un ghiveci unei persoane cunoscute, ca voi mai face un ghiveci…iar un altul daca infloreste il duc la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova.

Cam o ora a nins asa:

b

Periplu…

Cred ca oricine si-a dat seama ca Romania este intr-un mare moment de cumpana daca seful Guvernului a devenit directorul SIE. De ce sa fie scos in fata seful spionilor romani?!

Pentru ca este un tanar serios, are experienta politica, cunoaste contextul international in functie de care Romania trebuie sa evolueze…pentru ca romanii nu mai cred in politicieni, clasa politica a distrus tara in asemenea hal incat milioane de romani stau in afara granitelor nedorind sa mai calce pe aici…si trebuia facuta aceasta numire si din alt motiv: pericolul ajungerii la putere a unor oameni recrutati de servicii secrete straine din state ostile Romaniei.

Numirea sefului SIE da peste mana retelelor mafiote cu conexiuni politice si nu doar…se si vede teama politicienilor aserviti altor interese decat nationale. Nimeni nu este mai bun ca ei…oricine este numit in fruntea Guvernului are eticheta, doar ei sunt cei mai buni. In momentul cand vor veni la putere i vor spala de pacate pe cei condamnati si isi vor regla conturile cu oamenii legii care si-au facut datoria.

Nu sustin vreun partid politic dar remarc actiunea PDL-ului de reformare…toti smecherii lor au trecut in spate, eu i-as vrea undeva prin puscarie alaturi de alti corupti de prin unele judete. Daca PDL-ul nu facea miscarea aceasta la alegeri dispareau de pe scena politica…propunerile pentru posturile de ministri arata ca au scos in fata ce aveau mai de calitate, nu ca au vrut ei, imprejurarile au fortat aceste numiri. Observati insa ca Gabriel Oprea ramane tot la Aparare…nu este limpede de ce? Trebuie tinut acolo cineva de care esti sigur…vine primavara, protestele se pot relua…

Maghiarii isi joaca cartea pe mai departe…dar cum USL-ul nu are in cap decat guvernare cu orice pret sunt mai buni ei daca nu ai cu cine…macar de astia esti sigur de un lucru, sunt unguri, raporteaza la Budapesta, stii ce obiective au…dar cu unii dintre ai nostri lucrurile ar sta mult mai rau. Asa ca fapt divers, fostii securisti inca mai lucreaza pe cont propriu aparent si in spate pentru altii, au sume imense de bani, stiu sa organizeze diversiuni pe fondul nemultumirilor poporului, faptul ca pdl-isti corupti nu prea au fost arestati i-a ajutat…

De fapt, noi privim o lupta a serviciilor, ale noastre si „aliate” cu ale altora…dar combatantii sunt romani. Ori pierdem mai mult ori mai putin, cam asa stau lucrurile, si nu uitati ca noi deocamdata nici apararea propriului spatiu aerian nu ne-o putem asigura…

Azi prin municipiul Campina cu niste treburi…mereu vad aceleasi lucruri dar altfel invesmantate, de aceea nu prea imi place sa merg prin orase mai mari, exceptand Brasovul, Clujul, Sibiul, parca acolo este alta lume 🙂 O impresie data de alte aspecte 🙂

Microbuzul avea geamul inghetat, am indepartat gheata…este aiurea sa calatoresti fara sa te uiti pe geam. Lasam in urma culmile Bucegilor si ascultam povesti. Eu asa fac, ascult povestile de viata ale altora si soferul vorbea la telefon despre unul care i luase pasagerii, urma faza aceea cu „il fac eu”. Un calator il aproba in tot ce spunea multumindu-i ca l-a luat de pe drum si nu din statie, soferul spunea ca daca il uita Dumnezeu pe calator, acolo pe marginea drumului, nu aveau cum sa-l uite el…

Soferii acestia de pe microbuzele ce pleaca din Valea Prahovei si care asigura transportul si intre statiuni au de respectat un plan. Cam 500 lei trebuie sa dea fiecare sefului lor …bineinteles ca nu sunt prieteni cu biletele si ori nu au de dat ori le ascund. Statul isi ia o mare tzeapa de la firmele de transport…oricum firma aceasta este mana in mana cu politia. Nu este posibil sa mergi din Sinaia pana in Ploiesti de cateva ori pe zi si sa nu ai bilete ca sofer cu tine…decat daca aduni bani albi pentru zile negre, pentru cineva, de sus…in mai multe microbuze s-a intamplat astazi acelasi lucru, soferii nu emiteau bilete, ci doar incasau siguri pe ei, or nu poti face asta decat daca stii ca nu te opreste nimeni.

Soferii evident ca vorbesc la telefon si 40 minute dintr-o ora, uneori cel de azi mai pornea un radio…asa am prins un concurs, cine suna primul castiga o invitatie la un concert al lui Cotabita. Si primul a fost intampinat de cei de la radio de parca castigase o masina, ceva pentru care iti trebuie un fabulos noroc, se bucurau impreuna ca de o mare realizare…ce tampiti! Eu daca as fi sunat…as fi facut-o ca sa le spun ca nu imi trebuie invitatia lor la „marele” concert si ca sunt idioti.

Prin oras, aceeasi lupta cu nametii ca in mai toate orasele…s-au furat banii de deszapezire si se curata fara spor, oamenii au mai iesit si ei cu lopetile…daca ascultai ce vorbeau ajungeai la aceeasi concluzie: o stare de resemnare presarata doar cu „ce sa facem, asta e!” Intai spunea cineva o fraza iar un altul completa cu ce sa facem asta e, apoi vorbea altcineva si se gasea un altul sa o dea cu aceeasi lozinca, oarecum cosmetizata.

