Traseul de bicicleta: Busteni – Nistoresti – Sotrile – Campina – Cornu de Jos – Crucea din Cornu de Sus – Biserica „Inaltarea Domnului” din Cornu de Sus – Breaza – Comarnic – Busteni

Evident ca nu mi-am propus sa se intample un astfel de traseu. A iesit cam lung pentru ca hai si pana ‘colo, hai ca merge si pana dincolo, mai e putin pana nu stiu unde, de ce daca sunt aici sa nu ajung si…

Planul era sa ajung in Nistoresti cu trenul, sa urc in comuna Sotrile, sa ajung in Campina pana la ora 13 si sa prind trenul care este pe la 14 la Busteni. Bicicleta evident cu trenul. Ies eu afara pe la 7:30 si era un frig :)) prin urmare aman pentru mai tarziu. Pe la 9:30 o iau spre Sinaia.

Ma opresc pe Malul Spitalului la o brutarie sa iau cornuri cu vanilie si continui. De la Valea Oratii ma duce drumul si nici nu mai dau la pedale. Ma trezesc pe la Muzeul Cinegetic din Posada fara a da la pedale. Pe platul de la motelul Cernica reiau pedalatul. Pe drum, masini putine, adica te puteai misca. Nu era zi de week-end.

Vine si Comarnicul dar fiind in intarziere dupa mintea mea, nu opresc sa iau un chec bun de la o cofetarie cunoscuta ci… continui. Ma opresc la Nistoresti, la biserica… era 11:04, hai ca e bine. Ma miram ca drumul ce urca pe langa biserica si ajunge la Sotrile nu e semnalizat dar dupa niste km mi-am dat seama ca e mai bine, tinand cont de alunecarile de teren care au miscat drumul. Se lucra la unele… cine stie cand va fi gata.

Biserica de la Nistoresti

Dupa biserica ma dau jos de pe bicicleta si urc pe langa ea circa 1,5 km dupa parerea mea. Nu recomand celor care merg pe plat, urcarea e abrupta de nu pot descrie 🙂 Ies din Nistoresti si apare indicatorul cu Sotrile. Pai… localitatea aceasta, comuna de altfel, are 6 sate, urci dealuri, cobori, si tot asa. Peisajele sunt superbe, oamenii gospodari, politicosi… un colt frumos de Romanie.

O parte din Sotrile, mai ales satul Vistieru. Dealul din dreapta e cel din imaginea de mai jos. Este unul dintre cele mai frumoase puncte panoramice din zona.

Adica acest deal

Umblu pe strazile satelor, ma uit la arhitectura, vad scoli inchise, ajung la biserica din satul Vistieru si vad poarta inchisa. Ocolesc si ajung pe o alta strada la o alta intrare inchisa cu o sarma. Cum biserica parea veche am zis totusi sa intru sa o vad de aproape.

Parleaz 🙂

Biserica din Vistieru

Am continuat si am ajuns pe dealul ce domina localitatea, gandindu-ma daca ar fi amenajat, ce punct de belvedere ar iesi. Asta daca nu l-a ochit cineva pentru o vila. Neinspirat nu am mai dat curba sa ajung langa scoala si apoi sa intru pe un drum ce ajungea pe deal ci… am urcat din sosea direct pe panta. Dar cat urcasem pana la acel moment nici nu mi-am propus problema atunci 🙂

Panorama… venisem din stanga si traversasem tot ce se vede locuit. Undeva in dreapta este barajul de la Paltinu.

Inca un deal pe langa care urma sa trec.

Plaiul Campinei

Terasa dincolo de apa Doftanei, unde principala localitate este Brebu.

Brebu

Ajung si in Plaiul Campinei, urc iar serios printr-o padure si ajung la Voila, la o aruncatura de bat de Campina. Nu inainte de a ma opri la o biserica pe care o vazusem prin august, pe cand veneam de la Brebu, deci de pe un alt versant.

Prin padure, mergand mai incet vad si o cruce.

Crucea de prin padure

Biserica in reparatii dar nu-i nimic, dincolo, mai departe, se vedea perfect Brebu cu bisericile sale:

Complexul al carui ctitor este Matei Basarab.

Bun si ajung si in Campina pe Muscel. Stau un pic si zic ca mai e destul pana la ora 16, trenul de 14 in Busteni il scosesem din plan… pentru ca in Campina era pe la ora 13 si-l pierdusem demult. Sa ma duc sau nu si pana la Cornu? Gata, ma duc.

Cobor atent, trec un pod metalic si iar vine o urcare serioasa in serpentine. Nu e lunga totusi si iata-ma in Cornu de Jos. O iau pe strazi, dreapta-stanga, stanga-dreapta si vad indicatorul spre manastirea Ioan Evanghelistul si o cruce mare departe. Perfect, imi zic, trebuie sa ajung. Nici nu va inchipuiti ce urcare vine :)) Ajung la manastire…

Manastirea va iesi foarte frumoasa, deocamdata am vazut ca se lucreaza peste tot…

Ies de la manastire si vad drumul la dreapta. Era in lucru. Pornesc GPS si vad ca sunt intr-un cartier/catun numit Valea Oprii. Continuand pe drumul rupt as fi ajuns la Crucea aceea mare. Mai era si o varianta asfaltata. Decat sa cobor pe asfalt si sa urc tot pe asfalt, mai bine merg pe langa bicicleta prin locuri necunoscute. In general buna ideea 🙂 Pentru ca nu se putea merge pe ea si m-am odihnit 🙂 Dar, nu stiu de ce mi-a placut mai mult ideea de a merge pe acel drum urat. Insa, undeva prin padure ,am intalnit o frumoasa cruce de piatra.

