A treia zi in care Valea Prahovei si nu numai, „doarme” si ingheata sub un plafon noros. Cred ca plafonul are o grosime de 150-200 metri si sta intre 1100-1300 m altitudine.

Cum iesi mai sus de 1300 m, vezi o intindere nesfarsita alba. In acest context, este perfect sa te asezi la pictat cadrul natural. Nu ca Grigorescu cu pensulele dar pe acolo… si aparatul foto poate fi considerat un fel de pensula 🙂 A timpului!

Cam asa, un prim episod. Maine, cum alergau un cerb… niste pradatori!