Pe la intrarile prin magazine stateau vanzatoarele…la soare, privind apatice si cu ganduri plecate, la trecatori. Plin de intersectii semaforizate si centrul orasului…la una dintre acestea era rosu, asteptam alaturi de multi altii sa se faca verde, masini nu se vedeau din niciun punct cardinal, dar lumea statea pe loc…eu am plecat mai departe. Cand sa ma intorc spre statia de maxi-taxi ma gandesc eu ca am sarit din plan o cofetarie. Si merg la una dintre acestea, cu o multime, diversitate de prajituri…vanzatoarele ma intreaba ce doresc, eu le spun ca o sa le spun eu cand aleg. Adica ce este asta…politete ca politete, dar poti fi politicos si asteptand 😉

Dupa mai bine de 5 minute ma decid, niste amandine, niste prajituri krantz, si alte doua. Le analizasem temeinic, nu pot fi pacalit la prajituri. Apoi vad niste placinte cu mere, cer doua bucati, ma razgandesc ca mi se paruse ceva, i spun sa-mi arate doar una, cand o vad cat de nasol arata i zic „cumpara cineva asa ceva?”. Eu nu am mai cumparat ca…semana cu aluat de paine cu umbre de mar.

Prin centru…

Prin parcarea de la „Big” ca asa parca i spune la un supermarket din apropiere, o tanti rujata cu priviri si cu ceva fizic astepta…putin mai incolo si cel care o „marita”, si ei i placea ca prea era vesela…am asa un ceva contra acestor indivizi, ar trebui impuscati dupa mintea mea…oricum scena avea un singur numitor comun: depravare. Nu fac eu pe pudicul -ca si eu ma uit dupa femei pe strada, uneori ma mir de ce ma doare gatul 🙂 – dar asa era situatia.

Intru prin magazine fara o tinta ci doar in cautare de idei, sa vad ce mai gandesc si ce mai fac oamenii, unii sunt atat de frumosi in prostia lor, eu intotdeauna ma uit in oglinda 😉 …privirea imi aluneca pe un raft unde trona o cutie uriasa de piscoturi. Aratau bine, frumoase foc 🙂 Doar ca…langa ele statea o doamna pe la vreo 80 kg, pe un scaun. Si in brate tinea tot o cutie mare de piscoturi. Din aceasta lua cu mana piscoturi si le punea in cutia din raft. Stiti cum? Uite asa: se ia una mana groasa si se infige in ditamai cutia, de unde se scoate victorioasa si plina de piscoturi care cum scapa, mai rupte, mai jumulite, dupa care se pun in alta cutie ca si cum ai lipi plastilina. Serviti va rog! Si oamenii cu gandul doar la burta inselati de ochi si minte stateau la rand, sa cumpere…eu? merg la un fel de pescarie.

Tot felul de pesti, mai putin pastrav…asa ca ma opresc sa aleg ceva. Si cand aleg inseamna ca aleg 🙂 Un peste avea ceva, altul oase, altul era nu stiu cum…asa arata analiza din mintea mea. Cum eram singur vanzatoarea ma intreaba ce doresc dar i spun ca deocamdata nu m-am hotarat, ea reia intrebarea, eu o privesc si o intreb daca este maritata. Ea cu ochii mari, cred ca incerca sa vada legatura intre mine, ea si peste, mi-a raspuns ca nu, eu politicosul i spun „pai atunci de ce va grabiti?”. Mi-a zambit fortat, in fine am luat niste pesti…cod si macrou, ca sa nu aiba oase prea multe, ca daca are ma plictisesc alegand. Nu cumpar crap, stiuca, caras…doamne-fereste, mori de foame langa ei, la cate oase au…

Cam atat cu o parte a aventurilor de azi…

Poate ca uneori uitam sa mai simtim…

Pe firul Vaii Albe pana in poiana „La Verdeata”

Ieri fiind nu stiu ce cod, vreme capricioasa, am pornit sa urcam pe firul Vaii Albe, din Busteni pana in poiana cunoscuta pe hartile turistice sub denumirea de „La Verdeata”.

Am ajuns la fosta cabana Caminul Alpin apoi pe un drum forestier am mers pana aproape de partia Kalinderu unde am intalnit paraul Valea Alba. De aici, incepea urcusul pe firul apei.

Ploaia s-a oprit nu dupa mult timp, dar crengile arborilor mai aveau picaturi de apa si nu am renuntat la hainele de ploaie. Acolo unde era vegetatie prea deasa am fost nevoiti sa urcam pe versanti si sa ocolim, dupa care reveneam in firul vaii.

Postez si cateva poze, cu mentiunea ca singurul lucru ce mi-a atras atentia a fost numarul mare de urme de urs, urme de tot felul. Nu de la un urs, nu de la doi…deci daca veti merge vreodata pe acolo, mare atentie, iar fara o coarda nu veti reusi sa treceti de ultimele sute de metri pana „La Verdeata”…decat cu foarte mare dificultate. Nu vreau sa dau detalii despre ursii din zona, pentru mine a fost una dintre cele mai reusite iesiri in natura in scopul observarii faunei. Oricum nu ajunge nimeni dintre cei abilitati in anumite puncte de pe aceasta vale…unde ursii umbla de colo-colo pe poteci stramte, nu-i auzi si nu te aud datorita zgomotului apei. Abia mai sus, unde sunt pereti stancosi este o relativa siguranta.

Statisticile vorbesc de 20 de ursi in zona orasului Busteni…o gluma evident, poate 20 sunt doar cei care dau tarcoale gospodariilor de la marginile orasului.

In poiana „La Verdeata”

Ne-am intors pe poteca pana in oras

Orasul Busteni si valea impadurita pe care am urcat