Am ajuns de la manastire in vreo 20 de minute cel mult si la Crucea aceea, important obiectiv turistic al localitatii Cornu.

Crucea din Cornu

De aici, cobor repede in Cornu de Sus si ma opresc la biserica monument istoric „Inaltarea Domnului”:

O coborare frumoasa m-a scos la DN 1, vizavi de gara din Breaza… dar cum pierdusem si trenul de 16 🙂 am zis sa merg totusi usor pana la Comarnic, mai un chec, mai un suc si vine alt tren. Ceasul era 16:30, alt tren era pe la 18:45. Cu toate popasurile, cu checul si tot eram la 17:30 pe langa primaria din Comarnic. Ce sa fac o ora pe acolo? Hai la Sinaia, hai acasa. Si… cand trenul ajungea la Busteni, eu eram plecat de acasa la niste cumparaturi 🙂 Circa 10 ore a durat acest traseu!

Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Transbaiu…drumul ce va lega Valea Prahovei de Valea Doftanei peste muntii Baiului

Daca in Parcul Natural Bucegi, Consiliul Judetean Dambovita in calitate de principal artizan al soseluirii acestei arii protejate a dat dovada de cel mai inimaginabil amatorism cat si de dispret la adresa naturii cu acel DJ 713 execrabil realizat si pe care nu se stie daca-l vor mai termina vreodata…a venit randul altor autoritati sa se asocieze in vederea realizarii unui drum de legatura peste ceilalti munti ai Vaii Prahovei, respectiv muntii Baiului.

Ideea de a lega cele doua vai este una aparent buna, muntii Baiului pe acolo pe unde va trece drumul nu au niciun statut, nici rezervatie, nici sit Natura 2000…teoretic nu ar trebui sa aiba probleme cu documentele de mediu, autorii proiectului: “Accesibilizarea Golului Alpin Muntii Baiului – Drum de legatura intre Orasul Azuga, Orasul Busteni si Comuna Valea Doftanei “Transbaiu”, in scopul promovarii turismului montan la nivelul judetului Prahova.

Bucegii vazuti din muntii Baiului, poza facuta de mine 🙂

Proiectul acesta bazat pe obtinerea de fonduri structurale si  pe cele venite prin Axa 2 a Programului Operational Regional pare o concurenta foarte serioasa la DJ 713 de pe Bucegi. Muntii Baiului sunt destul de pitoresti dar pana la inceperea lucrarilor -deocamdata proiectul este la faza de documentatie- vor mai trece posibil circa 2 ani. Data fiind si aceasta criza este destul de greu de identificat metodele de finantare fara a mai vorbi de dificultatile din teren dupa cum se observa si in imaginile de mai jos.

In alta ordine de idei, desi politica are un rol decisiv in aplicarea unor astfel de proiecte, pe raza judetului Prahova subunitatile subordonate Ministerului Mediului si ma refer la Agentia pentru Protectia Mediului si la Garda Nationala de Mediu sunt destul de active…comparativ cu alte judete, spre exemplu Dambovita, unde APM-ul judetean este intr-o „subordonare” neta, categorica fata de Consiliul Judetean…Evident ca nu poti sa-i invinuiesti, toti stim de ce, dar situatia de „subordonare” reiese in principal din cauza faptului ca nu au cerut studii de impact asupra mediului, Consiliului Judetean Dambovita, pentru partiile din Cocora, Laptici si Tataru (situl Natura 2000 Bucegi) limitandu-se la a spune ca acele proiecte cu partiile nu se supun impactului…cand colo nu ai voie sa tai un copac prin acele zone aflate sub o legislatie deloc permisiva cu astfel de initiative.

De altfel, structurile subordonate Ministerului Mediului din zona damboviteana a Parcului Natural Bucegi sunt lipsite de profesionalism si pline de subiectivism…deci daca vreti sa invatati ce este mai rau despre mediu ei sunt antonimele protectiei mediului…incepeti cu Directia Silvica Targoviste si cu Ocoalele Silvice, la urma de tot lasati APM-ul ca acolo sunt oameni pregatiti dar nu pot si nici nu au cum sa faca ceva….

Revenind la “Transbaiu”, cele trei localitati de mai sus s-au asociat, avantajele sunt reciproce, mai sunt si alte lucruri in joc, fiti siguri ca vor exista masuri de protectie a mediului chiar daca putini vor crede…acum ca se va tine cont de ele sau nu, este alta poveste. Insa daca nu vor exista masuri de control, muntii acestia in cativa ani vor fi acoperiti de gunoaie…

Drumul ce vine din Busteni aproape de iesirea la golul alpin

Drumul ce vine din Busteni… in golul alpin

Sus in culmea muntelui

Se traverseaza o zona de avalanse si fara semnal la telefon pe circa 1 km

Drumul in coborare spre Valea Doftanei