Un traseu de vreo cateva ore… cu un prieten care ne lasa la Izvorul Rece si noi continuam pe drumul forestier, cel auto, ca mai e unul…

Camerele live ne aratasera de dimineata plafonul de nori, ar fi trebuit cand iesim din padure sa fim cam deasupra plafonului.

Ca interval de timp… un 8:15 la intrarea in padure si un 12:38 luat trenul din Comarnic inapoi.

Drumul forestier are vreo 4 km pana la intersectia cu drumul de pamant spre stana de pe muntele Fruntea lui Vasii.

Iesim din ceata mai repede

Drumul de pamant

Trecem pe langa stana

O luam pe acolo dar nu imediat, dupa niste poze.

Mai frig sub plafon decat unde eram noi.

Cineva venise pe aici cu bicicleta.

Pe acolo ajungem pe crestele Baiului.

L-a ros un pic… vreun cerb, vreo ciuta…

Reintram in ceata.

Ne trezim langa refugiu…

Facem popas in ceata in ideea ca se va mai limpezi…

Pe langa foc nu stiu cine adusese numai lemne verzi. Am gasit repede la vreo 200 m distanta niste vreascuri…

Alt moment in paradis :))

Coboram spre Muzeul Cinegetic din fata caruia ar fi trebuit sa luam un maxi-taxi spre Comarnic si apoi intoarcere cu trenul…

Mare parte din traseu a fost cam asa si am sfarsit prin a-l abandona. Am luat-o drept prin padure 🙂

Pe toate cladirile invecinate muzeului se inlocuia tabla. Un lucru foarte bun, asa mai traiesc si cladirile astea niste zeci de ani…

Trecem soseaua si in 30 de secunde opreste o masina si aia a fost: Comarnic, tren, sfarsit de poezie…